Foto: Inquam Photos / George Călin
Este știut că ipocrizia este o caracteristică esențială a unor politicieni dintotdeauna și de pretutindeni. Exemple de ipocrizie le găsești în fiecare zi, le întâlnești în toate împrejurările, în cele mai neașteptate situații. Este totuși greu de acceptat că le întâlnești la unii politicieni pe care i-ai putea considera exemplari și pe de-a întregul autentici.
Am rămas surprins, în acest sens, de cuvântarea prin care un politician meritoriu al USR își lansa candidatura la viitoarele alegeri europarlamentare. Este vorba de Elena Lasconi, primărița din Câmpulung Muscel. În discursul său, această primăriță își etala realizările premiante în atragerea de fonduri europene pentru orașul său. Este, într-adevăr, o realizare în comparație cu „bolovanii” de primari antecesori.
Respectiva viitoare europarlamentară este atașată ombilical de un partid care – conform spuselor din târg – este suspect prin geneză și .... genealogie. Partidul său a grăbit în mod direct formarea actualei coaliții de guvernare, PNL – PSD, în urma confruntării personale dintre doi „titani” tineri ai politicii românești cu studii peste hotare, și anume, Florin Cîțu și Cătălin Drulă. Acest partid se află într-o opoziție gălăgioasă și, pe alocuri, infantilă. Este un adevărat foxterier al opoziției, care are în linia a doua de lideri tineri politicieni valabili și competitivi care pot reprezenta o viitoare generație de politicieni români remarcabili.
Elena Lasconi în cuvântarea menționată și-a developat ipocrizia și deopotrivă inadecvările prin mesajul transmis. Astfel, respectiva Ană Ipătescu a politicii useriste afirma patetic și acut că dacă „dai iubire semenilor, primești în schimb iubire”, pentru ca în propoziția următoare să concluzioneze că „important este să nu ai așteptări”. Curat murdar! Este un mesaj optimisto-pesimist cu flagrante fracturi de logică. Ea totuși crede în oameni ai speranței care să fie capabili să reformeze România. Ea crede în viitorul acestei țări, dar consideră că, totuși, fiica sa, trăitoare peste hotare, nu se va mai întoarce în țară, în România. Este un exemplu similar celui al câtorva zeci de mii, sau sute de mii de familii românești, de falși patrioți care și-au încurajat propriii copii să rămână în Occident. Este un exemplu patent de ipocrizie în care fiorul optimismului se împletește cu pesimismul „lucid” al virtuoșilor patrioți și deopotrivă declamatori ai intereselor meschine și imediate.
Cum ar putea reprezenta România în Parlamentul European o româncă cu dublă proiecție, una spre casă, spre patria română, circumstanțiată de beneficiile soldei de europarlamentar, și alta asupra viitorului nesigur din România, în care toate certitudinile se circumscriu vieții fiicei sale în Occident. Este prea de tot, prea ipocrit, prea inautentic și dezgustător.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Activitatea lor e bazată pe modelul "Gică contra", glumițe, ironii și bufonerii prin parlament, pe unde se perindă presa. Ce să le ceri mai mult, de ani de zile asta prestează, atâta pot.
Iar din afirmația „important e să nu ai așteptări” se ghicește gustul amar pe care i l-au lăsat primăriței multe interacțiuni și că s-a luptat singură, în mare măsură, pentru toate schimbările reușite. Să sperăm că va avea un bun continuator acolo, de aceeași factură. și că va face și acest ultim efort, să dea pe mâini bune primăria aceea. Evident, e trist că-și ia zborul, dar trebuie să recunoaștem că nu avem destui politicieni buni pentru Europa, care să treacă și testul popularității.
Un copil crescut fără dragoste de țară, de limba maternă, de valorile neamului în care s-a născut, e foarte probabil că nu se va întoarce acasă. Pentru că părinții lui nu l-au învățat DORUL DE ȚARĂ.
Dacă îmi indicați astfel de politicieni pe listele partidelor, eu îi votez. Dar pentru că nu-i aveți, îi voi alege pe cei care oferă primele calități enumerate, mai puțin garanția că urmașii lor vor fi tot în slujba noastră cât trăiesc. Așa, măcar le punem un picior în prag corupților și talibanilor care ne amenință viitorul și contribuim la înnoirea (în bine) a clasei politice.
Simplul fapt că vorbim azi de Elena Lasconi, persoană fără nicio legătură cu clasa politică postdecembristă (care ne-a ruinat, dar nu mai vrea să plece), și totuși primar liber ales, cu realizări certe și apreciate, arată că se poate și merită să continuăm.
Între Elena Lasconi și George Simion ați alege-o pe prima, cred eu. Din păcate, standardele până la ceruri și exhibarea dezgustului în fața imperfecțiunii (în materie de patriotism, de data asta) îi pot face pe unii să nu fie siguri de opțiunea Dvs. Și uite-așa, îi ajutați pe cei pe care îi detestați, și poate nu pentru prima dată.
Nu neg, totuși, că e bine să le arătăm celor cu aspirații politice spre ce trebuie să tindă.
Nu vă grăbiți să trageți concluzia că aș vota cu Simion, pentru că veți fi în eroare.
Despre Elena Lasconi pot spune că am citit lucruri pozitive- activitatea ei ca primar este apreciată de foarte mulți locuitori ai Câmpulungului. Iar duritatea cu care este tratată de autorul articolului mi se pare exagerată- mă refer în primul rând la afirmațiile legate de stabilirea în străinătate a fiicei acesteia. Libertatea de mișcare în Europa- poate cel mai important câștig al românilor după '89- ne permite să muncim și să ne stabilim unde credem că ne este bine. Eu nu o să uit niciodată că înainte de ' 89 mulți dintre cei care voiau să treacă granița spre o lume mai bună au sfârșit sub gloanțele grănicerilor sau în temnițele comuniste. Exodul românilor spre vest reprezinta- pentru mine- și o răzbunare a celor care au murit atunci.
Să nu ne grăbim, domnule Radosav , în a o cataloga pe doamna Lasconi drept meschină și ipocrită . Mie mi s-a părut mai degrabă o începătoare în ale politicii, cu un discurs poate prea sincer. Eu sper ca viitorul dumneaei în politică să vă contrazică afirmațiile.