Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

De ce vrea Liviu Dragnea să candideze la președinție. C.T. Popescu: Nu îl interesează neapărat Cotroceniul

Liviu Dragnea, tot înainte

Foto: Inquam Photos

Când Liviu Dragnea a spus că în urmă cu un an nu își dorea să candideze la alegerile prezidențiale, a fost una dintre ocaziile extrem de rare în care a spus adevărul crede Cristian Tudor Popescu. 

„Până la sfârşitul lui 2018 nu l-a interesat candidatura la preşedinţie. Ţinta lui a fost mereu funcţia de premier, pe care spera să o obţină prin albirea dosarelor, începând cu cel al Referendumului din 2012. În momentul în care era achitat, putea deveni a doua zi premier sau să încerce asta.

Nu îl prea interesa funcţia prezidenţială, care, cu largul concurs al PSD are mai puţine prerogative decât cea de premier. Şi prim-ministru i se potrivea mult mai bine, pentru că funcţia de preşedinte presupune mai mult componentă externă, unde Dragnea e zero sau chiar minus.

Începând din iarnă, Dragnea, de când a constatat că are mari probleme cu dosarele, că nu reuşeşte să le rezolve prin Guvern, prin Parlament, cu Curtea de Apel a reuşit câte ceva, dar iată că a ajuns la situaţia de a se pronunţa sentinţa luni, 27 mai. Când a constatat că e groasă cu Justiţia şi că începe să aibă probleme tot mai mari cu controlul guvernului şi al doamnei Dăncilă, că şi-a făcut şi ea nişte socoteli, atunci i-a încolţit această idee să candideze la preşedinţie. De ce? Pentru a-şi întări controlul asupra partidului. Nu îl interesează neapărat Cotroceniul. <După alegeri, vom anunţa duminică seară> - aşa a spus. A doua zi, după ce a recepţionat nişte copite în gură de la Dăncilă şi super baronul Oprişan şi de la Tăriceanu, Dragnea iese din nou la tv aseară şi, întrebat fiind <păi, n-aţi zis că duminică seara?>, răspunde: <aaîîîîîbbbbbbnuu>. După care ştiţi ce a făcut? Uluitor, omul ăsta are şi niste tulburări, pentru că, în tot acel interviu de o oră, la aproape fiecare frază domnul Dragnea s-a hlizit continuu. Cine a văzut ştie că nu exagerez. Acolo se discuta despre alegeri, despre viitorul României, despre proiecte internaţionale pe care le arunca pe ecrane Dragnea, iar el hi-hi-hi-hi...”, a declarat jurnalistul la Digi24.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Administrația prezidențială desfășoară de ceva timp ( de la Băsescu încoace ) o campanie elaborată și susținută pentru crearea condițiilor de trecere a României la un regim de republică prezidențială. Poporul român este „ajutat” să intre într-o perioadă de amnezie selectivă, șă uite faptul că România a mai avut un astfel de regim în vremurile de tristă amintire.
    Oricum se pare că struțo-cămila actuală de guvernare, republica semi-prezidențială, este generatoare de dezbinare și de scandal politic perpetuu.
    Singurul avantaj al republicii prezidențiale îl reprezintă ușurința în identificarea și personalizarea a tot ceea ce va fi rău sau bine în viața social-economică. este mult mai ușor să înjuri o singură persoană acuzănd-o de tot ceea ce „nu-ți iese” sau să înalți osanale unei singure persoane pentru tot cee ce „ți-a ieșit”.
    Dragnea reprezintă acum vinovatul de serviciu, dar se pare că a observat tendința de evoluție a regimului politic românesc și vrea să acceadă la funcția prezidențială, poate, poate va fi și beneficiarul osanalelor de rigoare.
    • Like 0
    • @ Voicu Nicolae
      Adicătelea, sintetizând toată polologhia asta: Dragnea președinte!
      Ei, nu, lasă, că nu e cazul.
      Mult mai bine #muiePSD #lamulțianicuexecutare
      • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult