Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

De ce o chema „Draga”

Draga Olteanu Matei

Foto: Facebook Draga Olteanu Matei

Mi se pare ireal de frumos acest nume - Draga. Nu vreau să scriu mai multe decât au făcut-o alții despre marea doamnă a teatrului românesc. Nici nu mi se pare un clișeu, sincer. În rest, împărtășesc cu voi cea mai frumoasă poveste citită acum câțiva ani, cea a numelui ei unic. Mereu am fost fascinată de oamenii-povești, să zic așa, al căror „a fost odată...” începe de la un nume ales într-un anume fel.

„Tatăl meu a vrut să-mi pună numele ăsta. Eu m-am născut la Spitalul Militar, am avut 5,800 kilograme, mi s-a pus o funduliţă roşie de mână şi m-au purtat prin tot spitalul să mă arate şi tatăl meu a zis să poarte numele Draga, să fiu dragă tuturor. Adevărul e că eu întâlnesc foarte multă iubire şi ofer la rândul meu toată inima mea, tot sufletul meu. Însă mă bucur mult de dragostea pe care mi-a arătat-o publicul, e cel mai mare cadou.”

Îmi și imaginez o fetiță dodoloață, cu fundiță roșie la mânuță, plăcută de toată lumea - moașe, doctori, mame. Nu voi atașa nicio fotografie, am apreciat-o, am văzut-o pe scenă, nu sunt în măsură să o deplâng virtual.

Mi-a plăcut mult un interviu cu dumneaei de acum câțiva ani, în care spunea că un om căruia la naștere Dumnezeu îi dă talent e norocos și binecuvântat. Că va face totul din pasiune, că nu va munci efectiv nicio zi. Nu știu sincer ce înseamnă acest lucru, eu, asemeni multora, am tot muncit în cea mai mare parte a existenței mele, însă o cred pe cuvânt, că e un talant rar. Unul pe care o fetiță cu fundiță roșie l-a primit din plin acum 87 de ani.

Numele voastre ce povești poartă?

*În copilăria mea exista o doamnă, Păpuşa. Atunci când părinții ei au văzut-o, i-au ales acest nume.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Turisti Columbia

Columbia e departe azi de ce vedem în Narcos. Cocaină se mai produce în junglă, dar clanurile s-au mutat în Mexic. Cu toate astea, mulți turiști occidentali își doresc o Columbie în care să trăiască un sejur de experiențe extreme și aduc vagoane de bani să-și satisfacă nevoile. Evident că cererea fiind mare, oferta e pe măsură.

Citește mai mult

CT Popescu

„Niels Bohr a fost un fizician danez, laureat Nobel pentru Fizică în 1922. Pe când era student, Niels Bohr a fost întrebat de profesorul său de fizică: Cum se poate măsura înălțimea unei clădiri cu ajutorul unui barometru? Bohr a propus aruncarea barometrului de pe acoperișul clădirii și măsurarea timpului în care acesta ajunge la sol. Bohr cerea nota maximă, iar profesorul voia să i-o dea pe cea mai mică.

Citește mai mult

pompa - combustibil

Conflictul din Orientul Mijlociu a avut o amprentă majoră asupra piețelor financiare. Pe lângă carburanți, gazele naturale, îngrășămintele sau aluminiul au devenit mai rare în diferite regiuni ale lumii, cu efecte variind de la creșteri de prețuri până la raționalizarea ofertei acolo unde deficitul a ajuns problematic. foto Profimedia

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Bag de seamă că a fi politician nu presupune decât întâmplător să înțelegi funcționarea economiei și deci să adopți politici sănătoase și durabile. Aproape că nu mă mir când un politician de vârf spune despre deficitul bugetar că îl deranjează într-un loc pe care pudoarea mă împiedică să îl menţionez. Și mai observ un lucru: pentru anumiți politicieni, repetarea acelorași enormități de foarte multe ori este un excelent mod, după mintea lor, de a face oamenii să le şi creadă.

Citește mai mult