Azi vreau să scriu despre legătura dintre matematică și prostie.
Elevii mei, copii de 10 și 11 ani, sunt siguri că atunci când nu știu să rezolve la mate ceva sunt proști. Azi i-am auzit spunând despre ei că sunt proști. Sunt atât de convinși încât se comportă cu frică de greșeală, cu frică de propriile acțiuni, cu neîncredere în forțele proprii, se fac mici și devin muți. Se anulează. Adică din acel moment nu cred că mai pot beneficia de vreo explicație dată în acel context, e ca și cum nu ar fi la școală. Deci nerezolvarea unei probleme la mate duce la anularea propriei persoane, la convingerea conform căreia persoană respectivă e proastă. Așa arată conexiunea dintre mate și prostie. Și la nivel societal este încurajată și prin alte conexiuni.
În această perioadă se învață metoda comparației, fie prin înlocuire, fie prin reducere, ambele foarte dificil de cuprins, foarte dificil de integrat și de folosit în orice problemă de acest tip cu grad diferit de dificultate. Problemele care se rezolvă prin metoda comparației sunt foarte dificil de urmărit în scris, cu un procedeu complex de scriere. Pur și simplu nu toți copiii o pricep, iar pentru mine este foarte important să o priceapă toți, refuz să las vreun copil în urmă.
În această perioadă se stabilește din ce în ce mai evident conexiunea despre care v-am povestit mai sus. Încep să apăra ghioceii, nu datorită venirii primăverii, ci din cauza presiunii sociale, din cauza moștenirii.
Ce vreau să spun cu asta?
Păi vreau să spun că este datoria noastră să-i facem pe copii să se simtă deștepți și suficienți, plini, rotunzi, capabili să facă orice la momentul potrivit, după mai multe incercări sau nu, cu răbdare și perseverență.
Este datoria noastră să schimbăm moștenirea pentru că putem, suntem toți în punctul maxim al evoluției și al informației, al constientizării și al implicării.
Mă deranjează teribil neputința, frica, rușinea, micimea din ochii unui copil de 10, 11 ani. Este anormală și este vina noastră.
Vă invit să reflectăm și să ne întrebăm cum putem face astfel încât copiilor noștri să nu le mai fie frică de probleme nerezolvate, fracții neînțelese și încercări eșuate. Cum putem face noi să împiedicăm rușinea de a nu fi bun la matematică să ajungă să-i stigmatizeze și pe ei? Cum putem face noi să le transmitem copiilor bucuria de a încerca, de a se susține și de a se potența reciproc în familiile în care trăiesc 5 ani la rând la școală și nu numai.
Cum putem face noi, cadrele didactice pentru a nu-i forța, pentru a nu-i aduce în punctul în care să le fie frică la școală de notă pentru probleme cu metoda comparației? Eu una nu voi evalua sumativ, doar formativ și voi reveni spre finalul clasei a IV-a în speranța că vor fi crescut mai mult, că se vor fi maturizat și că vor înțelege în acel moment, iar dacă nu va fi așa, le voi predă ștafeta colegilor din clasele 5-8.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In rest, vorbim vorbe.
"Omul potrivit, la locul potrivit."
Evident, trebuie sa li se explice elevilor ce inseamna "prost". Complexul inferioritatii trebuie sa dispara, caci el poate bloca psihic elevul toata viata. Poate ca asta se si urmareste. Elevii sa devina niste inadaptati intelectual. Ciudata scoala.....
(Dar sa vedeti la fizica si chimie probleme neintelese....-?!!!-)
Remarc (și întăresc) comentariul dvs., că „e nevoie studiu si practica (exercitii multe si variate) la fiecare lectie”. Foarte corect! Din păcate, impresia mea este că (cel puțin la clasele primare) se fac prea puține exerciții de rutină și se sare prea repede la exerciții/probleme de dificultate mai ridicată. În a V-a, mi se pare că nu se apucă să se facă prea multe exerciții care să fixeze tot ce se face, căci se face mult și în viteză.
Referitor la „continuat cu un invatamint diferentiat de la cl. a V-a”, mie mi se pare încă devreme.
Încă o observație personală, poate că n-ați remarcat: mulți copii sunt mai fragili, mai sensibili, mai debili decât erau pe vremea noastră. Probabil că ați auzit și dvs. de „generația fulgilor de nea”. Este real, și înspăimântător din punctul meu de vedere, căci ei reprezintă viitorul. Și da, asta îi convine de minune stângii „progresiste”, nu pot să nu mă abțin să nu construiesc scenarii, că poate chiar asta se urmărește — crearea unei noi minorități frustrate, care are nevoie de asistență socială și „tătuc politic”. Ați văzut "Joker"?
Multam!
Dacă vrei să știi cât de neajutoraţi şi infantili sunt oamenii din țara asta, uită-te doar la reclamele TV. Nu la programe, nu la știri. Doar la reclame. Urmăreşte doar reclamele timp de aproximativ o săptămână și vei vedea cât de naivi, superficiali, neajutoraţi şi bolnavi sunt oamenii din această țară. Toată lumea are o problemă sau suferă de ceva! Şi altcineva are o soluţie rapidă de rezolvare sau o pastilă care, bineînţeles că e „la ofertă”.
Politicienii populişti - ei pe ce credeţi că se bazează atunci când vă fac promisiuni electorale?
-„Ştim că aveţi o problemă şi noi o vom rezolva!”
Sună cunoscut?
Dacă şcolile din lumea asta ar fi bune, nimeni n-ar mai avea vreo problemă.
Mulţi oameni cred că viaţa e grea. Nu e. Odată ce scapi de prostiile care ţi s-au inoculat în şcoală, lucrurile devin simple!
si, da, notele sunt de la 1 la 10 (de fapt de la 5 la 10 pt promovare ) si nota 5 la mate poate sa o ia oricine pune mana pe carte (nu doar sa o bage in ghiozdan) si asa cum nu toti sunt sportivi de performanta asa pot sa nu fie si la matematica, fizica - stiinte cum le mai zice lumea;
si din pacate, cultura generala se confuda (e o politica perpetuata de ani sau de unii), cu artele, literatura (cunoasterea lor sau despre) dar asi zice ca exista si incultura "stiintifica" , desi mai toti oamenii de cultura se mandresc ca erau prosti la matematica (invers nu si matematicienii , in materie de cultura, ciudat, nu?)
noi avem (in dictionar), analfabetism/analfabeti, altii mai intelepti au termenul de anumerism, pt cine nu le are cu cifrele/matematica elementara si vor sa acrediteze si ceva gen "adigitalism" pt incultura cu "calculatorul";
inca doua categorii de ...prosti, ce vor sa apara!
E o pierdere de vreme evidentă, din moment ce luaţi la bani mărunţi mulţi nu mai ştiu acea matematică inutilă de clasa a VIII-a.
Care poate deveni foarte utilă dacă VREI să urmezi ştiinţele, normal. Dar nu toţi ne vom ocupa în viaţă cu matematica, fizica sau chimia.
Mai important pentru omul de rând e să înţeleagă cum funcţionează Universul, nu să rezolve ecuaţii kilometrice care nu-i folosesc la nimic dacă nu este de specialitate.
E o pierdere de timp cruntă.
"Mai important pentru omul de rând e să înţeleagă cum funcţionează Universul" - asta se poate DOAR prin rezolvarea unor probleme de matematica foarte grele. Nici macar specialistii nu au o solutie completa in ceea ce priveste functionarea universului.
N-am spus că matematica in corpore e o pierdere de timp. Am spus că ZONE ale matematicii sunt o pierdere de timp dacă nu sunt aplicate. Aritmetica nu este. Sinusurile şi cosinusurile da. Alea sunt.
Cum vedem şi prin comentariile de mai jos: "Nu cunosc niciun adult care să fi aplicat undeva practic sin α sau cos β. Niciunul! Și nici nu vreau să-l cunosc"
Ce interesant, înseamnă că restul - noi, ăştia, plebea - care nu ştim să rezolvăm probleme de matematică foarte grele suntem cam prostuţi.
Părinţii care îşi ajută copii să descifreze o materie absurdă, pe care nici ei n-o mai înţeleg, sunt cam prostuţi.
Fix titlul articolului: nu poţi rezolva probleme dificile de matematică, eşti prost.
Iată, eu n-am avut tangenţă cu matematica. Ştiu o istorie a matematicii de nu vă vine să credeţi - pot imbina matematica cu religia, filozofia, arta etc. -, am ceva baze uzuale, dar problemele alea grele îmi sunt paralele.
Rezultă că sunt prost?
"Fix titlul articolului: nu poţi rezolva probleme dificile de matematică, eşti prost." - nu e vorba de exercitii dificile, din contra.
"Rezultă că sunt prost?" - nu din cunostintele de istorie, filozofie etc.
"Rezultă că sunt prost?" - nu din cunostintele de istorie, filozofie etc.
Adică eşti prost doar la matematică. Dacă nu cunoşti matematica sau fizica, eşti prost. Dacă ai habar doar de o zonă light a matematicii şi nu poţi rezolva exerciţii complexe, înseamnă că eşti prost.
Dacă ai idee cum funcţionează Universul şi poţi povesti nişte principii, dar nu poţi aplica exerciţii înseamnă că eşti prost.
Uau! Ce planetă de proşti mai e şi Terra asta!
Şi? Care e problema? De ce să chinui pe cineva cu lucruri pe care nu şi le doreşte?
Îmi ajunge cât înţeleg din fizică şi nu pretind că ar trebui să fiu complet instruit în absolut toate domeniile, în special în cele care nu-mi folosesc. Da, îmi foloseşte o înţelegere light a fizicii, că doar nu înşurubez acceleratoare de particule. N-am ce face cu fizica propriu-zisă, aplicată.
"Şi? Care e problema? De ce să chinui pe cineva cu lucruri pe care nu şi le doreşte?" - nu e nimeni obligat sa treaca prin chin. Cum am mai spus, note sunt de la 1 la 10.
Nu, nu e nimeni obligat. Există şi educaţie de cultură generală. Ceea ce se face în sistemele normale la cap.
Cultură generală, fizică light, povestită, o istorie a matematicii, matematică distractivă etc.
Cine vrea mai mult, accesează un opţional pus la dispoziţie de şcoală, unde poate înţelege matematica în miezul ei după cum doreşte.
Asta înseamnă normalitate, nu absurditatea sistemului nostru.
Da, înţeleg, sinusurile şi cosinusurile reprezintă dodoaşa matematicii, inimia şi frumuseţea ei, numai că nu toţi suntem interesaţi de matematică.
Sigur că un viitor inginer, fizician sau mai ştiu eu ce trebuie să le ştie, dar mulţi nu devenim fizicieni şi nu şurubărim toţi acceleratoare de particule.
Prin urmare NU NE INTERESEAZĂ.
A, o istorie a matematicii sau legăturile acesteia cu arta e ok, e chiar plăcut, pentru că e o poveste.
Evident, dacă descoperim frumuseţea matematicii, atunci e atlceva. Facem de plăcere, dar e absurd să urăşti matematica din rărunchi opt ani de zile şi să n-ai nicio portiţă de scăpare.
In plus matematica, ca si alte materii nu se face cu scopul expres de a avea aplicabilitate. Daca acela e scopul, v-am spus, putem sa renuntam si la aritmetica si chiar la scris sau citit, ca face smartphone-ul tot.
" Facem de plăcere, dar e absurd să urăşti matematica din rărunchi opt ani de zile şi să n-ai nicio portiţă de scăpare." - de acord, n-ai de ce sa o urasti, pentru ca nu ai de ce sa te fortezi sa iei 10.
Nu toţi devenim ingineri. Unii putem lucra în firme de publicitate. Cu computerele, corect, dar nu-mi spuneţi că nu pot regla un amărât de WiFi doar pentru că nu mă pricep la sinus şi cos.
Din nou, nu toţi suntem ingineri.
Nu pledez pentru indepărtarea matematicii hard în favoarea celei light, spun doar că matematica hard - aia cu sinusuri şi cosinusuri - ar trebui trecută pe opţionale.
Opţionale, cum e religia la noi. Doar religia, din păcate.
Cine vrea matematică sau fizică hard, să facă. Să-şi facă o meserie etc., dar să nu fim obligaţi toţi să înghiţim cosinusuri şi alcaloizi (sau cum se mai numesc).
Fizica povestită ajunge celor care nu o vor aplica niciodată.
Nu, la aritmetică nu putem renunţa pentru că ne putem trezi fără smartphone. Ca de exemplu se descarcă brusc. Aritmetica e utilă. Cosinusurile nu sunt, că nu socoteşti cu cosinusuri la magazin. E o mică-mare diferenţă.
În plus, zona light a matematicii dezvoltă inteligenţa şi imaginaţia (lucru dovedit). Zona hard nu o dezvoltă dacă nu este studiată BENEVOL. Din contră, o inhibă.
N-am spus că matematica e inutilă. Am spus doar că zonele hard din matematică sunt inutile pentru cei care nu le vor aplica mai târziu (de ex. ca inginer).
"Cu computerele, corect, dar nu-mi spuneţi că nu pot regla un amărât de WiFi doar pentru că nu mă pricep la sinus şi cos." - nu, dar fac parte din cultura generala. Cultura generala nu inseamna doar istorie, literatura si arte.
"Nu pledez pentru indepărtarea matematicii hard în favoarea celei light, spun doar că matematica hard - aia cu sinusuri şi cosinusuri - ar trebui trecută pe opţionale." - sin si cos nu reprezinta matematica hard.
"În plus, zona light a matematicii dezvoltă inteligenţa şi imaginaţia (lucru dovedit). Zona hard nu o dezvoltă dacă nu este studiată BENEVOL. Din contră, o inhibă." - dovedit, spuneti? Indicati-mi si mie niste studii in care s-a dovedit asta. Si ca cea "light" dezvolta imaginatia, si ca cea "hard" o inhiba. Inteleg ca si profesorii universitari de mate au ceva de invatat aici, facem toti matematica prea hard, ramanem fara imaginatie.
Cos şi sinus reprezintă matematica hard pentru foarte multe persoane. Pentru unii nu reprezintă. Pentru cei care au uşurinţă la matematică.
La fel cum pictura în ulei nu pune probleme unei persoane talentate.
N-aţi fost atent. Am spus că matematica hard inhibă imaginaţia DACĂ EŞTI OBLIGAT SĂ O FACI. Profesorii de matematică nu devin profesori cu biciul la spate. Devin pentru că le PLACE.
Da, atunci când eşti obligat să te ocupi de o zonă pe care o urăşti din ficaţi imaginaţia se diminuează.
Nu e valabil pentru profesorii de matematică, care devin profesori prin LIBERUL ARBITRU şi pasiunea pentru matematică.
Încerc să vin eu cu posibile răspunsuri: ca să aibă învățătoarele motiv să se dea indispensabile și deștepte în fața copiilor și a părinților mai ocupați? Ca să facă profituri bunicele diverse edituri? Ca să facem totul mai complicat în loc să facem totul mai simplu? Alegeți dvs...
Și da, aici n-o să mai comenteze „Jonn Jonzz”: niciun adult întreg la minte nu folosește segmente ca să rezolve niște probleme liniare! Dar copiii din ciclul primar pot, căci ei sunt mult mai intuitivi și mai inteligenți decât adulții, nu-i așa?
Nu inteleg de ce standardul dvs. de hard/light ar trebui sa fie cel oficial. Si nu, faptul ca e adoptat si de altii nu e un argument, asta nu il face automat si bun.
Există clar nişte zone light ale matematicii care dezvoltă imaginaţia, inteligenţa, gândirea divergentă etc. De aceea apar şi în alte sisteme de învăţământ, dar există un prag după care se intră în matematica hard, propriu-zisă.
E vorba de coşmarul claselor VII-VIII, de orele în care mesteci inutil sinusuri şi cosinusuri, cu lacrimile curgând pe caiet.
Aşa ceva nu apare în alte sisteme de învăţământ. La noi apare.
Nu este standardul meu, este un standard aplicat şi de alte sisteme de învăţământ.
Restul sistemelor de învăţământ îşi motivează aceste standarde prin studii şi lucrări de specialitate. La noi până şi manualele de pedagogie aflate în uzul viitorilor profesori spun negru pe alb că ne confruntăm cu un sistem aglomerat!!!!
Nu mă pricep la studii. În mod evident, cum orice lucrare ştiinţifică se bazează pe studii, aceste manuale au capitole întregi cu studii sau referinţe. Le puteţi parcurge, eu nu văd de ce mi-aş consuma inutil timpul.
Repet: vorbim de manuale de pedagogie care CRITICĂ propriul sistem educaţional. Asta spune mult.
Însă nu înţeleg esenţialul: dvs. susţineţi că manualele existente pe piaţă sunt stupide?
Nu spun neaparat ca manualele sunt stupide, dar si in manuale si in studii se pot strecura greseli, de aia as vrea sa intru in detalii, dar pentru asta am nevoie de un punct de pornire, cel mai bun fiind una sau mai multe lucrari publicate in reviste de specialitate, trecute prin peer review.
Puteţi să vă rezervaţi orice drept. Asta nu va schimba situaţia. Nu va schimba că manualele care pregătesc oameni pentru un sistem critică dur fix acel sistem.
Aha, deci acele manuale sunt greşite. Cam asta e ideea. S-au strecurat greşeli.
Nu ştiu, dvs. ştiţi mai bine. În plus, dvs. vorbiţi de lucruri pe care nu le-aţi citit. Sau pe care nici măcar nu le-aţi răsfoit.
Ce-ar fi să le citiţi şi pe urmă să mai vorbim?
"Nu va schimba că manualele care pregătesc oameni pentru un sistem critică dur fix acel sistem." - de aceea sistemul ramane in continuare cam tot ala. De 30 de ani incoace.
" În plus, dvs. vorbiţi de lucruri pe care nu le-aţi citit. Sau pe care nici măcar nu le-aţi răsfoit.' - 1) Nu stiti ce am citit. 2) Cand a fost nevoie sa aduc dovezi in discutie, am adus, vedeti programa de matematica, doar ca exemplu.
"Ce-ar fi să le citiţi şi pe urmă să mai vorbim?" - ce-ar fi sa va sustineti dvs. in mod corect afirmatiile, cu dovezile de rigoare?
Înainte de a visa însă asta, au un interes imediat să facă lucrurile complicate: after-school-ul, care le dublează sau triplează salariul! Dacă temele ar fi normale (mai simple și mai scurte), ele n-ar avea atâția copii la after-school.
"It all makes perfect sense, expressed in dollars and cents, pounds, shillings and pence..."
Pana si postulatele lui Euclid sunt complet inutile dpdv practic, intrucat se refera la concepte abstracte si idealizate complet irelevante in practica. N-o sa vedeti o dreapta infinita sau un punct de dimensiune 0 in viata reala niciodata in decursul unei vieti. Dpdv practic e complet irelevant daca doua drepte paralele cu o a treia sunt paralele intre ele sau se intalnesc poate peste 100 ani lumina, pentru un muritor de rand e fix acelasi lucru.
Insa formeaza un mod de a gandi si o disciplina mentala pe care nicio alta materie nu o face. Iar disciplina asta ESTE utila in viata de zi cu zi, chiar si cand nu ne dam seama,
România are în continuare o programă greoaie, moştenită din comunism. A dispărut coloratura politică, dar a rămas mentalitatea, difuză, bazată pe un soi de nostalgie prost înţeleasă. E un sistem bolnav, care chinuie deopotrivă şi adulţi, şi copii.
DIN COMUNISM, acelaşi sistem îmbâcsit şi păsăresc. Manualul de care vorbesc e din 1935.
Nu era comunism în 1935. Am scris clar.
Am spus doar că sistemul românesc oferă şi zone care nu folosesc practic, zone specifice. Acelea ar trebui trecute pe OPŢIONAL, pentru cei care vor să studieze matematica, fizica etc.
Nu, utilitatea unui lucru nu e relativă. Dacă înţelegi din timp că nu-ţi place matematica nu vei urma o facultate de specialitate şi nu vei folosi niciodată sinusuri şi cosinusuri.
Există şi lucruri relative, după cum există şi lucruri clare. Cum ar fi să dai la uman pentru că n-ai treabă cu matematica. E un lucru clar, care se conturează încă din şcoala generală (clasa a VIII-a).
Referitor la gramatică, din păcate la noi este amestecată cu filologia sau cu o gramatică de performanţă. Nimănui nu-i folosesc tone de diateze pasive, decât celor care vor să studieze limba. Cercetătorilor, filologilor. Restul avem o bază de gramatică. Nimeni nu stă să se gândească la subordonata subjonctivă care subjonctivează prepoziţia subordonată circulară subjonctivată bla, bla, bla... De asta se ocupă fiolologii. Omul de rând rezolvă un acord şi cam atât. Restul e exerciţiu şi lectură.
Temodinamica însă poate ajuta să știi cum funcționează mașina aia pe care o conduci.
Electricitatea ca să știi ce-i cu acel curent cu care toate aparatele funcționează. Istoria și geografia să știi pe ce lume trăiești.
Latina se învață demult, am avut și eu în clasa a VIII-a, mult nu mai știu. Dar măcar să știm un pic ce-i cu limba română, de ce e o limbă romanică (măcar atât, o idee). În Germania se învață dar la liceu și din câte știu, opțional.
De acord cu acele paliere: unii nu sunt în stare și nici nu trebuie să învețe mai departe. Pentru ei un nivel mai mic ar fi de ajuns. Nu-ți trebuie atâta poliloghie să fii strungar, instalator, etc.
Nu există copii proști, există copii cărora nu le place școala și nici nu sunt capabili să urmeze licee și facultăți însă au alte daruri. Toți au ceva bun în ei, toți au o aplecare spre ceva. Iar lipsa de încredere pe care școala românească " reușește " să le-o sădească, asta e crimă. Urmările sunt serioase și greu spre imposibil de remediat.
Nu există copii proști, există copii cărora nu le place școala
1. Nu toţi trebuie să facem facultăţi. Minunăţiile populare - olăritul, dansul popular - sunt făcute de persoane fără facultăţi, anonime.
2. Doar la noi întâlnim fenomenul cu neplăcutul şcolii, asta pentru că materia devine frenetică şi absurdă. În niciun sistem din lume nu se toarnă cu basculanta cum se toarnă în al nostru.
Nu avem doar elevii cărora nu le place şcoala, ci şi părinţi care merg cu copilul la psiholog pentru a contracara efectele unui sistem absurd.
Nu apare nicăieri.
Dar școala se poate să nu placă ( atâta teorie ) și pentru că pur și simplu unii sunt firi practice și aplicate și nu mai au râbdare. Pentru ei ar trebui o programă redusă și da, școală profesională (meseria e brățară de aur).
Că în România nu le place școala am văzut-o cu ochii mei și da, fiindcă materia e prea multă. Ani în șir am văzut copii, am vorbit cu părinți dar și cu profesori. Am constatat: elevii, cei care fac față sunt și ei surmenați, dorm insuficient (nu, nu stau toți la tv ). Ceilalți o duc mai bine, împușcând note dar nepricepând mare lucru, se mulțumesc să promoveze. E clar ceva putred. Am dat inițial vina pe programă dar e vorba de fapt de un cumul de factori: materie multă, manuale proaste, profesori care merg cu hei-rup înainte, că vezi Doamne, asta e programa, cu asta defilăm. N-am prea văzut profesori să adapteze ceva, cât de mic. Ba mai obligi și la n culegeri și reviste! Suntem campioni mondiali la complicat lucrurile.
Părinții sunt exasperați, copiii supra-solicitați (leneși, e greșit). Nu fenomenul meditațiilor e problema ci amploarea lui. Părinții nu știu că sistemul e atat de defect și de fapt n-au ce face așa că-și forjează copiii la maxim.
Dacă azi rămâne unul de căruță, mâine doi, poimâine trei, ceva nu-i în regulă!
Asta nu are legătură cu bazele, care sunt NECESARE oricui. Învăţământul românesc e campion la depăşit bazele.
Se dă materie ca la balamuc, cu basculanta, materie care depăşeşte cu mult gradul de maturizare al copilului. Ba chiar al adultului.
Sute de părinţi declară - chiar aici apar câteva comentarii - că materia îi depăşeşte total, şi că sunt obligaţi să apeleze la meditatori.
Asta nu înseamnă CULTURĂ GENERALĂ. Cultura generală e accesibilă oricăriei vârste, numai că învăţământul nostru trişează. Ceea ce e denumit pompos cultură generală e de fapt materie vocaţională, matematică adresată celor care au o afinitate şi o uşurinţă specifică. Desigur, ea se poate descoperi pe parcurs, dar dacă după 7 ani de matematică rezultatul e chinuit atunci e clar că respectivul nu are vocaţie pentru matematică.
"Se dă materie ca la balamuc, cu basculanta, materie care depăşeşte cu mult gradul de maturizare al copilului. Ba chiar al adultului." - de unde rezulta asta?
"Sute de părinţi declară" - de unde rezulta asta? Chiar dvs. spuneti ca aici pe forum apar doar cateva comentarii in sensul asta.
"Ceea ce e denumit pompos cultură generală e de fapt materie vocaţională" - si dvs. ati decis asta in baza a... ce?
Ba da, programa trebuie şi VA FI modificată. Nu uitaţi că s-a redus numărul de ore. Ce se făcea până acum pe redepe înainte se va face acum frenetic.
Părinţii, elevii şi profesorii nu vor fi deloc mulţumiţi. Lucrurile încep deja să se mişte
Da, matematica poate însemna şi o bucurie, dar dacă după 20 de meditatori şi ore întregi petrecute pe caiet vezi că bucuria nu se lipeşte de tine, înseamnă că asta este! Rămâi cu bazele.
Orice studiu vocaţional - şi matematica este vocaţională - împlică LIBERUL ARBITRU.
Toate sistemele de învăţământ le fac corect, numai că noi le depăşim cu mult.
Ascultaţi mărturii ale părinţilor care şi-au dus copiii în sisteme din afară, şi veţi afla se face cam 35% din ce se face la noi, că materia de clasa a VII-a este împinsă până în clasa a VIII-a, pentru că acelea sunt BAZELE, şi restul sistemelor de învăţământ nu lasă bazele necimentate, ca al nostru.
Au şi ei matematică clasică - cea pe care o facem noi la clasele VII-VIII - dar este OPŢIONALĂ.
Adică nu eşti obligat să o faci.
Vorbim de o materie care îi depăşeşte pe părinţi chiar din şcoala generală. Asta nu înseamnă cultură generală. Cultura generală e inteligibilă la ORICE vârstă.
Noi sărim cu mult peste cultura generală.
"Ascultaţi mărturii ale părinţilor care şi-au dus copiii în sisteme din afară, şi veţi afla se face cam 35% din ce se face la noi, că materia de clasa a VII-a este împinsă până în clasa a VIII-a," - nu stiu de unde ati scos acel 35%. Parintii cu care am discutat eu au revenit in tara ca sa-si dea copiii la scoala aici pentru ca se facea unde fusesera ei plecati li se parea o gluma proasta si nu doreau sa inceapa ei un regim de homeschooling.
"Vorbim de o materie care îi depăşeşte pe părinţi chiar din şcoala generală. " - asta reprezinta regula sau exceptia? Eu nu am intalnit inca parinte depasit de ce se face la scoala la matematica.
1. - o istorie a matematicii (povestită)
2. - bazele matematicii (fracţii, noţiuni elementare de geometrie etc. - da, cu exerciţii, normal)
3. - matematică distractivă, aplicată (tot cu exerciţii)
Ce nu se face în alte sisteme de învăţământ decât opţional e matematica păsărească, acele exerciţii injective, bijectie, protojective, gogojective şi alte jective din astea. Alea nu se fac decât la cerere, adică te înscrii la un opţional de matematică. Unde faci bijective din alea din pasiune şi bucuria inimii. Nu obligat.
Părinţii au fost nevoiţi să-şi dea copii la meditaţii pentru a ţine pasul cu un sistem absurd. Şi nu, nu li s=a părut o glumă proastă.
Sistemul nostru li se pare o glumă proastă.
TOATE sistemele de învăţământ fac acest lucru. Dau bazele, fără bijective şi altă păsărească. Da, o fi bună şi aia, dar e vocaţională. O faci dacă vrei, dacă te pasionează.
Niciun sistem european normal la cap nu pune la jugul bijectivelor elevi şi părinţi disperaţi. Numai la noi se întâmplă aşa ceva.
Din nou, matematica e vastă, şi bănuiesc că şi gogojectivele din matematică or fi fascinante, dar pentru cine vrea să le facă.
http://programe.ise.ro/Portals/1/Curriculum/2017-progr/24-Matematica.pdf
Aratati-mi dvs. unde apar functiile injective si bijective.
"Părinţii au fost nevoiţi să-şi dea copii la meditaţii pentru a ţine pasul cu un sistem absurd. Şi nu, nu li s=a părut o glumă proastă." - parintii? In general? De unde rezulta asta?
"Niciun sistem european normal la cap nu pune la jugul bijectivelor elevi şi părinţi disperaţi. Numai la noi se întâmplă aşa ceva." - nu, nici la noi nu se intampla asta, dupa cum am demonstrat cu documentul mai sus citat.
Nu ştiu dacă în algebră apar gogojectivele, dar ştiu ce chin înseamnă această parte scârboasă a matematicii.
Care - din nou - poate fi sublimă şi genială pentru cine VREA să o studieze, dar cu forţa e un chin.
Nu megi la piaţă să desenezi pe caldarâm ecuaţia cântarului, că nu-ţi foloseşte la nimic.
E o mare diferenţă între fizica de culutură generală (povestită) şi fizica aplicată, pe care dacă nu o aplici, o uiţi.
Valabil şi pentru chimie, unde nu faci ecuaţii în viaţa reală. Da, ai idee că acidul e stins de o bază, dar de aici şi până la a rezolva ecuaţii la chimie e o cale lungă.
În sistemele de învăţământ normale ştiinţele de cultură generală sunt separate de partea aplicată.
Una e să înţelegi un lucru, alta e să-l aplici. Poţi înţelege fizica fără să o aplici. O poţi înţelege dintr-un documentar sau o revistă de popularizare, şi îţi ajunge.
Ce nu aplici, nu-ţi foloseşte.
"Poţi înţelege fizica fără să o aplici. O poţi înţelege dintr-un documentar sau o revistă de popularizare, şi îţi ajunge." - nu, aia nu e intelegere e un terci, cel mult entertainment.
"Ce nu aplici, nu-ţi foloseşte." - OK, eu nu aplic niciodata nimic, dar absolut nimic din istorie. Si nici din muzica. Nici din artele plastice. Pot sa ma gandesc la cazuri in care nici scrisul nu e util. Am un telefon care raspunde la comenzi vocale si citeste in locul meu. De fapt nici de baza matematicii n-am nevoie, ca si pe aia o face telefonul. Le facem pe toate optionale?
Pe de altă parte, când mă refer la aplicabilitate practică, fizica povestită determină înţelegerea şi dezvoltarea imaginaţiei, ceea ce nu s-a stabilit şi pentru fizica aplicată, făcută fără liber arbitru.
Nu s-a stabilit că unui elev care pur şi simplu nu înţelege partea aplicată a fizicii i se dezvoltă imaginaţia şi inteligenţa ameninţându-l cu notele şi corigenţele., şi ţinându-l ore întregi ţintuit pe scaun.
Ba din contră, apare repulsia.
Unii nu suntem croiţi pentru partea aplicată a fizicii sau chimiei. Partea fenomenologică (povestită) o înţelegem şi ne place.
Aia e şi partea de cultură generală.
"Pe de altă parte, când mă refer la aplicabilitate practică, fizica povestită determină înţelegerea şi dezvoltarea imaginaţiei, ceea ce nu s-a stabilit şi pentru fizica aplicată, făcută fără liber arbitru." - Toti fizicienii au imaginatie, au nevoie de asa ceva ca sa fie fizicieni. Si nu ajungi fizician cu povesti. Cu povesti si atat faci un terci, o pierdere de timp. Limbajul fizicii este matematic.
"Nu s-a stabilit că unui elev care pur şi simplu nu înţelege partea aplicată a fizicii i se dezvoltă imaginaţia şi inteligenţa ameninţându-l cu notele şi corigenţele., şi ţinându-l ore întreţi ţintuit pe scaun." - asta nu tine de programa. Nici de exercitii sau de lipsa lor, ca astfel de amenintari pot exista si daca se fac doar povesti.
"Unii nu suntem croiţi pentru partea aplicată a fizicii sau chimiei. Partea fenomenologică (povestită) o înţelegem şi ne place." - fara exercitii in domeniile astea nu se poate vorbi de intelegere. Da, fiecare e croit pentru unele lucruri si mai putin pentru altele, de aia si notele sunt de la 1 la 10.
Corect, asta înseamnă comunism. Totul încolonat. Sistemul lui Spiru Haret şi sistemele europene adaptează materia elevului, nu fasonează elevul după materie.
Patul lui Procust.
Meritocraţia include LIBERA ALEGERE. Nimeni nu e obligat să devină ce nu doreşte.
Înţeleg, dar evaluarea să fie informală. Eşti de 1 la matematică. Vrei să continui, să studiezi matematica, sau vrei să rămâi la educaţia matematică, la o matematică light, de dezvoltare personală? Că există şi matematică light, după cum există şi fizică light.
Ce studiu şi de pe ce planetă arată că meritocraţia se atinge cu biciul, ca la noi?
"Ce studiu şi de pe ce planetă arată că meritocraţia se atinge cu biciul, ca la noi?" - biciul nu face parte din programa, nici din sistemul de notare. Biciul este in mana profului sau al parintelui, daca este.
Aha, înveţi matematică fără să devii matematician. Interesant. Adică ţi-e clar din prima că nu eşti făcut pentru materia asta şi că ai prefera doar o matematică light, de cultură generală, dar e obligatoriu să faci ceva ce vei uita instant, imediat ce vei arunca în foc cărţile şi caietele.
Da, are logică. Foarte multă logică. N-o înţeleg eu prea bine, dar o avea logică.
E logic să faci să pătrunzi într-o materie faţă de care n-ai nicio afinitate şi pe care o urăşti din rărunchi doar ca să ţi se demonstreze ceea ce ştiai de la bun început că nici tu nu eşti de ea, şi nici ea de tine.
Foarte interesantă logică.
BAZELE.
Cosinusurile şi sinusurile sunt matematica aplicată, hard, vocaţională.
Nimeni nu e absurd să înlăture o cultură generală matematică, cum ar fi aritmetica, zone simple de geometrie etc.
E vorba strict de acea matematică aplicată, cu care te chinui în clasa a VIII-a şi de care tremuri la evaluare.
"Adică ţi-e clar din prima că nu eşti făcut pentru materia asta şi că ai prefera doar o matematică light, de cultură generală," - nu doar viitorii matematicieni invata matematica. Ce se face la noi in scoala este matematica de cultura generala, facuta corect.
"E logic să faci să pătrunzi într-o materie faţă de care n-ai nicio afinitate şi pe care o urăşti din rărunchi " - are sens sa ai contact cu o materie cu care nu ai afinitate, da, ca sa iti dezvolti orizontul si cultura generala si nu are rost sa o urasti. Nu ai de ce.
Daca zicem ca nu folosesc practic, atunci nici aritmetica nici cititul nu (mai) folosesc practic, pentru ca avem smartphone-uri care sa faca toate operatiile astea in locul nostru. Le trecem si pe astea la optionale?
Or sta la baza smartphone-ului, dar nu prezintă niciun interes pentru cei care nu fabrică smartphone-uri.
Nu confundaţi viaţa de zi cu zi cu profesia.
Mai repet: aritmetica, lectura etc. fac parte din CULTURA GENERALĂ. Sinusurile şi cosinusurile NU. La opţionale trecem doar zona hard.
Dvs. amestecaţi zona de cultură generală cu zona hard, cu materia propriu-zisă.
RECAPITULĂM:
-aritmetica (tabla înmulţirii, fracţii etc.) se fac în TOATE sistemele de învăţământ, pentru că reprezintă zona BASIC.
-cosinusurile, sinusurile şi alţi termeni de acest gen ţin de zona HARD. În sistemele normale de învăţământ se fac opţional, pentru cei care vor să producă smartphone-uri, să şurubărească o navetă spaţială etc.
Nu toţi avem aceleaşi pasiuni.
Sau nu avem forța de a schimba și ne-am fixat în tipare impuse de Abramburica sau de Dumnezeu, egal.
Facultatea, la fel, o face cine e in stare si doreste.
QED că ești un român verde, din ăla care când vede rezultatele la testele PISA începe să urle că nu e corecte, dom'le, și că românii câștigă toate olimpiadele internaționale blah blah blah. Chiar mă întrebam când/dacă o să aduci și argumentul ăsta...
Pe bune acum, dacă cineva revine în România în principal din cauza asta atunci își merită soarta. Who cares about poliție, justiție, sistem medical (știu, știu, probabil cunoști și români verzi care au venit în România să se opereze pentru că în Vest aștepți 6 luni pentru un RMN), autostrăzi etc., cel mai important e ca plodul să învețe Swartz-Cauchy-Buniakovski încă din clasa a 8a (asta ne-a întrebat proful de mate in prima oră dintr-a 9a, acum 25 de ani, și bineînțeles că nimeni din clasă nu știa... fie-i țărâna ușoară idiotului, că din cauza lui am ajuns dintr-un elev de 8, care participa la olimpiada județeană, să fiu corigent în fiecare vară...)
"știu, știu, probabil cunoști și români verzi care au venit în România să se opereze pentru că în Vest aștepți 6 luni pentru un RMN" - daca faceti aluzie la NHS, atunci da. Stiu cazuri de straini care au venit in Romania pentru servicii medicale, cele din sistemul privat, evident. Asta pentru ca nu au de asteptat o mie de ani si pentru ca sunt mai ieftine decat cele private la care au ei acces de obicei.
Evident ca sunt elemente negative (politie, coruptie etc.), dar sunt si elemente pozitive - da, faptul ca Romania a luat de-a lungul timpului multe medalii la olimpiade internationale, mai multe in comparatie cu unele tari din Vest e o realitate - una incomoda sa inteleg. Dvs. nu ati reveni in tara ca sa va dati copiii la scoala, au fost insa parinti care au facut-o si care nu sufera din cauza asta. Evident era clar de la inceput ca respectivii copii nu o sa ramana in tara si pentru facultate.
P.S. La randul meu am emigrat si nu regret lucrul asta. Dupa cum nu regret nici o zi de la scoala sau liceu, am avut niste profesori foarte buni.
Eu, dacă aș fi fost parintele meu, i-aș fi călcat în picioare la prima urecheală...
La română am avut în generală o nebună (și ea avea elevi în fiecare an la națională) care le obliga pe fete să poarte fustă la ora ei, iar odată a târât o fată (de 12 ani) de păr prin toată clasa pentru că i s-a părut că râde de ea... Eu o omoram dacă eram ta-su... După ce-a ieșit la pensie s-a sinucis, dacă semnifică ceva...
Ca concluzie, nu știu cum sunt azi cadrele didactice din România, dar pe vremea mea, cu 30 de ani în urmă, 99.99% erau niște idioți dpdv pedagogic. Dacă tu îți aduci aminte cu plăcere de toți/majoritatea, înseamnă fie că ai avut super noroc, fie eu (și alții de pe aici) super ghinion...Ia zi, care variantă e mai plauzibilă?
E adevarat si ca am facut scoala mai recent, nu acum 30 de ani, poate si asta conteaza.