Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

De ce nu citesc copiii noștri, ca noi, pe vremuri? De ce nu mai citim noi, adulții, de fapt?

Copil citind

(Foto: Guliver Getty Images)

Cititul este unul dintre acele butoane de ieșire din prezent. Una din nenumăratele uși care înconjoară rotunda încăpere a lui aici și acum.

Ca să ies din prezența în mine, ca să simt mai puțin singurătatea sau golul creat la momentul căderii mele din rai, deschid una din aceste căi de evadare. Omenirea și-a inventat mii de ”escape buttons” ca să se simtă cât mai departe de imposibila stare de a fi doar cu sine: alcoolul, sexul, ecranele, zahărul, shopping-ul, facebook-ul etc.

Cititul este un buton nobil. E o cale departe de sine care ajunge, până la urmă, tot la sine.

Tot mai puțini copii și adulți citesc pentru că au la îndemână o sută de alte portaluri cu mult mai comode, instante, cu stimuli imediați, cu feed-back rapid. Mintea alege pe principiul minimului efort, conform programului ei de supraviețuire biologică. Și caută satisfacție cu cea mai mică investiție energetică.

Dacă vrei să te întorci la citit sau să îți orientezi copilul către citit, trebuie să faci întâi un program de detox mental. Să de decondiționezi de nevoia de stimuli puternici, să închizi cu lacătul ușile ușoare.

Cititul a devenit astăzi aproape o practică spirituală: un fel de zen îți trebuie deja ca să descoși rând cu rând, idee cu idee, realități care nu ți se întâmplă pur și simplu ca pe ecrane, care nu îți sunt servite în împachetări colorate.

România are cea mai mică piață de carte și cel mai puțin numeros public cititor din Europa. Înapoierea noastră spirituală pornește de la această dependență de imediat, de această fugă permanentă din aici și acum, din centrul în care am avea șansa să conștientizăm cine suntem și ce avem de făcut.

Toate sunt indicativul unui număr mare de adulți nevindecați și netreziți din rănile copilăriei lor.

De aici, și statisticile despre boli mintale și dezechilibre emoționale - foarte mari pentru România. De aici, și o școală cu programe dezorganizate și aglomerate, de aici și procent imens de analfabetism funcțional. De aici, și o economie fals umflată de consum isteric; de aici și birocrația, prefăcătoria, dependența de imagine, jurnalismul second-hand, politica de gârlă.

Citiți! E o ușă care duce către trezire! Cumpărați cărți și stați în ele cum nu știm să stăm încă în noi!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Omenirea și-a inventat mii de ”escape buttons” ca să se simtă cât mai departe de imposibila stare de a fi doar cu sine". De fapt, lectura este doar o aparentă depărtare de sine. Dacă nu citim mecanic (mă refer evident la beletristică, nu la "Mersul trenurilor" sau la "Cartea de bucate" a Sandei Marin), sinele nostru care participă efectiv, intens și inevitabil la tot ce se întâmplă acolo este de fapt tot sinele nostru, transpus în altă scenă, imaginară. Nici pe departe nu este o evadare. Este o confruntare directă a sinelui nostru cu sinele nostru transpus în personajele, evenimentele și tot ce implică lectura respectivă. Asta dacă simțim ce citim și nu doar dacă vrem să evadăm din meandrele concretului sinelui nostru...
    • Like 0
  • dan check icon
    ,,Cititul este unul dintre acele butoane de ieșire din prezent. Una din nenumăratele uși care înconjoară rotunda încăpere a lui aici și acum.

    Omenirea și-a inventat mii de ”escape buttons” ca să se simtă cât mai departe de imposibila stare de a fi doar cu sine: alcoolul, sexul, ecranele, zahărul, shopping-ul, facebook-ul etc.

    Înapoierea noastră spirituală pornește de la această dependență de imediat, de această fugă permanentă din aici și acum, din centrul în care am avea șansa să conștientizăm cine suntem și ce avem de făcut."


    ,,Dependenta de imediat " si ,,fuga de aici si acum" nu vi se par niste lucruri opuse? Ambele duc la inapoierea spirituala?
    Admiratia pe care v-o port nu ma ajuta sa pricep. Sunteti in mod real o prezenta puternica si de impact, aveti multe atuuri pe care le utilizat cu multa tenacitate dar sii cu multa abilitate feminina. Lucruri care mi se par de buna calitate.
    Cu toate astea nu pot sa nu va intreb daca e justificata sau nu comfuzia mea.
    • Like 1
  • check icon
    Aveți dreptate, dar cititul mai înseamnă și informare indiferent dacă citești cărți de specialitate sau beletristică de calitate. Din păcate nimeni n-a explicat și nu explică elevilor, de ce chiar și un roman e folositor dincolo de plăcerea lecturatului. Nimeni nu explică elevilor că prin citirea multor cărți ce reflectă practic de multe ori experiențele de viață ale autorului sau ale unor personaje istorice cunoscute, ei elevii capătă experiență și cunoștințe de viață în timp record fără să mai fi trecut în zeci de ani prin viață ca să le câștige. Nimeni nu le explică elevilor că cititul le dezvoltă o imginație, memorie sănătoasă și nu în ultimul rând un vocabular solid și vast ca să nu se mai trezească spunând cu obidă dar și snobism prost că nu pot traduce/adapta exact o frază din engleza de specialitate .Deci...
    • Like 6
  • Este usor sa ne pierdem "rasfoind" cu telecomanda printer atatea propuneri de canale sau cu degetul pe diverse retele sociale. Totusi ma bucur sa vad ca sunt initiative care incurajeaza cititul in scoli: "Clubul de lectura", "Cartea lunii". Cum repet mereu fetelor mele: nu esti prea mic sa incepi sa citesti si nici prea batran sa incetezi.
    • Like 2
  • check icon
    Nu mai e util, poți să ai mari ,,succesuri" şi fără să fi citit o carte in viața ta, poți ajunge şi doctorand chiar şi prim-ministru .
    • Like 2
  • Cri check icon
    Excelent articolul d-nei Oana Moraru, cu un singur amendament: cititul a fost un buton de evadare din realitate pe vremea comunistilor, cand a reprezentat, alaturi de muzica adusa ilegal din Ocident, o modalitate de a rezista mental in fatza unei dictaturi criminale; astazi, eu cred ca dimpotriva, cititul, cultura si educatia solide sunt mijloace esentiale pentru intelegerea noilor realitati in care ne traim viatza.
    Din pacate, informatizarea societatii are si unele efecte profund perverse, si anume spalarea creierelor si alienarea oamenilor: cu totii observam zilnic cum pe strada, o multime de tineri si nu numai, nu mai vad pe unde merg butonand non-stop pe telefon, sau izolandu-se de ambient prin intermediul castilor audio.
    In fatza asaltului tehnologiei rezista din pacate doar cei cu creierul solid construit si bazat pe scoala, citit si educatie; restul oamenilor evadeaza voios in lumea Facebook.
    • Like 1
  • check icon
    În urma unor discuţii repetate legate de obişnuinţa cititului cu nişte ani în urmă am scris asta (îmi dau copyponta):

    1- OBLIGATORIU- părinţii să aibă obiceiul cititului. Degeaba povestiţi cât aţi citit voi pe vremuri. VAX! Puterea exemplului este de bază. Nu te aştepta ca, dacă tu asculţi doar manele, copilul să ajungă singur să asculte clasică, jazz şi rock & roll. Nu este imposibil, dar trebuie sa aibă norocul interferenţei cu un alt astfel de model... Eu inclusiv pe raftul de la budă am în acest moment Călătorie la capătul nopţii. Mi-o dat-o fi-mio ăl mare retur şi m-am apucat s-o recitesc.



    2- Le-am explicat diferenţa între un film şi o carte: Atunci când citeşti, TU eşti regizorul. Pui creierul la muncă. Nu iei de-a moca. Imaginaţia este cheia succesului. Deci. Faine şi filmele. Alea de te pun sa gândeşti. Ori alea de te râzi!:)))) Dar cartea în primul rand. De-aia, cred eu, ecranizările care ne plac sunt cele care se apropie cel mai mult de viziunea noastră, creată de cartea în sine.



    3- Ai mei citesc de cum au învăţat să lege literele în cuvinte şi, mai apoi, să transforme frazele în imagini mentale(cel mic este la faza asta:)). Au citit de la sine. Dar am avut în grijă şi copiii altora. Nu citeau. La mine regula era/ este simplă:

    10 pagini pe zi ori 200 de genoflexiuni/ 50 de flotări. Poţi "răscumpăra" paginile necitite!:)))

    Pe principiul că dacă nu vrei să fii şef de sclavi, deci om cu carte, ca sclav tre' să ai brandul gros.

    Majoritatea n-au incercat decât de vreo 2 ori varianta cumpărării necititului prin exerciţii fizice. Au ajuns să prindă drag de citit. Nu că aş avea ceva împotriva mişcării. :)))



    4- Îmi aduc aminte cu drag, pe unele încă le recitesc, poveştile copilăriei mele- Ispirescu, 1001 de nopţi, pleiada de legende, Charles Dickens, Alphonse Daudet, Daniel Defoe, Jules Verne, Karl May, Mark Twain, etc

    Dar m-am adaptat vremurilor şi le-am cumpărat seriile Harry Potter, Eragon, Stăpânul Inelelor, Cronicile de la Narnia, wtf.

    În timp au ajuns să-şi cumpere singuri cărţi din banii de buzunar. Acum, cei mari, îmi cer sfatul şi citesc literatură serioasă.



    Încă o chestie: Când este vorba de filme, evitaţi cât puteţi dublările. Sunt un dezastru pentru dezvoltarea copilului. Parol.

    https://www.facebook.com/notes/tiberiu-popescu/copilul-meu-nu-citeste/1075080235850890/
    • Like 6
  • Javier check icon
    Depinde si de tipul activitatii desfasurate. Si timpul alocat serviciului/profesiei. Nu cred ca poti compara timpurile noastre cu cele in care parintii nostri erau tineri. Acum petrecem la serviciu cate 9-10 ore, perioada in care citim zeci de pagini de rapoarte, expertize, analize, scriem la randul nostru romane de proiecte, astfel ca acasa nu mai avem starea de a citi. Chiar si o carte care ne-ar antrena mintea si spiritul. Pe de alta parte, in pofida faptului ca nu citim beletristica, mintea noastra este totusi antrenata.
    • Like 1
  • dalex check icon
    Cititul raspunde cel mai bine intrebarilor care insotesc viata unui om din copilarie pana la batranete. O persoana care nu are rabdare sa citeasca o carte pentru ca este avid de "distractie", se "distreaza" pentru a nu ramana singur cu propria nulitate si inutilitate.
    Daca tinerii din fata calculatorului au intrebari la care internetul raspunde mai rapid este foarte bine ca citesc pe ecranul calculatorului; daca "cititul" se rezuma la textele altor tineri ( bloggeri ) la fel de "iubitori" de lectura, cititul si comentatul sunt o pierdere de timp.
    Un om fara intrebari personale va "descoperi" intrebarile si raspunsurile altora si va ramane o masa de manevra pentru "analistii" care ne toaca timpul la TV..
    • Like 8
  • Anon check icon
    Unde au fost publicate acele statistici si de unde rezulta corelatia dintre boli mintale sau dezechilibre emotionale si lipsa cititului? De unde rezulta ca programele sunt dezorganizate si aglomerate?
    • Like 1
    • @ Anon
      Corina check icon
      Spre finalul forumului de la „Îngerii păzitori stopează violarea tăranului român” de CTP mi-au fost adresate niște mesaje sub nick-ul dumneavoastră. Cred că nu vă aparțin, totuși.
      • Like 0
    • @ Corina
      Anon check icon
      Ba da, erau ale mele.
      • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon