foto: Getty
Deși terapia hormonală de substituție există de mai bine de două decenii, în România aproape că nu se folosește. Lipsa informării, prețul ridicat și absența politicilor publice fac ca tratamentul să fie inaccesibil pentru majoritatea femeilor.
Menopauza nu e o boală – e o etapă normală în viața femeilor. Dar asta nu înseamnă că trecerea prin ea e ușoară. Uneori, simptomele sunt atât de puternice încât terapia hormonală devine mai mult decât utilă: devine necesară. Estrogenul, hormonul care protejează oasele, vasele de sânge și creierul, începe să scadă treptat și apoi brusc. Și când dispare, corpul devine mai vulnerabil: apar riscuri mai mari de boli cardiovasculare, osteoporoză, iar creierul poate fi mai expus la demență sau Alzheimer.
Dar asta nu e tot. Simptomele care deranjează zi de zi sunt la fel de reale: insomnie, treziri dese, somn neodihnitor, bufeuri, transpirații nocturne, frisoane, infecții urinare repetate, atrofierea mucoasei, iritabilitate, anxietate, depresie, „ceață mentală”, dureri articulare și pierderea masei musculare.
Terapia hormonală de substituție poate să atenueze toate astea. În Occident, se folosește de peste 50 de ani. În SUA, de exemplu, a început să fie folosită în anii ’60–’70 și a devenit extrem de populară în anii ’80–’90, văzută aproape ca un panaceu pentru femeile aflate la menopauză.
La noi, însă, lucrurile stau diferit. Terapia nu e foarte cunoscută, costă mult și nu există politici publice care să o susțină. Rezultatul? Pentru multe femei, terapia hormonală de substituție rămâne un lux.
În viață, două lucruri sunt sigure: taxele și menopauza. Și, din păcate, nu toate putem să le trecem la fel de ușor.
În 2002 un studiu major — Women’s Health Initiative (WHI) — a declanșat o prăbușire a încrederii publice în TSH, din cauza concluziilor privind riscurile crescute de cancer de sân, boli cardiovasculare și accidente vasculare.
Ulterior, studiul a fost reevaluat și s-a constatat că riscurile sunt minime dacă tratamentul este început la femei sub 60 de ani sau în primii 10 ani de la menopauză.
Astfel, TSH a revenit treptat în practica medicală, dar cu o abordare mai personalizată (hormoni bioidentici, doze mici).
În țări precum Franța, Germania, Suedia sau Danemarca, TSH a fost și rămâne o parte integrantă a îngrijirii medicale pentru femeile aflate la menopauză. Nivelul de informare este mai ridicat, iar medicii sunt bine instruiți să discute beneficiile și riscurile într-un mod echilibrat, iar calitatea vieții femeilor în postmenopauză are un loc central.
Ghidurile medicale internaționale actuale (NAMS – North American Menopause Society, EMAS – European Menopause and Andropause Society) au recomandări similare: TSH este sigur pentru femeile sub 60 ani sau aflate în primii 10 ani de la menopauză; Nu se recomandă inițierea la vârste peste 60 ani, decât în cazuri atent monitorizate; Promovează educația femeilor și formarea medicilor în sănătatea postmenopauză; Sprijină utilizarea hormonilor bioidentici și a tratamentelor personalizate; Are beneficii clare: controlul bufeurilor, prevenirea osteoporozei, sănătatea cardiovasculară și cognitivă.
Studiile mai noi, apărute după 2017, arată că terapia de substituție hormonală chiar poate face o diferență majoră pentru femeile aflate la menopauză. Nu mai e vorba doar de a calma bufeurile sau tulburările de somn – deși și asta contează enorm. TSH reduce și depresia, uscăciunea vaginală și, dacă este început la timp, poate scădea riscul de osteoporoză, fracturi, diabet de tip 2 sau chiar demență.
Există, desigur, și riscuri. Dar ele sunt mult mai bine înțelese acum. Pericolul crescut de cancer de sân apare mai ales atunci când terapia combină estrogen cu progestativ sintetic și este folosită pe termen foarte lung, mai mult de cinci ani.
Un subiect tabu
În România, însă, tot ce ține de sănătatea intimă a femeilor rămâne încă un fel de subiect tabu. Terapia hormonală de substituție nu a fost niciodată promovată serios, nu a intrat în dezbaterea publică și, pentru multă vreme, a rămas marginalizată și stigmatizată. Deși e disponibilă la noi de cel puțin două decenii, este utilizată mult mai puțin decât în țările vest-europene.
Un motiv este și lipsa unor ghiduri medicale actualizate. În timp ce organizații precum NAMS sau EMAS au regândit recomandările, multe dintre protocoalele românești au rămas în urmă. La asta se adaugă reticența unor medici, care încă se raportează la studii mai vechi, ce asociau TSH cu un risc ridicat de cancer de sân.
Tratamentul există – inclusiv variante bioidentice – dar rareori este adus în discuție la consultațiile de rutină. Medici specializați există, mai ales în marile orașe, și unii oferă terapii moderne, personalizate. Problema e că sunt greu de găsit și prea puțin vizibili pentru femeile care ar avea nevoie de ajutor.
Cel mai adesea, discuțiile despre TSH se poartă în cabinetele elegante ale câtorva clinici private. Prețurile mari, dar și lipsa transparenței tarifelor în aceste clinici întăresc senzația că TSH este un moft destinat unei nișe privilegiate.
Nu există un program național sau o campanie de educare în jurul menopauzei și terapiei hormonale, iar multe femei nici nu știu că TSH este o opțiune validă. Foarte puține articole de presă tratează menopauza ca subiect medical sau social. Cele mai frecvente surse de informare sunt grupurile de Facebook, forumuri, bloguri personale, podcasturi – care se adresează unui segment deja informat.
Menopauza este pentru bogați
Sunt înscrisă în grupuri de Facebook din România și din SUA dedicate tratamentului de substituție hormonală (TSH). Se discută intens despre simptome, medici recomandați, beneficiile și provocările tratamentului, dar și despre costuri – un subiect important și adesea copleșitor.
L-am rugat pe ChatGPT să-mi structureze toate costurile implicate de această terapie: de la consultația inițială, la tratamentul lunar și controalele periodice. În acest calcul nu am inclus analizele medicale premergătoare inițierii tratamentului, precum: analize hormonale, analize uzuale de sânge, testele pentru hepatita B și C, ecografie mamară și mamografie, ecografie abdominală, ecografie transvaginală, precum și ecografia și analizele pentru tiroidă – acolo unde se impun.
Pe lângă costul tratamentului de substituție hormonală în sine, apare adesea și necesitatea unor tratamente adiacente: vitamine, suplimente, ovule și creme pentru ameliorarea simptomelor locale.
L-am mai rugat pe ChatGPT să facă și o comparație între costurile tratamentului de substituție hormonală din România și cele din Europa de Vest și SUA. În plus, am cerut o raportare a acestor costuri la venitul mediu net al angajatelor din România, dar – foarte important – și la venitul mediu al pensionarelor, categorie pentru care acest tratament este adesea esențial, dar greu accesibil financiar.
În România, consultația inițială este un serviciu premium intitulat „consiliere menopauză” și costă între 350 – 800 lei. Prețul unei consultații standard de ginecologie variază între 200 și 400 lei.
Tratamentul lunar, luând în calcul variante de estrogen oral, estrogen transdermic, progesteron bioidentic, creme/ovule/geluri vaginale și suplimente adiacente, este estimat la 400–600 lei (fără consultații și evaluări periodice).
TSH, un tratament inaccesibil financiar pentru majoritatea româncelor
Per total, costul anual estimat al terapiei în România se încadrează în intervalul 1.000–1.500 euro. În Europa de Vest există pachete integrate care includ consultație anuală, analize anuale, recenzii telefonice, management continuu și medicație, al căror cost variază între 1.400 și 1.700 euro și, cel mai important, este predictibil.
România oferă tratamente similare ca preț cu Vestul, dar fără sustenabilitate financiară prin sistemul public și fără politici de compensare, ceea ce face TSH un tratament inaccesibil din punct de vedere financiar pentru majoritatea femeilor.
- Când vine vorba de bani, realitatea e simplă și crudă. Pentru o femeie salariată din România, terapia hormonală de substituție ajunge să însemne între 170% și 200% din venitul net lunar. Cu alte cuvinte, aproape două luni de muncă pe an se duc doar pe tratament. Pentru o pensionară situația e și mai dramatică: costul total ajunge la 345% – 400% din pensia netă, adică echivalentul a peste patru luni de pensie.
Aceste cifre nu sunt doar statistici, ci dovada unei inechități evidente: cele care au nevoie cel mai mult de tratament sunt și cele care își permit cel mai puțin. Piața de TSH din România e abia la început și deja exploatată comercial agresiv. În loc să fie o soluție de sănătate publică, terapia hormonală pare mai degrabă un produs pentru o nișă privilegiată.
Statul lipsește aproape complet din ecuație. Nu există ghiduri medicale actualizate, nu există programe de formare pentru medici, nu există nici măcar o compensare parțială a tratamentelor sau consultațiilor. În lipsa acestui sprijin, spațiul este ocupat rapid de „vindecători minune”, de promisiuni cu leacuri strămoșești și de o piață paralelă a iluziilor. Rezultatul? TSH rămâne un lux pentru o minoritate informată și cu bani.
Și totuși, la nivel de stat, prevenția costă de 10–20 de ori mai puțin decât tratarea complicațiilor: fracturi osteoporotice, infarcte, accidente vasculare. Doar că beneficiile apar după 5–15 ani, iar politicienii gândesc în cicluri de patru. Investițiile preventive nu aduc voturi rapide, așa că sunt lăsate deoparte. În plus, lobby-ul industriei care câștigă din tratarea bolilor e mult mai puternic decât cel pentru prevenție.
Ar fi logic ca terapia să fie inclusă, măcar parțial, pe lista de compensare a CNAS. Nu doar medical, ci și financiar. Ar însemna femei mai active, mai sănătoase, mai independente la vârsta postmenopauzei. Și, mai ales, ar fi o chestiune de echitate socială: acces egal la un tratament esențial pentru o categorie vulnerabilă a populației.
Dar până atunci, povestea sună cam așa: Ca femeie, când ai ieșit din intervalul de vârstă reproductivă, România te dă jos din căruță, direct pe marginea drumului. Dar îți lasă doi nepoți în brațe, câteva cămăși de călcat și un „Nu faci și tu niște perișoare d-alea bune, cum numai tu știi?”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Cea mai bună modalitate de a compensa lipsa detoxifierii naturale facilitată de ciclul menstrual nu e medicamentos. Vă spun imediat care e.
În afară de menstruaţie, oare care sunt celelalte moduri prin care corpul reuşea detoxifierea? Următoarele:
Prin urină, prin fecale, prin respiraţie (o gură care miroase e o gură care încearcă să elimine ce e toxic) dar şi prin piele (prin transpiraţie).
Varianta cea mai practică (după încetarea menstruaţiei) de a elimina toxine şi a evita puseuri de căldură este .....SAUNA. E şi mai bine dacă e însoțită de înot.