De ce înfrângerea lui Jeremy Corbyn înseamnă evitarea unui nou dezastru pe plan internațional

Foto: Guliver Getty Images

Deși comentatorii din Marea Britanie și cei din presa internațională au descris rezultatul alegerilor anticipate din Regatul Unit mai degrabă ca pe un semi-eșec al conservatorilor, aceștia și-au păstrat majoritatea necesară pentru a forma un nou cabinet prin cooptarea partidului naționalist nord-irlandez DUP, iar Theresa May va rămâne premier. 

Indiferent cine pe cine consideră a fi „câștigătorii morali” ai acestui scrutin, rezultatele oficiale sunt singurele care contează în cele din urmă. Iar acestea ne arată o victorie a Theresei May și o înfrângere a lui Jeremy Corbyn. Iar înfrângerea lui Jeremy Corbyn, după șocurile numite Brexit sau Donald Trump, reprezintă o binevenită revenire la normalitatea politică. Soluțiile excentrice, populiste și nerealiste (promovate fără excepție de prieteni ai Moscovei), încep să dispară încet-încet din lista preferințelor alegătorilor europeni, lăsând loc realismului și rezonabilului.

În spațiul public românesc, vocile care au avertizat asupra pericolului ca Jeremy Corbyn să devină premierul Marii Britanii au fost izolate, existând în schimb un număr considerabil de formatori de opinie care l-au susținut puternic, promovând agenda sa sub pretextul că șeful laburiștilor ar fi un aliat al „oamenilor simpli”, un „politician onest” și un om de stânga autentic, nu un „deviaționist de dreapta”, „neo-liberal” și „intervenționist”, precum Blair. Dacă susținerea acestora pentru politicile interne ale lui Corbyn poate fi o opțiune explicabilă, mai ales pentru adepții socialismului și etatismului, legitimarea viziunilor sale în plan extern pare greu de înțeles, mai ales că acestea vin în contradicție evidentă cu interesele României. Din acest punct de vedere, înfrângerea lui Corbyn a însemnat evitarea unui dezastru cel puțin la fel de mare precum alegerea lui Marine Le Pen sau Jean Luc Melenchon în Franța. Vom expune mai jos câteva argumente în sprijinul acestei afirmații.

SUA, NATO – nu. Rusia - da

Jeremy Corbyn este un lider politic care a promovat în nenumărate rânduri ieșirea Marii Britanii din NATO. După Brexit, o astfel de mișcare ar fi însemnat o izolare internațională completă a Marii Britanii și o fisură majoră în interiorul alianței nord-atlantice, și așa greu încercată de toanele președintelui Trump, care condiționează respectarea tratatelor de alocarea a 2% din PIB pentru apărare de către fiecare aliat. Ieșirea Marii Britanii din NATO ar fi sinonimă cu o victorie nesperată a Rusiei și a teroriștilor islamici. De altfel, fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen a atenționat că o eventuală accedere a lui Jeremy Corbyn în funcția de prim-ministru ar însemna o slăbire a NATO și a Europei, care ar fi imediat speculată de Rusia. Poziția lui Corbyn în această chestiune este una radicală, acesta susținând că „NATO ar fi trebuit să dispară imediat după încheierea Pactului de la Varșovia (1990)”. De asemenea, Jeremy Corbyn a numit NATO „o amenințare la adresa păcii mondiale” și a declarat că „Polonia nu ar fi trebuit să intre in NATO, ci să primească un tratament asemănător cu cel al Ucrainei din 1990”. Liderul laburist pare extrem de îngrijorat de consolidarea NATO, fapt care ar dezavantaja Rusia: „NATO s-a extins după încheierea Războiului Rece, crescând capacitatea militară și operațională. În acest moment, operează mult mai mult față de influența originală din 1948, iar încercarea de a încercui Rusia este una dintre cele mai mari pericole ale vremii”, scria Jeremy Corbyn în 2014.

De altfel, Jeremy Corbyn are o agendă surprinzător de favorabilă Moscovei. Acesta militează fățiș pentru relații mai bune cu Rusia, declarând că o mentalitate de tip Războiul Rece este inacceptabilă. Totodată, ministrul apărării din Marea Britanie, Sir Michael Fallon, a atenționat că o eventuală victorie a lui Jeremy Corbyn ar fi pe placul Rusiei și pentru că, sub pretextul pacifismului, acesta ar slăbi considerabil forța militară a Marii Britanii, militând pentru dezarmare și pentru scăderea bugetului apărării. Corbyn s-a opus trimiterii de către Marea Britanie a trupelor în Estonia, pentru că nu dorește „escaldarea conflictului cu Rusia”. Totodată, în cazul invadării Ucrainei de către Rusia, Jeremy Corbyn consideră că principalul vinovat este… NATO, care ar fi provocat Rusia. De altfel, Russia Today, canalul de propagandă al Kremlinului, a susținut puternic candidatura lui Jeremy Corbyn la șefia Partidului Laburist. 

Corbyn este totodată un adept al distanțării față de SUA, declarând că „să aştepţi să vezi de ce parte va sufla vântul la Washington nu este un indiciu de leadership puternic”. Acesta motivează depărtarea de SUA prin dezacordul față de deciziile administrației Trump de a se retrage din Acordul de la Paris, de a se opune unui acord nuclear cu Iranul și de a bombarda Siria. Este totodată autorul unei declarații potrivit căreia uciderea lui Osama Bin Laden de către trupele americane ar fi o conspiraţie, dar și o tragedie comparabilă chiar cu evenimentele de la 11 septembrie. Alte comentarii nu sunt necesare.

Autorul moral al Brexit-ului

Corbyn este, în ciuda declarațiilor sale de susținere a Uniunii Europene, unul dintre autorii morali ai Brexitului. În cadrul referendumului de anul trecut, în care „liderii” UKIP au fost principalii promotori ai taberei Leave, alături de o facțiune a conservatorilor, laburiștii ar fi trebuit să fie primii susținători ai taberei Remain. De altfel, în rândul principalului partid de opoziție, curentul proeuropean era predominant. Acest lucru nu s-a întâmplat însă și asta din cauza președintelui Partidului Laburist, Jeremy Corbyn. Vechi critic al Uniunii Europene, acesta a făcut practic un „noncombat” în campania pentru referendum, permițând taberei Leave să aibă adepți și în interiorul formațiunii sale. De altfel, parlamentarii din propria formaţiune l-au criticat dur pe acesta, totul culiminând cu supunerea la vot a unei moţiuni de neîncredere. În ciuda scorului net defavorabil, de 172 la 40, Corbyn a refuzat să demisioneze. Euroscepticismul lui Jeremy Corbyn nu ar trebui însă să fie o surpriză pentru nimeni: în 1975 acesta s-a opus aderării Marii Britanii la UE propuse de laburiști, precum și ratificării Tratatului de la Maastricht în 1993 și a Tratatului de la Lisabona în 2008. Totodată, în 2015 a acuzat Uniunea Europeană de o încercare „brutală” de a distruge economia Greciei. 

Prieteni „exotici”: Hamas, Hezbollah, Syriza

Pe cât este de preocupat de „pericolul” reprezentat de SUA și NATO, pe atât de deschis este Jeremy Corbyn față de regimurile dictatoriale și organizațiile teroriste. Acesta s-a declarat un fan al dictatorului venezuelean Hugo Chavez și un prieten al organizațiilor teroriste Hezbollah și Hamas. De asemenea, s-a afișat în nenumărate rânduri alături de militanți palestinieni care luau apărarea unor acţiuni militare întreprinse împotriva soldaților și civililor israelieni. Acesta a fost chiar pus în fața unor dovezi foto potrivit cărora ar fi apărut alături de un radical din Orientul Mijlociu care ar fi tolerat uciderea militarilor britanici. Răspunsul lui Jeremy Corbyn a fost că nu-și amintește așa ceva. De asemenea, în 1984, la puțin timp de la tentativa de asasinat a IRA asupra lui Margaret Thatcher și a miniștrilor săi la o conferință a Partidului Conservator, Corbyn l-a invitat pe Gerry Adams (considerat a fi liderul IRA) să îi fie oaspete în Parlament. 

În completare față de simpatia pentru radicalii islamiști, Corbyn a fost acuzat și de declarații antisemite, chiar de către Comitetul pentru Combatarea Antisemitismului din Marea Britanie, care a evidențiat apropierea dintre Corbyn și Raed Salah, un finanțator al Hamas. Jeremy Corbyn este totodată un colaborator vechi al lui Ken Livingstone, autor a numeroase declarații cu tentă antisemită, potrivit cărora Hitler ar fi participat la mutarea evreilor în statul Israel.

În plan economic, opțiunile sale sunt la fel de exotice. Jeremy Corbyn se declară un admirator al Syriza, partidul populist grec de extremă stângă, fiind un apropiat al fostului ministru al finanțelor din Grecia Yannis Varoufakis. Printre altele, Corbyn susține renaționalizarea căilor ferate și a sistemului energetic.

Acestea sunt, pe scurt, câteva motive pentru care Jeremy Corbyn reprezintă, de fapt, o amenințare la adresa stabilității și păcii mondiale. Sub masca socialistului pacifist, actualul lider este în multe privințe mai degrabă un extremist care împărtășește valori și interese similare cu Rusia. Înfrângerea sa reprezintă o veste cât se poate de bună pentru viitorul democrațiilor liberale, dar să nu ne amăgim că pericolul a trecut definitiv. Rezultatele lui Corbyn, Melenchon și ale altor populiști iresponsabili trebuie să ne pună pe toți în gardă. România trebuie, mai mult ca oricând, să rămână aproape de aliații ei strategici.

A contribuit Sebastian Burduja

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp