Foto: Inquam Photos / George Călin
Subiectul zilei: deschiderea școlilor. Întrebarea tuturor: e bine sau e rău?
Dar dați-mi voie să vă întreb eu altceva: de ce avem această discuție acum? Și-a imaginat cineva prin august, septembrie, octombrie că pandemia va trece de la sine? Sau că vom rezolva cu vaccinarea pocnind din degete? Dacă da, credeți-mă că ăla a fost un idiot.
Încă din vară a fost foarte clar pentru toată lumea că ne confruntăm cu o situație de lungă durată. Și atunci vin și vă întreb: de ce nu „s-a făcut" nimic în acest sens? (am pus ghilimele pentru că iubesc la nebunie impersonalul ăsta – toți așteptăm „să se facă”, nimeni nu pune mâna „să facă”).
Imediat se împlinește un an de când copiii stau izolați, mulți aproape de pragul depresiei, prea mulți în imposibilitatea de a face cursuri online și mult prea mulți cu pierderi educaționale și emoționale irecuperabile.
Cu toate acestea, nimeni nu a fost capabil să găsească soluții pentru aceste victime colaterale ale pandemiei. Să găsească formule prin care cei aflați în clasele de risc (dascăli și copii deopotrivă) să continue online, în timp ce restul să se întoarcă la școală. Să se creeze sisteme de transport separat pentru elevi și profesori. Să se decaleze orariile, să se împartă clasele cu mulți copii, să se amenajeze intrări și ieșiri separate, să... să... să....
În toată această perioadă, a fost sacrificată masa celor mulți în favoarea celor puțini - și nu mă refer aici doar la școli, ci la tot impactul economic pe care l-au generat măsurile luate până acum.
S-au închis școlile, ca să protejăm bunicii care cu prima ocazie se îngrămădeau prin tramvaie sau prin piețe.
S-au închis școlile ca să protejăm diverși bolnavi, să protejăm cadrele didactice, însă mall-urile, terasele, pârtiile, parcurile etc. au fost mereu pline de copii și adulți deopotrivă (și dați-mi voie să mă îndoiesc că nu se numărau printre ei și persoane aflate în grupele de risc).
S-au închis școlile pentru că a fost cel mai la îndemână. Pentru că cei mici nu fac greve. Cei mici nu amenință cu neplata taxelor. Copiii nu votează.
S-au închis școlile fără ca probabil cineva să realizeze că un părinte care stă acasă e o povară financiară dublă pentru stat: pe de o parte pentru că nu mai lucrează și, implicit, nu mai plătește taxe și pe de altă parte pentru că primește și ajutor social.
Da, și la anul 2+2 tot 4 vor face. Da, poate că materia se va recupera într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Dar toate lacrimile plânse de copiii care fără nicio vină au fost ținuți prizonierii unui sistem gândit exclusiv pe interese politice nu se vor mai recupera.
Și-a pus cineva problema impactului pe care izolarea pe termen lung îl are asupra psihicului unui copil? Realizează cineva ce înseamnă depresie la un copil de clasă primară? Realizează cineva nevoia acută de socializare a copiilor? De ce priviți școala doar ca pe un baby sitter?
Cât despre calitatea educației online și impactul asupra obiceiurilor nesănătoase nici nu mai vorbesc. Și nu mai vorbesc nici despre copiii din medii defavorizate, care fie nu pot face școală online, fie au nevoie efectivă să „scape" din familie chiar și pentru câteva ore. Sau acei copii pentru care cornul și laptele de la școală sunt poate singura masă de care beneficiază în cursul unei zile.
Îi înțeleg pe toți cei care se tem. Și mie mi-e teamă, chiar dacă nu avem în jur vârstnici sau bolnavi cronici. Dar un an de izolare pentru acești copii e deja prea mult. Un an în care autoritățile au sacrificat tot, la grămadă, în loc să găsească și să aplice soluții punctuale pentru cei vulnerabili.
Știu, la fel a fost peste tot în lume. S-au prăbușit afaceri peste tot, peste tot sunt victime colaterale, poate mai multe decât cele directe. E drept că se putea face altfel (închiderea din martie a fost pripită, din punctul meu de vedere). E drept că presiunea a fost și este mare din toate părțile. E drept că școlile românești nu sunt sigure din punct de vedere sanitar. Dar nu au fost niciodată. Și nici nu cred că vor fi prea curând. Iar vaccinarea nu e nici ea pe roze. Iar noi tot așteptăm să „se" rezolve ceva. Însă pe această așteptare, timpul trece. Și nu trece deloc în favoarea copiilor
E o problemă că se deschid școlile? Nu! Problema e relaxarea altor restricții în același timp cu deschiderea școlilor: deschiderea restaurantelor la interior, a păcănelelor etc. Iar când va veni următorul val, ia ghici ce se va reînchide mai întâi. Care vor fi primii pedepsiți?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Prin alte părți, cu argumentul deja perimat că la școală nu se îmbolnăvesc, au rămas deschise. Spre bucuria părinților. Dar cum au învățat? Și-au cărat cu ei termos cu ceai cald, pătură, haine groase căci instrucțiunile au fost să se aerisească la fiecare jumătate de oră. S-au încăpățânat așa, închizând restaurante și mai toate locurile de agrement. Dar valul s-a încăpățânat și el să nu scadă, ba uneori chiar a crescut. Și o țin într-un lockdown de luni de zile însă luminița de la capătul tunelului nu se întrevede.
"E o problemă că se deschid școlile? Nu!" Ba eu zic că da, fiindcă iar nu se face cum trebuie. Și să nu ne doară prea tare de capra restaurantelor. E oricum pe moarte că mult ajutor de la stat n-au primit și aș putea să pariez că se vor închide imediat, oricum au fost deschise foarte puțin timp.
PS: dacă autoarea consideră că închiderea din martie a fost pripită, cum altfel se putea face? Ori ne arătăm viteji după război?
Astfel, subiectivitatea fiind asumată, respectuos vă aduc la cunoștință că restaurantele s-au deschis progresiv în aproape toată țara în ultimele două luni. Bucureștiul acum o săptămână. In tot timpul acesta indicii de infectare au scăzut constant.
Peste câteva zile o să înceapă și școala. Mă bucur pentru bucuria copiilor deși fiul meu, fiind în clasa a 7-a , nu se va avea parte de ea.
Întrebarea este.:
Dacă cu școala închisă indicii au scăzut și cu ea deschisă indicii vor creste sunt de vina restaurantele?
Mulțumesc
Aveți idee ce inseamna să permiți unui business ca, într-un an, să funcționeze la 10% din capacitate vreme de doar 3 luni.
Probabil că nu, altfel nu v-ați mai fi lansat in acuze generalizatoare!
V-ați pus vreodată problema cine a plătit în ultimii zeci de ani salariul sau pensia pe care probabil vi le furnizează statul român?
Și care cornul și laptel?!? De ani de zile figurează doar pe hârtie acest program, in realitate nu am văzut sa mai existe prin scoli .