Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Educația de a fi primul

Educație în grup

Foto: Profimedia Images

Am fost recent la o experiență de învățare de două zile la granița între Belgia și Olanda. Teoretic spus, pentru că, în fapt, nu mai există nicio graniță. Îți dai seama când ai trecut dintr-o parte în alta doar dacă ești foarte atent la arhitectura caselor. Workshopul a fost despre un fel în care putem învăța să ne înțelegem mai bine pe noi înșine și pe cei din jurul nostru. Am fost 30 de participanți ghidați de 3 facilitatori. Istorii personale și profesionale foarte diverse, de la o educație de bază, la profesori universitari cu doctorate (adevărate). De la 30 la 70 de ani.

1. Mi s-a propus de către unul dintre facilitatori să particip la workshop relativ recent, așa încât am ocupat ultimul loc disponibil. Am primit textul cu descrierea workshopului cu ceva întârziere împreună cu explicația că a durat un pic până să-l traducă în engleză. Am întrebat în ce limbă era înainte și mi s-a spus că în flamandă. Așa că am întrebat cum o să ne înțelegem și mi s-a răspuns în cel mai natural mod cu putință că în engleză. Pentru că eu voi face parte din grup, toată lumea va vorbi în engleză.

2. Într-o bună parte din program am lucrat în grupuri de câte doi sau trei participanți. M-am uitat cu nedisimulată admirație la naturalețea și bogăția interacțiunilor dintre un tâmplar de 70 de ani, o profesoară universitară de 50 și o antropoloagă de 30 de ani.

3. Când a aflat că la final de iunie voi preda un curs la Maastricht, în Olanda, tâmplarul mi-a zis că locuiește la 70 de kilometri de acolo și poate să vină să-mi arate orașul și să bem o bere, dacă vreau. Mă cunoștea de o zi.

4. Pentru că atât Belgia, cât și Olanda sunt țări care sunt casă pentru oameni din toată lumea, aveam între noi oameni născuți pe 5 continente. Diversitatea felului în care s-au raportat la ce am avut de făcut pe parcursul workshopului nu putea fi mai mare. Și totuși, grupul a reușit să conțină cu bucurie alteritatea fiecăruia, de fiecare dată.

5. La finalul workshopului, celălalt participant de 70 de ani a zis așa: “This workshop is a very important step in my life.” (Acest workshop e un pas foarte important în viața mea.”).

6. Ca să ajung la malul Mării Nordului, unde am lucrat, am zburat cu avionul la Bruxelles, apoi am luat trenul până la Leuven, iar în cele din urmă o participantă m-a preluat de acolo și m-a dus cu mașina ei până la destinație. Predase 10 ani la o universitate din SUA, unde făcuse și un doctorat, iar acum preda la o universitate de business în Belgia. La finalul workshopului, a venit la mine, m-a îmbrățișat, apoi m-a prins de umeri, s-a uitat în ochii mei și mi-a zis: “It was truly an honour for me to bring you here.” (“A fost o onoare pentru mine să te aduc aici.”). Mă cunoștea de două zile.

Toate momentele de mai sus m-au luat prin surprindere și nu m-au lăsat ușor până să le pot cuprinde. Firul roșu care am simțit că leagă puternic nu doar aceste întâmplări, ci și toată experiența workshopului, a fost calitatea educației participanților. Nu cantitatea, ci calitatea. Educația bună face oamenii să fie buni, indiferent de locul sau vârsta la care o primesc în viața lor. Educația bună nu te face mai plin de tine, ci mai plin de ceilalți.

În România suntem într-un moment în care vom rata din nou întâlnirea cu buna educație la nivel de sistem. Am ales să ne conducă oameni pentru care educația e un capitol din buget. O căsuță într-un tabel. În formă, un pretext de răfuieli politice. În fond, un motiv de frustrare și iritare. Despre sistem nu cred că mai putem face ceva, va fi din din ce în ce mai rău pentru că e condus de oameni din ce în ce mai prost educați.

Dar putem face încă foarte multe fiecare dintre noi, pe cont propriu. Oricare dintre noi putem opta să facem parte dintr-un grup de oameni care aleg să se educe, împreună cu alții, în mod regulat, indiferent de vârstă, profesie sau statut social. Nu mă refer aici la învățarea întâmplătoare (viața mi-aruncă în față provocări din care învăț câte ceva) sau la cea forțată (mă trimite firma, instituția sau ministerul la niște cursuri), ci la cea intenționată, în care vreau să învăț ceva ce are o semnificație importantă pentru mine și care are efecte benefice pentru cei din jurul meu.

Mi-am întrebat recent un prieten olandez, care a trăit doi ani de zile la București, cum sunt românii. Mi-a răspuns că sunt foarte amabili, dacă ești tu primul amabil cu ei. Probabil că cel mai important lucru pe care ne-ar ajuta să-l educăm la noi e să învățăm să fim primii. Nu în comparație cu celălalt, cum suntem deja educați, ci în raport cu celălalt. Eu am fost două zile între oameni care s-au educat așa și nu cred că există educație mai bună ca asta.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Multe din comportamentele descrise în articol denotă stimă de sine, încredere și efectiv bucurie în viață. Faptul că petrecem timp împreună cu alți oameni într-un context de învățare trebuie privit ca un beneficiu, o ocazie și un privilegiu și nicidecum o corvoadă.

    Secretul cred că constă în a propaga mentalitatea potrivită și de a investi în educația timpurie a copiilor pentru ca atunci când vor ajunge adulți să știe cum să se comporte, să fie empatici și să relaționeze cu ceilalți spre beneficiul tuturor. Viața în sine este și va rămâne un 'sport' de echipă. Oricât am fi de fascinați de reușitele individuale portretizate în media și în cultura obsedată de performanță a zilelor noastre, rămâne să ne uităm la cei din jur ca să înțelegem cum putem evolua, împreună.
    • Like 0
  • Articolul sună interesant, dar este despre câțiva indivizi, cu educație aleasă, care nu s-au intersectat întâmplător. Și eu am fost în Olanda, nu ca să predau, ci în vacanță. Iar într-un parc, în Nieuwegein (lângă Utrecht) unul dintre localnicii cu care am intrat în vorbă a început dialogul cu "Aaaa, sunteți din România... Și când vă întoarceți acasă?" Ce să zic... Tot Țările de Jos, dar oameni diferiți, experiențe diferite. Am avut un vecin - ușă în ușă, câteva luni de zile - din Finlanda, care nu știa să răspundă la salut. Și exemplele pot continua, cu indivizi nu foarte educați, din “lumea educată”. Deci nu m-aș grăbi să aleg un etalon “de afară” la care să ne raportăm cu privire la sistemul de educație. Ar trebui să redescoperim și să prețuim clasicii noștri și să regăsim valorile autohtone, bunul simț, ospitalitatea și omenia care ne caracterizau cândva, ca popor.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Sociologii au căutat un termen potrivit pentru perioada postindustrială. Eu l-aș numi corporatism. Între anii 50 și 90 putem vorbi de o cultură a corporației: competiție, conformitate, nivelare, birocrație. De la cravata de la job până la pălăriuțele țuguiate purtate în teambuilding-uri, corporația înseamnă nivelare.
    Rezultatul? Părinți ocupați, copii dezamăgiți.
    Tinerii de azi sunt postcorporatiști. Nu vor să mai lucreze într-un birou înghesuit și să se bucure la petrecerile firmei. E o tendință generală, care devalorizează educația. Salariul nu mai ajunge; ce folos să aduni tot anul ca să te bucuri 14 zile prin Grecia sau chiar Dubai? Și tot cu laptopul după tine, că lucrările nu așteaptă.
    Tinerii de azi vor libertate. Nu e foarte clar cum vor modela lumea de mâine - care le aparține - dar e clar că o vor modela complet, până la rădăcină.
    • Like 3
    • @ Valentin
      Mhai Nai check icon
      Cred ca ar trebui sa realizam ca nu suntem buricul Pamantului si sa acceptam ca NOI, nu inseamna si America de Sud, nici cea de Nord, nici Asia, Africa sau Australia.
      Tinerii de acolo au alte idei, alte aspiratii, alt comportament.
      • Like 0


Îți recomandăm

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult

Solar Resources

V-am spus anul trecut povestea IT-stului care a făcut o „reconfigurare de traseu” în carieră: sătul de orele pierdute în trafic în București, s-a întors „la țară”, lângă Turnu Măgurele, să facă agricultură bio.

Citește mai mult

Post Malone

A deschis turneul său european ”The Big Ass Tour” la Cluj și a spus în fața tuturor că nu a mai fost niciodată în România, dar că e „ireal” că a fost primit atât de bine aici. A vorbit cu sinceritate despre începuturile sale și despre cum i se zicea la început că va fi un „one hit wonder”. Am descoperit la Untold X un artist cu o voce foarte bună, inepuizabilă, ca o baterie cu reîncărcare rapidă: la finalul fiecărei piese părea că rămâne fără suflare. În mod neașteptat, se reîncărca în câteva zeci de secunde în care i se auzea respirația adâncă și intra cu aceeași forță în următoarea melodie. E foarte valoros Post Malone, pentru mine, revelația acestei ediții (foto: Inquam Photos / Vlad Bereholschi).

Citește mai mult