De ce o chema „Draga”

Foto: Facebook Draga Olteanu Matei

Mi se pare ireal de frumos acest nume - Draga. Nu vreau să scriu mai multe decât au făcut-o alții despre marea doamnă a teatrului românesc. Nici nu mi se pare un clișeu, sincer. În rest, împărtășesc cu voi cea mai frumoasă poveste citită acum câțiva ani, cea a numelui ei unic. Mereu am fost fascinată de oamenii-povești, să zic așa, al căror „a fost odată...” începe de la un nume ales într-un anume fel.

„Tatăl meu a vrut să-mi pună numele ăsta. Eu m-am născut la Spitalul Militar, am avut 5,800 kilograme, mi s-a pus o funduliţă roşie de mână şi m-au purtat prin tot spitalul să mă arate şi tatăl meu a zis să poarte numele Draga, să fiu dragă tuturor. Adevărul e că eu întâlnesc foarte multă iubire şi ofer la rândul meu toată inima mea, tot sufletul meu. Însă mă bucur mult de dragostea pe care mi-a arătat-o publicul, e cel mai mare cadou.”

Îmi și imaginez o fetiță dodoloață, cu fundiță roșie la mânuță, plăcută de toată lumea - moașe, doctori, mame. Nu voi atașa nicio fotografie, am apreciat-o, am văzut-o pe scenă, nu sunt în măsură să o deplâng virtual.

Mi-a plăcut mult un interviu cu dumneaei de acum câțiva ani, în care spunea că un om căruia la naștere Dumnezeu îi dă talent e norocos și binecuvântat. Că va face totul din pasiune, că nu va munci efectiv nicio zi. Nu știu sincer ce înseamnă acest lucru, eu, asemeni multora, am tot muncit în cea mai mare parte a existenței mele, însă o cred pe cuvânt, că e un talant rar. Unul pe care o fetiță cu fundiță roșie l-a primit din plin acum 87 de ani.

Numele voastre ce povești poartă?

*În copilăria mea exista o doamnă, Păpuşa. Atunci când părinții ei au văzut-o, i-au ales acest nume.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp