Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ei sunt Pătru și Maria, printre ultimii păstrători ai unei lumi care dispare: cea a ciobanilor care pleacă în transhumanță

Pătru și Maria

Ei sunt Pătru și Maria, din satul Loman, județul Alba.

Pătru este baci, Maria e băciță.

Ei sunt printre ultimii păstrători ai unei lumi care dispare, cea a ciobanilor care pleacă în transhumanță. 7 luni pe an, Pătru și Petrică, băiatul lui cel mare, pleacă cu turmele prin țară, de la șes la munte și înapoi, așa cum au făcut-o moșii și strămoșii lor de mii de ani.

Pătru și Maria au 7 copii și 13 nepoți. 

Cumva, au reușit să-i țină pe toți în țară, cu excepția unei fete despre care Maria mi-a spus că a plecat la muncă în Germania. Dar zice că se va întoarce. Oricum, lumea se schimbă cu repeziciune și nimeni nu mai are tragere să facă munca grea a oieritului. Cel mai mic copil al bacilor este... IT-ist, ce-o mai fi și aia, dar a rămas în sat și lucrează... „remote”. Îl vedeți în imagini: este copilul din biserică, azi un tânăr de 20 de ani, mereu cu zâmbetul pe buze.

I-am cunoscut pe toți la Sibiu, la Astra Film Festival, cu ocazia proiecției-eveniment a filmului documentar „Calea laptelui”. Timp de 13 ani, regizorul Dumitru Budrala a urmărit cu multă delicatețe viața acestei familii de păstori. I-a ieșit un film minunat și răscolitor.

Pe mine m-a proiectat direct în copilăria mea de vis, unde uriașii acelor timpuri - bunicii mei - țineau întreaga lume pe umeri. Același reflex biografic l-a făcut pe Budrala să facă această bijuterie de film. Imaginile din copilăria lui, cu larma oamenilor și animalelor pe uliță, l-au urmărit toată viața. Bunicii lui, oieri din Jina, sunt generația aia de țărani plecați la 1900 „la America”, ca să facă bani pentru a-și lua oi și pământuri acasă.

Pătru și Maria au muncit din greu și au o viață frumoasă. N-au timp să se plângă de nimic, pentru că e mult de lucru. La proiecția filmului a venit multă lume, inclusiv mulți vecini din sat. Pătru și Maria s-au arătat un pic mirați de atenția bruscă pe care le-o acordă atâția oameni de la oraș. Printre camere de filmat și fotografi, Pătru mi-a mărturisit că de-abia așteaptă să se întoarcă acasă, ca să plece din nou cu oile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult