Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
De-a lungul vieții mele am cunoscut tot felul de oameni. Unii dintre ei foarte atașați, la nivel declarativ, de valorile și simbolurile creștine. Oameni care purtau cruci la gât, care vorbeau de valorile sfinte ale familiei creștine, care se duceau la biserică la slujbe și aprindeau lumânări, oameni care povesteau tuturor despre cât de mult iubesc Biserica și pe slujitorii ei. Dacă interacțiunea cu ei s-ar fi rezumat la niște contacte sociale superficiale, ai fi putut să-ți pui mâna în foc pentru ei.
Culmea, pe măsură ce îi cunoșteam mai bine, fix ăia care își afișau ostentativ credința erau cei care îi călcau principiile în picioare. Ăia care stăteau toată ziua cu familia creștină în gură erau și cei care-și trădau partenerii de viață, ăia care se duceau la biserică cu regularitate aveau și o uriașă apetență pentru bârfă, ăia care se lăudau că dau bani bisericii erau, de fapt, unii dintre cei mai scabroși hoți pe care i-am cunoscut, iar ăia care aveau icoane peste tot (în casă, în mașină, la gât) n-au vrut niciodată să doneze un leu pentru vreo campanie umanitară pe care am lansat-o public.
În schimb, am avut numai surprize plăcute de la oamenii care nu-și afișează credințele. Și fix aici voiam să ajung: un om care-și afișează ostentiv credința e un om indecent, de fapt. Ca și cultura, credința nu se arată, se demonstrează. Iar un om care crede în valorile fundamentale ale vieții nu simte nevoia să le strige, pentru că e ocupat să le aplice în fiecare zi a vieții lui.
Iar credința e la fel de intimă ca orice alt act de îngrijire proprie omului. E parte din tine, la nivel intim. Așa cum nu strigi în gura mare pe străzi că te-ai spălat, nu strigi nici că-l iubești pe Dumnezeu. Nu pui poze cu icoane pe rețelele de socializare, pentru că asta ar însemna să trivializezi ceva ce nu poate fi trivial, să dai o notă superficială unei trăiri care e oricum, numai nu superficială.
Să dai când nimeni nu te vede, să ajuți fără să aștepți ceva în schimb, să sprijini discret, ca să nu se simtă prost cel sprijinit - astea sunt manifestări creștine adevărate.
De asta pe mine nu mă miră Gabriela Firea. E un tipar al fățărniciei, valabil pentru mulți dintre cei care pupă icoane, dar blamează victima unui viol pentru că purta fusta prea scurtă. Și am convingerea că pentru Firea acum nici nu contează ce s-a întâmplat în azilele groazei. Că n-o mișcă în mod autentic drama aceea. Că nu i-a ridicat un fir de păr. Că n-a simțit niciun pic de compasiune reală. N-a avut timp… Singura ei preocupare, după cum s-a văzut și din reacția ei publică, e să nu piardă poziție și imagine în scandalul ăsta. N-o doare decât asta.
De altfel, pentru imagine și-a pus și toate icoanele din casă pe Facebook. Tot pentru imagine stă toată ziua cu Dumnezeu în gură. Asta în timp ce sora și prietena ei puneau umărul la perpetuarea unor veritabile lagăre în care erau chinuiți niște bătrâni fără ajutor. Fiind atât de preocupată să-și construiască imaginea, Firea nu are timp să mai simtă nimic. Compensează asta cu icoane și fragmente din Scripturi. Pentru că ai tendința să umpli exteriorul cu ce-ți lipsește în interior.
Trist e că încă trăim într-o societate atât de ușor de prostit, încât e suficient să porți crucea la gât ca să fii catalogat drept om bun...
Despre creștinul adevărat nici nu știi că e creștin. Doar simți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Citești și te minunezi: ”Tot pentru imagine stă toată ziua cu Dumnezeu în gură. Asta în timp ce sora și prietena ei puneau umărul la perpetuarea unor veritabile lagăre în care erau chinuiți niște bătrâni fără ajutor”. Ce rost mai are procesul? Deja s-a stabilit cine e de vină. Firea n-are cum să fie inocentă dacă rudele ei fac astfel de grozăvii nu? Nici nu mai contează dacă au vreo legătură cu subiectul, erau prin zonă și pot fi folosite ca să dăm în Firea. Dar să dăm profesionist, coordonat, nu așa la întâmplare.
Eu propun ca toate trei, Firea, sora și prietena, să fie arse pe rug în piața publică, în strigătele de aprobare și satisfacție ale nătărăilor care au numai certitudini! Pentru siguranță! Să nu se mai întâmple cumva rușinea pățită cu Olguța Vasilescu. Plimbată cu cătușele în lumina reflectoarelor pentru ca după 8 ani și 6 instanțe dosarul să fie clasat din lipsă de probe... I-o fi cerut cineva scuze cumva?
În legătură cu ”sârma”, urât spus, dar... amuzant.
”Mahalagioaca” de Firea merită orice nu? Nu contează dacă e vinovată sau nu. E neimportant. Doar n-o să lăsăm realitatea să ne zdruncine ochelarii de cal. Dar când băieții vor veni, în același stil, după ”eroii” tăi poate o să înțelegi diferențele. Când vezi lumea doar în alb și negru fără nici un fel de nuanțe, cam ca în basme, pare simplu. Dar niciodată viața nu e așa.
Biserica n-ar trebui să fie un loc pentru ședințe foto, iar religia un instrument politic. Dumnezeu nu e un lucru cu care să te joci și cu credința nu faci paradă. Firea e doar o viperă purtând marama de creștină. Deghizată în femeia pioasă și mama bună din pretinsa "familie tradițională" scopul ei e doar votul care să o mențină la putere, în sfera tuturor privilegiilor.