Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

De ce tinerii preferă să se informeze tot mai mult din social media și mai puțin din site-uri web? Răspund analiști media, oameni de publicitate, sociologi

tineri cu telefoane - Gpointstudio / ImageSource / Profimedia

Foto: Gpointstudio / ImageSource / Profimedia

Un studiu realizat de IRES în intervalul iulie-septembrie 2022 revela faptul că „64% dintre tinerii de 19-28 de ani se informează de pe rețelele de socializare, în timp ce 34% menționează televiziunile ca sursă de informații despre ce se întâmplă în viața de zi cu zi, în politică și societate. Între sursele de informare urmează ziarele online (24%), podcast-uri (18%), radio (12%), vloguri (9%), ziare tipărite (4%)”. 

Specialiștii în comunicarea online (Tim O’Reilly & Dale Dougherty, Paul Levinson, Brandon T. Suss) sunt de acord că în etapa 1.0 a internetului, canalul clasic oficial de comunicare unidirecțională al instituțiilor era website-ul. În tranziția de la era web 1.0 la 2.0, website-ul a fost treptat înlocuit de comunicarea bidirecțională pe platforme digitale, de conținutul amator generat, produs și urcat de utilizator pe rețele de socializare, de podcast-uri, bloguri, vloguri, social media.

La începutul anului, atunci când am lansat noul site al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București, una din reacțiile online ale tinerilor utilizatori de rețele sociale a fost aceea că „relansăm site-ul atunci când nu prea îl mai folosește nimeni din Generația Z a nativilor digitali.” Era o abordare radical diferită de aceea a studenților generațiilor de dinainte de pandemie, care cereau insistent un site funcțional cu știri actualizate și la îndemână.

Din nevoia de comunicare cu acuratețe informații oficiale de interes pentru studenți și pentru candidații la admiterea la programele de licență și master ale Facultății de Jurnalism, din necesitatea efectuării înscrierii la examene în online, eliminând astfel cozile la ghișeul de la secretariat și dosarele cu șină, un upgrade al site-ului instituției se impunea. Accesul la cursuri online și la resursele bibliografice pentru sesiunile de examene pe o bibliotecă virtuală accesată direct din site-ul facultății a fost unul dintre proiectele implementate în pandemie: cărțile tipărite de la raft au fost scanate și un volum impresionant din fondul de carte este acum accesat online de către cititori, cercetători, studenți și profesori ai facultății, direct din site.

În contextul subfinanțării învățământului public românesc, paradigma cooperării dintre mediul privat și universități publice pe care am experimentat-o în SUA pe durata bursei Fulbright la o facultate americană, a oferit un model de practici și soluții de sponsorizare și modernizare a infrastructurii de studiu și de lectură. Implementarea proiectului noului site al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării fjsc.unbuc.ro a fost realizată pro bono de o agenție de publicitate. Efortul creativ și tehnic de rebranding a avut drept consecință lansarea unui site modern într-un timp scurt după semnarea contractului dintre Universitate și compania privată. Echipa agenției de publicitate WOPA s-a coordonat cu cea a facultății, cu administratorul site-ului și cu secretariatul pentru transferul datelor de tip text din vechea platformă: informațiile de actualitate și documentele de tip formulare tipizate, regulamente, proceduri au fost astfel validate și urcate pe noul site.

Săptămâna trecută, la Zilele Porților Deschise ale Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (20-21 mai) am întrebat prin chestionar elevii de liceu care ne-au vizitat sediul de unde au aflat despre eveniment și de unde își culeg informațiile despre admiterea la facultate. Fără a avea pretenția să fie un studiu reprezentativ, rezultatele "anchetei sociologice" arată că cei mai mulți dintre tinerii vizitatori cu vârste între 17-19 ani care ne-au declarat că vor o carieră în Comunicare și Relații Publice, Jurnalism sau Publicitate își extrag informațiile despre oferta facultății din rețele sociale: Instagram, Facebook, Whatsapp. Apoi din rândul prietenilor, colegilor, recomandările părinților sau formatorilor. Cei mai puțini dintre respondenți își extrag în cea mai mică măsură informațiile despre admitere sau despre facultate din site-ul oficial al facultății.

Cred că e vorba despre obișnuința de a lua lucrurile gata mestecate de alții. Nu mai caut eu, mă iau după recomandări. Acuma, se pune întrebarea de unde își iau totuși primii informația? De-aia încă mai facem site-uri. Dar, fundamental, primul meu răspuns cred că e cel mai corect: Lenea de a gândi pentru tine, de a face vreun efort. De aici și entitlement-ul, "să ni se dea"... Într-o bună zi o să cadă internetul și lumea occidentală o să se ducă dracului. Nu vor ști să facă un foc, să bea apa neîmbuteliată, d-apoi să se înscrie la FJSC. 

Bogdan Naumovici

Aceste rezultate trebuiau explicate de specialiști. Am întrebat analiști media, oameni de publicitate, specialiști în comunicarea online, sociologi cum își explică faptul că site-ul oficial ca platformă de știri nu mai este atât de frecventat de generațiile de viitori studenți și că adolescenții preferă surse alternative de informarea ca social media pentru a se informa cu privire la ofertele de formare pentru viitoare lor carieră.

Bogdan Naumovici, 23 Communication Ideas: „De lene. Cred că e vorba despre obișnuința de a lua lucrurile gata mestecate de alții. Nu mai caut eu, mă iau după recomandări. Acuma, se pune întrebarea de unde își iau totuși primii informația? De-aia încă mai facem site-uri. Dar, fundamental, primul meu răspuns cred că e cel mai corect: Lenea de a gândi pentru tine, de a face vreun efort. De aici și entitlement-ul, „să ni se dea"... Într-o bună zi o să cadă internetul și lumea occidentală o să se ducă dracului. Nu vor ști să facă un foc, să bea apa neîmbuteliată, d-apoi să se înscrie la FJSC. Social media și paginile oficiale pe rețele sociale au cam toate facilitățile site-urilor, cu marele avantaj că poți up-data comunicarea în timp real. O modificare de site ia săptămâni în cei mai bun caz, o postare nouă, câteva minute. Downside-ul este că update-ul ăsta perpetuu îngreunează ținerea informațiilor cele mai importante în atenția publicului. Pin post, ok, mai poți și pe la info, dar social media nu este făcută pentru asta. Este din ce în ce mai mult despre stories care dispar în 24 de ore.”

Cătălin Dobre, Agenția de Publicitate McCann Erikson: „Sunt mai multe motive. În primul rând îți iei informația de la oamenii în care ai încredere. Și pe acești oameni tinerii îi găsesc pe social media azi: prieteni sau influencers. Apoi, tinerii petrec timp pe social media, nu pe site-uri. E natural ca informația să vină de acolo. Și, dacă ajung pe vreun site, cu siguranță au ajuns acolo dând click pe un link postat de cineva pe rețele sociale. Pe social media găsesc oameni de încredere, petrec timp natural acolo, iar pentru informațiile de bază le ajunge. Nu se numește “newsfeed” degeaba! Dar oricum în 5 ani se duce și asta, vor vorbi cu AI să-și ia informații.... Site-urile ar trebui să funcționeze ca agregator oficial al tuturor informațiilor. Și să fie completate cu Social Media.”

Barbu Mateescu, sociolog: „Cred că ține de modelul de consum: ești pe telefon, este incomod să deschizi un browser ca să scrii adresa unui site, adresă pe care să o ții minte pe dinafară de undeva. Mai simplu e să te duci la platforma de conținut și vine informația la tine. Site-urile sunt utile pentru generațiile mai vârstnice de 30 de ani sau pentru oamenii foarte serioși, care doresc să se informeze în profunzime sau să caute o informație care n-ar avea ce să caute în social media (ex. nicio universitate nu postează constant pe rețele sociale câți studenți are la licență).”

Răzvan Mătășel, Communication Strategic Planner & Trainer: „Pot formula mai multe ipoteze. Cea mai importantă este ca site-ul în sine este o destinație care trebuie să fie puternic promovată. Dacă site-ul nu este promovat, nu va avea trafic. Se întâmplă și la branduri comerciale. Pe locul doi este ipoteza care are legătură cu obiceiurile existente de a se informa ale studenților și elevilor. Ei preferă să primească informațiile în media pe care o consumă în mod normal. Nu mai sunt disponibili să aloce timp să caute în alte părți. Practic așteaptă să vina informațiile la ei… Site-urile oficiale nu prea sunt interesante și de aceea nu creează comportamentul de a reveni acolo, nu au cu adevărat “utility”, nu au content relevant sau nou (webinar, blog pe subiecte de actualitate, etc.) Încrederea în sursa de informare pare că scade ca și importanță odată cu amplificarea fenomenului de fake news… Dar e interesant cum adolescenții nici măcar nu intră pe site-ul oficial să valideze ce au aflat din Social Media. E nevoie de site instituțional, dar trebuie un site updated și mult SM legat de site care să preia content de acolo și să-l rostogolească.”

Sorin Psatta, până recent Integrated Communication Director la BBDO, expert publicitate la FJSC: „Nu este un fenomen nou. Dintotdeauna oamenii au preferat informațiile personale (prieteni, colegi, rude, cunoscuți etc.) celor oficiale, până relativ recent însă canalele de comunicare erau puține și accesul la informație dificil. Acum, cu explozia platformelor sociale, situația s-a schimbat radical și accesul la informație a crescut enorm, așa că oamenii, bombardați cu informații din toate părțile, sunt mereu in criză de timp și, neavând vreme ori chef să le valideze autenticitatea, merg pe mâna cunoscuților, reali ori, tot mai frecvent, virtuali... Asta nu înseamnă că site-ul oficial al FJSC e nenecesar, ci că trebuie doar promovat corespunzător, prin/pe exact canalele descrise mai sus... Poate (re)deveni (ori rămâne) sursa principala de informații pentru public dacă generezi lead-uri pentru el de pe sursele/platformele populare. Promovarea site-ului trebuie potrivită target-ului și vremurilor... Căci dacă promovare nu e, nimic nu e.”

Sorin Tudor, creator digital: „E o evoluție firească. Mai ales în România care a fost de la (re)apariția presei libere „o țară de titluri". Spre deosebire de vestici, noi nu am avut o cultură a „cititului de ziare", pe noi nu ne întâlneai la terase cu ziarele în mâini, noi cumpăram ziare pentru titluri/citit pe diagonală, rebus și fata de la pagina 5. Rețelele sociale nu au făcut decât să întărească și să generalizeze acest comportament peste tot în cultura occidentală: fiecare utilizator posta pe rețelele sociale mai degrabă titlul cel mai incitant, pentru că incitantul e răsplătit cu like-uri. Ca urmare, am devenit rapid o cultură de titluri. Rezultatul a fost ca site-ul/ziarul/sursa de informare oficială a devenit un one time stop (intru din social media pentru că acolo am văzut, citesc și ies de pe site). În încercarea de a (re)construi un model de business a apărut clickbait-ul, care ar fi trebuit să mă „păcălească" să stau pe site, să fac vizualizări și astfel să ajut numerele pentru publicitate. Dar în loc să ajute, clickbait-ul a dăunat - calitatea site-urilor a scăzut, încrederea in informația vehiculată pe site-urile de știri a scăzut și ea. Rezultatul firesc a fost că utilizatorii s-au îndreptat reflex spre „recomandări": o greutate mai mare în cântărirea informației o are informația primită de la „cunoscuți". Chestia asta a fost încurajată atât de algoritmii platformelor sociale, cât și de migrarea obiceiurilor de cumpărare din offline în online (unde recenziile joacă un rol decisiv). În momentul în care a înflorit dezinformarea online (fake news - de la cele sociale și politice până la publicitatea mascată, recenziile false de pe platformele e-commerce), am încercat să ne apărăm așa cum deprinseserăm deja: încercând să aflăm informație „cu adevărat relevantă" de la cunoscuți. Dar cum bagajul de cunoștințe al cunoscuților reali e limitat, ne-am îndreptat către „influenceri". Și așa de la „găsesc adevărul pe internet (perceput ca o colecție de site-uri) s-a ajuns la „găsesc adevărul pe internet" (perceput ca o colecție de opinii). Așa că site-ul în sine a devenit util în măsura în care ajută „amprenta digitală", pierzându-și mult din utilitate în sine. Treptat tot mai mulți vor încercă să ceară direct părerea AI-ului (integrat deja in Windows). AI care utilizează site-urile ce nu i-au interzis accesul. Ceea ce înseamnă că site-ul unei organizații ar putea să joace în continuare un rol, chiar să îi crească importanța. E încă nevoie de site oficial pentru o parte din informațiile share-uite pe SM sunt de la tine de pe site, informație pe care tu o controlezi. Și pentru a te asigura că la un search pe Google acoperi prima pagină sau măcar primul cadran cu info produsă de instituție.”

Sebastian Cătălin Lazăr Olar, Creative Partner la Circles Colab: „Așa cum există love languages, limbajele iubirii, există și internet languages. Site-ul a fost principalul limbaj internet în etapele sale incipiente, până la apariția rețelelor sociale. Acum, site-urile care sunt doar de prezentare nu sunt foarte frecventate, acum când the new internet language este social media: unele companii au anunțat că vor înlocui site-ul cu o pagină de Facebook sau un profil de LinkedIn sau de Instagram nu doar pentru prezentare de produse și servicii, ci și pentru vânzare. Tinerilor le vine mai ușor, la îndemână și mai firesc să consume conținut pe un format de pe rețele sociale care e un organism viu: ai stories, ai postări, în real time, dar poți și face browsing în conținut permanent de tip colecții, albume foto&video, descrierea organizației, ceea ce suplinește partea instituțională a unui site. Clasicele site-uri sunt utilizate dacă au o funcționalitate utilitară: plătești facturi, ai un formular la care să aplici, cumperi un produs sau un serviciu. Dar chiar și atunci când folosim site-uri din motive utilitare, tot avem instinctul să verificăm cine sunt persoanele care oferă respectivele servicii, intrând pe platformele lor social. Azi construim site-uri educaționale pornind de la nevoile publicurilor noastre țintă. Aș segmenta întâi aceste publicuri: elevi, studenți, profesori, părinți etc și apoi aș explora ce nevoi are fiecare din ele și prin ce unelte putem noi să le oferim acel ceva în cel mai simplu mod cu putință. Spre exemplu, nevoia de a înțelege despre ce e facultatea noastră poate fi servită către elevi foarte bine în format de content video, pe când structura anului universitar, specializările și materiile ar putea fi mai navigabile într-o structură de site mult mai bine structurate decât ți-ar permite poate Insta sau Fb. Elevii vor consuma conținutul despre facultate din Instagram, iar părinții lor pot accesa și naviga pe structura clasică de site. Digitalul e foarte fragmentat, dar și complementar. Poți să ai și chatbots și număr de whats, și highlights, și grupuri de Facebook, și TikTok, și site, și newsletter, și filtru de AR dacă simți nevoia sau aplicație de VR learning. Niciuna nu trebuie să o excludă pe alta. E pick and choose. Cât despre birocratic, orice poate fi făcut mai facil de către net vs. deplasare fizică adaugă conveniența. Orice ne face viața mai ușoară e apreciat de fiecare public în parte.”

 „În esență vorbim despre o etapă de bâjbăială a industriei de conținut si de trecerea de la web 1 – website de destinație / comunicare unidirecțională la web 2 - “platformizare” multidirecțională. Revistapresei.ro a generației noastre este feedul lor. De la control editorial și parțial etic, am trecut la algoritmizare bazată pe interes personal si, mai ales, pe interesul advertiserilor. În web-ul unidirecțional controlul avea avantajele și dezavantajele lui, în cel multidirecțional - la fel. Pentru jurnalismul tradițional vorbim însă de mult mai multe dezavantaje decât de avantaje. În primul rând e vorba de demonetizare aproape totală și de fenomenul site-urilor create pentru publicitate, nu pentru informare. 

Dragoș Stanca

Dragoș Stanca - BRAT, Upgrade 100, Ethical Media Alliance: „În esență vorbim despre o etapă de bâjbăială a industriei de conținut si de trecerea de la web 1 – website de destinație / comunicare unidirecțională la web 2 - “platformizare” multidirecțională. Revistapresei.ro a generației noastre este feedul lor. De la control editorial și parțial etic, am trecut la algoritmizare bazată pe interes personal și, mai ales, pe interesul advertiserilor. În web-ul unidirecțional controlul avea avantajele și dezavantajele lui, în cel multidirecțional - la fel. Pentru jurnalismul tradițional vorbim însă de mult mai multe dezavantaje decât de avantaje. În primul rând e vorba de demonetizare aproape totală și de fenomenul site-urilor create pentru publicitate, nu pentru informare. Sunt însă proiecte noi care aplică rigoare jurnalistică și pe platforme social media – nimic convingător, însă, încă. Buzzfeed, Vice si alții care s-au bazat pe veșnicia social media au văzut pe propria piele cum o simplă schimbare de algoritm i-a trimis direct spre faliment. Are noimă să construiești site-uri și să rămâi owner de web presence pentru că ownershipul de web presence egal ownership de date pe care le poti utiliza apoi, la monetizare. Dispariția cookie-urilor va readuce importanța datelor colectate direct prin webpresence (site) cotrolat în prim plan. Predarea totală pe serverele unor corporații ale producției de content e suicidală pentru industria de conținut real, responsabil. Sper să apară modele noi, care să corecteze acest derapaj din istoria media a omenirii. Momentan, însă, se bâjbăie. Dar bâjbâiala va genera, în timp, noi modele de business. Până atunci, o să doară – mai ales în ceea ce privește informarea corectă a oamenilor, iar cei care au educație media slabă vor cădea victime ale dezinformării și haosului informațional gândit pentru clickuri, nu pentru un vot corect, bazat pe informație verificată cu impact social pozitiv. Este vorba și de ceva care ține de cultura tehnologică generală: faptul că ești în social media nu înseamnă că te informezi din, ci via social media - contentul via web este la click în social media. Și încă un detaliu care e în genere necunoscut e că de facto fiecare aplicație este și un browser. Browser nu este doar Chrome sau Edge sau Firefox; și Instagram, Facebook, orice app are browser încorporat și este și browser.”

Ioana Avădani, expert media, Centrul pentru Jurnalism Independent: „Văd aici cel puțin două aspecte. Primul este legat de erodarea încrederii în autorități și în mesajele acestora, pe care cetățenii le percep fie ca irelevante, fie ca instrumentalizate. Treizeci de ani de guvernare defectuoasă și dezamăgitoare contribuie la această lipsă de încredere generalizată și propagată cultural; am văzut-o manifestându-se și la adolescenți care nu au avut interacțiuni prea mari cu autoritățile. Al doilea este legat de schimbarea obiceiurilor de consum de informație și media. Oricât de performant ar fi un serviciu public, el nu este eficient dacă îi lipsește tocmai publicul. De aceea, informația trebuie să ajungă acolo unde este publicul său. Suntem prea adesea tentați să respingem ca frivole obișnuințele de consum mediatic ale tinerilor, în loc să le luăm în serios și să le colonizăm cu informație relevantă. Cine așteaptă ca, la 18-20 de ani, copiii aceștia născuți „cu butoane în vârful degetelor” să aibă un fel de epifanie și să revină la canalele tradiționale (și includ aici site-urile instituțiilor), va fi nu numai dezamăgit, dar și tras pe tușa conversației publice. ”

Cert este că în contextul pandemiei și al războiului din Ucraina, în contextul infodemiei, al exploziei de rețele sociale și al răspândirii știrilor false pe internet, autoritățile au încercat să convingă publicul să se informeze din surse oficiale ca instrument împotriva dezinformării. O campanie CNA de combatere a dezinformării al cărei impact educațional nu îl cunoaștem, avertiza asupra pericolelor fake-news și recomanda radiodifuzorilor informarea din surse oficiale cu mesajul: „Războaiele nu se duc doar cu arme. Informațiile false sunt la fel de periculoase! Informează-te din surse oficiale.” Alături de website-ul instituției, autoritățile statului au oferit informații publice și pe pagini oficiale de rețele sociale, în special pe Facebook, e adevărat, pe un ton destul de scorțos. 

Consumul de rețele de socializare era la un nivel foarte ridicat în România mai ales la nivelul grupului de vârstă 16-24 de ani încă de dinainte de pandemie. Și mai interesant este faptul că, deși utilizează cu frecvență mare social media, tinerii declară că au rezerve cu privire la informațiile citite sau primite pe rețele sociale (Facebook, Instagram, Youtube, TikTok). În special tinerii cu educaţie superioară şi cu un venit mai ridicat, locuitori din Bucureşti şi din urbanul mare sunt mai neîncrezători în informațiile culese pe rețele sociale, spre deosebire de cei cu educație formală de bază, mai în vârstă sau cu rezidență în urbanul mic. În 2022, într-un sondaj IRES tinerii din grupul de vârstă între 18 și 29 ani declarau că au încredere mai mare în rețele sociale decât în surse precum mass-media sau Guvern.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă vorbim de informații la modul general, generațiile tinere preferă obținerea facilă a informațiilor (la un click distanță), precum și o prezentare adecvată a acestora (scurtă și cuprinzătoare). De exemplu, ieri căutam pe web-site-ul producătorului imprimantei pe care o dețin (manualul având cca 300 pagini), o anumită informație despre un mod de operare. În paralel, junioara a intrat direct pe Youtube și a obținut mult mai rapid informația dorită, prezentată sub formă de videoclip. Cu diferența că modelul de pe Youtube nu era fix același iar în practică s-a dovedit că manualul a fost mai bun. Despre asta e vorba. Când vine vorba de știri, situația e ceva mai complicată, întrucât puține sunt canalele independente și nici nu mai contează dacă alegem un site oficial sau o pagină de Insta sau FB. Câteodată, e amuzant să vezi cum aceeași știre e tratată total diferit pe diverse canale de informare.
    • Like 0


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult