Foto: Guliver Getty Images
Când a deschis ochii într-o dimineață oarecare de sâmbătă, după o noapte liniștită, doamna Tamara Popescu, pensionară din Ploiești, nu a știut că, în mai puțin de opt ore, îi va închide definitiv. Dacă ar fi intuit ce va urma, probabil că ar fi zăbovit pe fiecare detaliu din casa ei din Ploiești, pentru a fotografia totul pentru eternitate în sufletul ei. Și-ar fi luat rămas-bun cu lacrimi în ochi de la toată agoniseala ei, ar fi sunat să-și audă pentru ultima dată fiul și nepoții, după care ar fi sorbit o ultimă cafea cu o sete de viață mai proaspătă ca niciodată.
Cu siguranță, în acea dimineață, doamna Tamara a crezut că va începe un week-end relaxant de viață, binemeritat după o săptămână de alergat după nepoți. Poate că a mai lenevit puțin în pat înainte de a da startul noii zile, gândindu-se ce să mai gătească sau când să meargă la piață. Nici când a simțit prima înțepătură în coșul pieptului nu a crezut că tocmai a început să ruleze un generic fatal de sfârșit. Când te apropii de bătrânețe, te obișnuiești cu semnalele pe care ți le transmite corpul: îi simți slăbiciunile, îi tolerezi micile defecțiuni și capricii ca unei mașinării vechi care te-a purtat o viață întreagă pe cele mai neașteptate drumuri.
„Dragă, chem Salvarea, nu mă simt prea bine!”, i-a spus încrezătoare prietenei ei din vecini, cu gândul că o revizie este oricând bine-venită la vârsta ei de 70 de ani. La ora 11.15, înainte să ajungă la ea fiul ei, doamna T. a fost dusă de ambulanță la Spitalul Județean din Ploiești.
„A suferit un infarct și are un vas înfundat”, a anunțat medicul de gardă. „Are nevoie de un stent, dar cei doi medici care pot face această intervenție sunt la o conferință de chirurgie la Sinaia.”
„Amândoi deodată?”, a întrebat indignată nora.
„Doamnă, nu discutăm cum se organizează fiecare spital! Trebuie să o ducem la București, la Spitalul Fundeni.”
La 12.30, doamna Tamara a plecat cu Salvarea spre Fundeni. „Tot răul spre bine”, s-o fi gândit cu ultimele resurse de optimism, fără să conștientizeze că mașinăria ei se îndreaptă spre daună totală. „La București sunt doctorii mai buni!” Poate că a privit pe geam cum trec kilometri, cadru cu cadru, reproșându-și că nu a udat florile de dimineață. I-a părut rău că le-a stricat weekend-ul copiilor, dar poate că așa a fost să fie, un stent de București.
Când a ajuns la Urgență la Fundeni, a simțit că toate puterile și le-a lăsat la Ploiești. Era 13.30. Și-a semnat pentru ultima dată numele pe o coală de birocrație, timpul și spațiul s-au dilatat și, la casa de pariuri a vieții, șansele ei au devenit foarte mici.
„Lucrurile s-au complicat între timp: ruptură miocardică”, i-a spus doctorul fiului ei, care îi strângea lucrurile la piept și nu-și putea lua ochii de la semnătura proaspătă a mamei lui.
La 15.10, doamna s-a oprit din trăit pentru că a avut ghinionul să facă infarct în weekend-ul cu Congresul Național de Chirurgie de la Sinaia. Într-un spital județean, cei doi chirurgi care puteau pune un stent erau plecați la congres. Ar fi salvat-o pe doamna T. dacă erau în Ploiești? Cu această întrebare, furie și frustrare trebuie să trăiască mai departe familia doamnei Tamara Popescu. Statistic, pe agenda unui spital, un om în minus este o cifră mică. În viața unei familii însă, o mamă și o bunică în minus reprezintă o tragedie uriașă, care se putea evita.
Salariile au crescut în sistemul medical, dar când vom obține o mărire de responsabilitate și de umanitate care să ne salveze cu adevărat de la moarte? „O chestiune de management” este un răspuns prea cinic pentru o familie care tocmai a scris culmea supremă a ghinionului cu lacrimi de neconsolat.
Când a închis ochii într-o după-amiază oarecare de sâmbătă, doamna Tamara nu s-a gândit cât de palpitant este în weekend la Sinaia.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sunt multe opinii pertinente, multe deplasate si unele strict emotionale.
Realitatea de la fata locului este cu totul alta...
Cei 2 medici, chiar daca nu erau plecati simultan la "congres", nu ar fi schimbat cu nimic soarta doamnei. Din pacate, managementul politic si strict incompetent al spitalului din Ploiesti nu poate asigura sistem de garda pt acel sector de activitate. Sunt doar 2 medici care nu acopera decat serviciul de zi de 8 ore. Cu 2 medici pe sectie nu poti face garda de cate 24 ore. Aceasta sectie nu are program in weekend, indiferent daca este sau nu vreun congres de interes la Sinaia.
In plus, situatia este penibila la nivelul intregului spital. Sunt adevarate Dinastii care au pus stapanire pe functii de conducere ( medicala sau nu ) si au sustinere politica in Consiliul Judetean. Pe langa aceste Dinastii sunt si unele "SRL-uri" care fac profit frumos in cadrul spitalului cu toleranta managementului. Trebuie sa recunoastem ca nivelul de performanta in management tinde catre 0 in acest spital si cred ca sunt interese sa fie mentinut astfel. Sunt promovate cumetriile si amantlacurile cu sustinere politica, obligatiile de partid si cele de familie.
Totodata, legat de "congresele de la Sinaia"...
Pe langa amantlacurile de poveste, interesul se gaseste doar pentru "protocolul" companiilor farmaceutice, pantofii de la "Manos Shoes" si vreo sticla de vin bauta facand curte vreunei piese de asistenta incompetenta sau reprezentant medical. Stiu ca pentru unii medici, randurile de mai sus, dor! Multi nu au curaj sa priveasca realitate in ochi pt ca sunt deja "murdari".
Dar... sunt si multi care merita respectul total. Si acestia se stiu!
Am fost dus cu ambulanţa ca ACCIDENTE MAJORE - puls sub 40, si nu s-a uitat
nimeni la mine, ca urmatoare saptămână luni să cer externarea si să mă internez la un spital privat in Braşov, unde mi-a salvat viata.
Nici macar legal nu e... Ps. Concediu au voie sa-si ia? Caci atunci cel care ramane trebuie sa fie intr-o garda continua...
Cum creștem umanitatea? Are cineva un răspuns la această întrebare, pe bune?
Ce inuman comentariu!