E timpul ca Ucraina să se gândească la planul B

Foto: Profimedia Images

În acest moment contraofensiva ucraineană pare să se fi blocat, în timp ce vremea umedă și rece pune capăt celui de-al doilea sezon de lupte în efortul Kievului de a inversa efectele generate de agresiunea rusă pe scară largă pornită pe 24 februarie 2022.

Disponibilitatea politică de sprijin militar și economic Ucrainei a început să se erodeze atât în Statele Unite, cât și în Europa. Aceste circumstanțe necesită o reevaluare cuprinzătoare a strategiei actuale pe care Ucraina și partenerii săi o urmăresc în acest război.

O astfel de reevaluare, după cum se arată într-o analiză a celor de la Foreign Affairs, dezvăluie un adevăr incomod: și anume, faptul că Ucraina și Occidentul se află pe o traiectorie nesustenabilă, caracterizată de o discrepanță evidentă între scopuri și mijloacele disponibile.

Pe scurt, obiectivele de război ale Kievului (adică expulzarea forțelor rusești de pe teritoriul ucrainean și restabilirea deplină a integrității sale teritoriale, inclusiv a Crimeei) rămân de neatins din punct de vedere juridic și politic. Dar, din punct de vedere strategic, ele sunt inaccesibile în viitorul apropiat și, foarte probabil, și dincolo de acesta.

Cu alte cuvinte, experții internaționali de la Universitatea americană Georgetown spun că a sosit momentul ca Washingtonul să conducă eforturile pentru a crea o nouă politică care să stabilească obiective realizabile și să alinieze mijloacele și scopurile.

Primul pas: încetarea focului

Prin urmare, SUA ar trebui să înceapă consultările cu Ucraina și cu partenerii săi europeni cu privire la o strategie centrată pe disponibilitatea Ucrainei de a negocia o încetare a focului cu Rusia și de a-și schimba simultan accentul militar de la ofensivă la apărare.

Ce înseamnă asta, mai exact? Că regimul de la Kiev nu ar renunța la restabilirea integrității teritoriale sau la tragerea la răspundere economică și juridică a Rusiei pentru agresiunea sa, dar ar recunoaște că prioritățile sale pe termen scurt trebuie să treacă de la încercarea de a elibera mai multe teritorii la apărarea și reconstruirea teritoriului de peste 80% din țară care se află încă sub controlul său.

Dar se poate face o înțelegere cu Putin?

Este foarte posibil ca Rusia să respingă oferta Ucrainei de încetare a focului, spune Richard Haass, președintele Consiliului pentru Relații Externe din New York. Acesta mai remarcă însă că, chiar dacă Kremlinul se dovedește intransigent, schimbarea de perspectivă a Ucrainei (de la ofensivă la apărare) ar limita pierderea continuă a soldaților săi, ar permite forțelor armate ucrainene să direcționeze mai multe resurse către apărare și reconstrucție pe termen lung și ar consolida sprijinul Occidentului, demonstrând faptul că regimul de la Kiev are o strategie viabilă care vizează obiective realizabile.

Pe termen lung, acest pivot strategic ar arăta clar Rusiei că nu poate pur și simplu spera să supraviețuiască Ucrainei și dorinței Occidentului de a o sprijini. Această conștientizare ar putea convinge în cele din urmă Moscova să treacă de la câmpul de luptă la masa negocierilor - o mișcare care ar fi în avantajul final al Ucrainei, deoarece diplomația oferă cea mai realistă cale pentru a pune capăt nu doar războiului, ci și, pe termen lung, ocupației rusești a teritoriului ucrainean.

Jumătatea plină, jumătatea goală a paharului

Situația actuală de pe câmpul de luptă ne oferă o imagine de tip „pahar pe jumătate plin, pahar pe jumătate gol”, se arată într-o analiză Atlantic Council. Pe de o parte, Ucraina a dat dovadă de o hotărâre și o îndemânare uimitoare, nu numai prin faptul că a respins încercarea Rusiei de a o subjuga, ci și prin faptul că a recuperat o parte considerabilă din teritoriul confiscat de Rusia anul trecut. Pe de altă parte, nu se pot ignora costurile umane și economice enorme ale războiului și realitatea că Rusia a reușit, cel puțin pentru moment, să folosească forța pentru a cuceri o parte considerabilă din teritoriul Ucrainei. În ciuda contraofensivei mult anunțate a Ucrainei, Rusia a câștigat de fapt mai mult teritoriu pe parcursul anului 2023 decât Ucraina. Dar, în general, niciuna dintre părți nu a făcut progrese semnificativ, ceea ce a dus lupta într-un impas efectiv.

Mulți se întreabă ce trebuie făcut de aici înainte. Ei bine, Charles Kupchan, profesor de afaceri internaționale la Georgetown și fost director principal pentru afaceri europene în cadrul Consiliului Național de Securitate al SUA în timpul administrației Obama, spune că o opțiune a Occidentului este să facă mai mult din ce a făcut până acum, adică să continue să furnizeze o cantitate mare de armament Ucrainei în speranța că astfel forțele sale vor putea învinge în cele din urmă forțele armate ale Rusiei.

Problema este că armata ucraineană nu dă semne că ar fi capabilă să străpungă formidabilele apărări ale rușilor, care au pregătit kilometri întregi de câmpuri minate, tranșee, capcane și fortificații.

Din acest motiv, spun experții, concentrarea pe apărare tinde să aibă avantaj față de concentrarea pe ofensivă. Desigur, Occidentul poate trimite mai multe tancuri, rachete cu rază lungă de acțiune și, eventual, avioane de luptă F-16. Dar nu există un „glonț de argint” capabil să schimbe cursul lucrurilor pe câmpul de luptă în acest moment. Iar acest lucru l-a recunoscut recent și Valeri Zalujnîi, comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, care a spus că „suntem unde suntem pe câmpul de luptă din Ucraina, iar locul unde ne aflăm pare, în cel mai bun caz, un impas costisitor”.

Timpul lucrează de partea Rusiei

Timpul nu va fi de partea Ucrainei dacă un război se prelungește la nesfârșit. De ce? Pentru că economia Rusiei și baza sa industrială de apărare sunt pe picior de război. De asemenea, Moscova importă arme din Coreea de Nord și Iran și are acces la articole de consum care conțin tehnologie pe care o poate refolosi pentru utilizări militare. În cazul în care Rusia ar avea nevoie să își consolideze prezența militară în Ucraina, are la dispoziție o mare rezervă de forță de muncă la care să apeleze. Totodată, Rusia a găsit noi piețe pentru energia sa, în timp ce sancțiunile au avut doar un efect modest asupra economiei rusești. Putin pare să fie sigur din punct de vedere politic și să controleze pârghiile puterii, de la serviciile militare și de securitate până la mass-media și narațiunea publică. Aceasta e realitatea de care nu trebuie să ne ferim să vorbim.

Între timp, în Ucraina, atât soldații, cât și civilii continuă să își piardă viețile în număr semnificativ, armata își consumă stocurile de arme, iar economia s-a redus cu aproximativ o treime (deși începe să dea semne de creștere). În rândul susținătorilor occidentali ai Ucrainei, oboseala ucraineană începe să își pună amprenta asupra disponibilității lor de a menține fluxul de sprijin pentru Kiev.

Statele Unite rămân un element central în furnizarea de ajutor occidental pentru Ucraina, dar opoziția față de furnizarea unor sume considerabile de asistență suplimentară este în creștere în cadrul Partidului Republican, zădărnicind până în prezent solicitările administrației Biden pentru noi fonduri. În plus, principalul pretendent la nominalizarea republicană pentru alegerile prezidențiale din 2024, fostul președinte Donald Trump, are o istorie de partea Rusiei și se distanțează de partenerii Statelor Unite, inclusiv de Ucraina. Faptul că Trump îl devansează pe Biden în cinci state-cheie nu face decât să sporească incertitudinea cu privire la traiectoria politicii americane după anul viitor. Iar oscilațiile în sprijinul SUA pentru Ucraina vor spori oscilațiile în Europa, unde un membru al UE, Slovacia, a decis deja să înceteze furnizarea de ajutor militar către Kiev.

Pe de altă parte, atacul din 7 octombrie al grupării teroriste Hamas asupra Israelului și conflictul care a urmat în Gaza au captat, de asemenea, atenția lumii, lăsând în plan secundar războiul pornit de ruși în Ucraina. Astfel, problema nu este doar că Washingtonul este distras de conflictul din Orientul Mijlociu, ci și faptul că armata americană are resurse finite, iar baza industrială de apărare a SUA are o capacitate de producție mult prea limitată.

Cu alte cuvinte, capacitatea de producție de armament a Statele Unite este întinsă la maximum, având în vedere că sprijină în același timp doi parteneri implicați în războaie dure.

Unii analiștii din domeniul apărării declară deja că strategia de apărare a SUA din prezent este „falimentară”, în timp ce alții susțin că Statele Unite ar trebui să își dedice atenția și resursele provocărilor strategice din Indo-Pacific, acolo unde China se uită deja cu mare atenție către Taiwan.

Nu va fi ușor din punct de vedere politic nici pentru Ucraina, nici pentru Occident să se confrunte cu aceste realități strategice care dau de gândit decidenților politici, se mai arată în analiza celor de la Foreign Affairs. 

În aceste condiții, este mult mai preferabil atât pentru Kiev, cât și pentru susținătorii săi să adopte o nouă strategie care să pună scopurile și mijloacele din nou în echilibru, decât să continue să urmeze o strategie care a dus deja la o fundătură și care ar putea, în scurt timp, să genereze un declin puternic al sprijinului occidental pentru Ucraina.

Occidentul nu ar trebui să facă presiuni asupra Ucrainei pentru a renunța la restabilirea granițelor sale din 1991 sau la a trage la răspundere Rusia pentru moartea și distrugerile pe care le-a provocat invazia sa. Cu toate acestea, Vestul trebuie să încerce să îi convingă pe ucraineni că trebuie să adopte o nouă strategie pentru a urmări aceste obiective.

Unii analiști spun că o încetare a focului ar salva vieți omenești, ar permite începerea reconstrucției economice și ar permite Ucrainei să aloce armele occidentale primite pentru a investi în securitatea sa pe termen lung, mai degrabă decât pentru a consuma rapid armamentul pe un câmp de luptă într-o campanie care acum e în impas. Termenii exacți ai unei încetări a focului (calendarul, locația exactă a unei linii de contact, procedurile de retragere a armelor și forțelor, dispozițiile privind observarea și aplicarea) ar trebui să fie stabilite sub o largă supraveghere internațională, cel mai probabil sub auspiciile Națiunilor Unite sau ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa, spun specialiștii consultați de The Guardian, care precizează însă că o încetare a focului ar intra în vigoare numai dacă atât Ucraina, cât și Rusia sunt de acord cu termenii acesteia.

Respectarea de către Moscova nu este exclusă. Forțele rusești au suferit pierderi grave pe câmpul de luptă, iar actul de agresiune al Kremlinului s-a întors în mod clar împotriva sa, întărind NATO, coeziunea transatlantică și determinarea Ucrainei de a se elibera pentru totdeauna de sfera de influență a Rusiei. Putin ar putea să profite de această ocazie pentru a opri vărsarea de sânge și a încerca să aducă Rusia din nou din frig.

Totuși, este mult mai probabil ca Moscova să respingă o propunere de încetare a focului. Putin încă nutrește scopuri războinice expansive în Ucraina și pare să creadă că Rusia are mai multă putere de rezistență decât Ucraina. Fără îndoială, liderul autocrat de la Kremlin urmărește îndeaproape sondajele de opinie din Statele Unite care indică faptul că revenirea lui Trump la Casa Albă este o posibilitate realistă, un rezultat care ar slăbi cu siguranță, dacă nu ar pune capăt, sprijinul SUA pentru Ucraina.

Chiar dacă Kremlinul ar dori să evite respingerea categorică a unei propuneri de încetare a focului pentru a evita costurile reputaționale pe care le-ar presupune acest lucru, ar putea contraataca prin propunerea de termeni inacceptabili pentru Ucraina și Occident.

Chiar dacă Rusia ar respinge o propunere de încetare a focului, tot ar avea sens ca Kievul să pună una pe masă. Făcând acest lucru, Ucraina și-ar permite singură să preia inițiativa politică, reamintind publicului din Occident și nu numai că acest război rămâne unul de agresiune rusă. Respingerea de către Kremlin a unei încetări a focului ar ajuta guvernele occidentale să mențină și să înăsprească sancțiunile împotriva Rusiei și ar ajuta Ucraina să obțină sprijin militar și economic pe termen lung.

Indiferent dacă încetează sau nu focul, Ucraina trebuie să se orienteze către o strategie defensivă, departe de actuala strategie ofensivă, cred experții. Pentru că abordarea actuală a Kievului este una cu costuri ridicate și perspective scăzute, punându-i pe ucraineni în poziția ciudată de a cere asistență occidentală pe termen nelimitat în numele unui efort cu șanse de succes din ce în ce mai mici.

În schimb, Ucraina ar trebui să se concentreze pe menținerea și reconstrucția teritoriului pe care îl controlează în prezent, inversând ecuația ofensivă-defensivă și punând Rusia în situația de a trebui să suporte costurile exorbitante ale desfășurării de operațiuni ofensive împotriva forțelor ucrainene bine ancorate și a apărării aeriene extinse.

Chiar dacă ar trece la o strategie defensivă de-a lungul liniilor de front, Ucraina ar putea continua să folosească arme cu rază lungă de acțiune, mijloace navale și operațiuni secrete pentru a lovi pozițiile rusești din zonele din spatele frontului și din Crimeea, crescând costurile pentru ruși ale continuării ocupației. Iar dacă ar apărea dovezi clare că capacitatea sau voința militară a Rusiei se clatină, Ucraina ar păstra opțiunea de a reveni la o strategie mai ofensivă.

O schimbare de strategie în acest sens ar pune Rusia în dificultate, pentru că s-ar pune presiune pe forțele lui Putin de a realiza ceva ce au demonstrat până acum că nu pot să facă: adică operațiuni ofensive eficiente cu arme combinate.

În același timp, această schimbare de tactică ar economisi vieți și bani de partea ucraineană și ar reduce nevoile de apărare ale Ucrainei din partea Occidentului, lucru care s-ar putea dovedi esențial în cazul în care sprijinul SUA scade și Europa rămâne să poarte povara aceasta. Ucraina ar fi înțelept să aloce resursele primite pentru securitatea și prosperitatea sa pe termen lung, în loc să le consume pe câmpul de luptă pentru un câștig redus.

În acest sens, convingerea președintelui ucrainean Volodimir Zelenski și a publicului ucrainean să schimbe cursul nu va fi o sarcină ușoară, având în vedere dreptatea cauzei lor și tot ceea ce a fost deja sacrificat. Dar realitatea este că ceea ce a început ca un război de necesitate pentru Ucraina (adică o luptă pentru supraviețuirea sa) s-a transformat într-un război de alegere, o luptă pentru recucerirea Crimeei și a unei mari părți din regiunea Donbas din estul Ucrainei.

Ucraina: Un război care nu poate fi câștigat?

Pentru ucraineni situația e extrem de dificilă, căci nu sunt implicați doar într-un război care nu poate fi câștigat. Ci sunt în fața unui război care este, de asemenea, unul ce riscă să ducă la pierderea sprijinului occidental în timp. De aceea este mult mai logic pentru Ucraina să se asigure că cea mai mare parte a țării aflată sub controlul Kievului se transformă într-o democrație prosperă și sigură decât să riște viitorul națiunii într-un efort militar de lungă durată pentru a recupera teritoriul aflat încă sub controlul Rusiei. Apariția Ucrainei ca o democrație de succes și rezistentă, capabilă să se apere singură, ar constitui o înfrângere răsunătoare a ambițiilor rusești.

Prietenii Ucrainei din Occident pot și ar trebui să îndulcească ceea ce ar reprezenta o pastilă amară pentru ucraineni. Statele Unite și anumiți membri NATO ar trebui să se angajeze nu doar la un ajutor economic și militar pe termen lung în favoarea Kievului, ci și la garantarea independenței Ucrainei. Acest angajament ar fi modelat pe baza articolului 4 din Tratatul NATO, care prevede consultări imediate ori de câte ori integritatea teritorială, independența politică sau securitatea unui membru este amenințată.

Uniunea Europeană, care și-a anunțat recent intenția de a începe negocierile de aderare cu Kievul, ar trebui să accelereze calendarul de aderare a Ucrainei și să îi ofere acesteia un acord special de integrare în blocul comunitar. Aliații occidentali ar trebui, de asemenea, să precizeze că majoritatea sancțiunilor împotriva Rusiei vor rămâne în vigoare până când forțele rusești vor părăsi Ucraina și că vor ajuta Ucraina să-și restabilească integritatea teritorială la masa negocierilor.

Este foarte posibil ca perspectivele unei încetări a focului de comun acord și a unor negocieri ulterioare asupra teritoriului să se îmbunătățească semnificativ după alegerile prezidențiale din 2024 din Statele Unite. Dacă învingătorul se angajează să continue solidaritatea transatlantică și să depună eforturi suplimentare pentru a asigura securitatea și suveranitatea Ucrainei, Putin ar avea puține motive să presupună că timpul este de partea Rusiei.

Dar alegerile din SUA sunt peste un an și ar putea duce la un rezultat care să lase Ucraina în voia sorții. Prin urmare, nici Washingtonul, nici Kievul nu ar trebui să își asume acest risc. Statele Unite trebuie să colaboreze cu Ucraina acum pentru a pivota către o nouă strategie care să reflecte realitățile militare și politice. Orice altă abordare ar duce la un pariu riscant care ar include viitorul Ucrainei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp