Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ei sunt Pătru și Maria, printre ultimii păstrători ai unei lumi care dispare: cea a ciobanilor care pleacă în transhumanță

Pătru și Maria

Ei sunt Pătru și Maria, din satul Loman, județul Alba.

Pătru este baci, Maria e băciță.

Ei sunt printre ultimii păstrători ai unei lumi care dispare, cea a ciobanilor care pleacă în transhumanță. 7 luni pe an, Pătru și Petrică, băiatul lui cel mare, pleacă cu turmele prin țară, de la șes la munte și înapoi, așa cum au făcut-o moșii și strămoșii lor de mii de ani.

Pătru și Maria au 7 copii și 13 nepoți. 

Cumva, au reușit să-i țină pe toți în țară, cu excepția unei fete despre care Maria mi-a spus că a plecat la muncă în Germania. Dar zice că se va întoarce. Oricum, lumea se schimbă cu repeziciune și nimeni nu mai are tragere să facă munca grea a oieritului. Cel mai mic copil al bacilor este... IT-ist, ce-o mai fi și aia, dar a rămas în sat și lucrează... „remote”. Îl vedeți în imagini: este copilul din biserică, azi un tânăr de 20 de ani, mereu cu zâmbetul pe buze.

I-am cunoscut pe toți la Sibiu, la Astra Film Festival, cu ocazia proiecției-eveniment a filmului documentar „Calea laptelui”. Timp de 13 ani, regizorul Dumitru Budrala a urmărit cu multă delicatețe viața acestei familii de păstori. I-a ieșit un film minunat și răscolitor.

Pe mine m-a proiectat direct în copilăria mea de vis, unde uriașii acelor timpuri - bunicii mei - țineau întreaga lume pe umeri. Același reflex biografic l-a făcut pe Budrala să facă această bijuterie de film. Imaginile din copilăria lui, cu larma oamenilor și animalelor pe uliță, l-au urmărit toată viața. Bunicii lui, oieri din Jina, sunt generația aia de țărani plecați la 1900 „la America”, ca să facă bani pentru a-și lua oi și pământuri acasă.

Pătru și Maria au muncit din greu și au o viață frumoasă. N-au timp să se plângă de nimic, pentru că e mult de lucru. La proiecția filmului a venit multă lume, inclusiv mulți vecini din sat. Pătru și Maria s-au arătat un pic mirați de atenția bruscă pe care le-o acordă atâția oameni de la oraș. Printre camere de filmat și fotografi, Pătru mi-a mărturisit că de-abia așteaptă să se întoarcă acasă, ca să plece din nou cu oile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult