Emisiuni la TVR cu titluri teribiliste, pompoase, stupide: cei care le dau nume

Foto: Guliver/ Getty Images

Ieșită din chingile ideologice ale limbii de lemn, limba română actuală, performată la nivelul discursului public al televiziunii, se încarcă de noi valențe „lemnoase” într-o frenezie debordantă, populată de o serie de figuri de stil și de asocieri năstrușnice, de oximoroane din cele mai fanteziste.

În căutarea de inedit, de senzațional, de imagini șocante, televiziunea apelează la un repertoriu lexical ce atinge o nouă limbă de lemn, limba democrației și a libertății neîngrădite de a vorbi, de a scrie, de a comunica. Limba de lemn de astăzi nu este certificată prin sensul sau semantica unidirecționată, încarcerată ideologic, ci prin varietatea exprimărilor, dar care în fond trimit spre sensul comun al neschimbării gândirii ostatice în fața tuturor prejudecăților posibile ale trecutului. 

Există o adevărată pandemie de formulări „căutate”, impresive, spre a face rating, spre seducerea sau magnetizarea telespectatorilor un pic mai școliți, și mai ales a acelora care suferă de sindromul lui jupân Dumitrache, admirator al lui Rică Venturiano, „că bine o zice”. Toate acestea fac parte din notele minore sau „gama” minoră a culturii noastre publice, încorporând pe alocuri semidoctism și frivolitate, gestionate de unele vedete televizoriste, apărute de nicăieri și cărora li s-a dat ecranul pentru a-și manifesta frenetic impostura.

La TVR, televiziunea națională, se derulează o serie de emisiuni, reportaje, interviuri, care intră prin titlurile lor în contradicție cu realitatea bunului-simț și cu realitatea însăși a acestei televiziuni, manipulatoare, care are multe și mari schelete fesenisto-pesediste în dulapul său. Această televiziune nu poate depăși, nu poate ieși din păcatele juventuții sale. 

În primul set de emisiuni al acestei televiziuni putem aminti titluri care transmit așa-zisele preocupări majore ale acesteia față de marile probleme naționale, strategice, extra-partinice, precum „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”, „Dosar România”, „Descălecați din Carpați”, „Tu votezi România”, „Câștigă România”, „Toți împreună”, „Academia română” etc. Există în aceste emisiuni o derulare de mari proiecte naționale, fiind vorba de o televiziune „atentă” la soarta țării și la destinul nostru colectiv. Este vorba de o televiziune care se încordează la marile probleme publice, naționale, dar în spatele căreia stau umorile nemărturisite, pesedisto-feseniste, aspect ce-i dă o notă falsă în confruntarea cu realitatea. O altă notă de maximă incongruență este emisiunea „Ora Regelui”, când știm cât de republicană și iliesciană a fost TVR, care a transmis cu „sufletul la gură”, în direct, alungarea Regelui Mihai din țară imediat după Revoluția din 1989. Este o emisiune neconvingătoare în acest caz, chiar dacă realizatorii pot fi creditați cu sensibilități monarhiste, sau că s-au convertit la monarhism doar pentru că așa este moda, că așa este de bon ton astăzi. Memoria rușinii republicanismului acestei televiziuni nu poate fi însă cenzurată sau uitată. Tot astfel, emisiunea „Tu votezi România”, care se dorește a fi obiectivă și echidistantă, este marcată de sensibilități umbroase și tăinuite ale realizatorului ei, direcționate dinspre pesedismul permanent și „salvator”. 

Al doilea set sau grupaj de titluri, precum „Drag de România”, „Călătorii interioare”, „Drum de aproape” sau „România, te iubim” de la o altă televiziune, pe lângă faptul că redau o hodologie (drumuri) afectivă și a apartenenței patriotice, transmit și o serie de oximoroane (Drum de aproape, Călătorii interioare), formule neinspirate și căutate de manageri și realizatori insuficient pregătiți. Este vorba de o iubire și afectivitate ieftină și nu una consistentă, reală și autentică. Tot aici poate fi alocată și emisiunea „spiritualistă”, a exercițiului intelectual protocronist și abisal al lui Grigore Leșe, și anume, „Drumul lui Leșe”, un alt neînțeles și un zeu veșnic încruntat și trist al patrimoniului nostru folcloric. Pentru a fi serios, nu trebuie neapărat să fii trist. Toți însă îl privesc cu o atitudine înfricoșată pe maestrul și nemântuitul „gutural” Grigore Leșe. În prelungirea acestui drum al lui Leșe, oare când vom asista la apariția unei alte emisiuni girate de un confrate al acestuia, de asemenea nemântuit și grav sentențios, și anume Dan Puric, cu o emisiune pe măsură, „Autostrada lui Purec”.

Un al treilea set de emisiuni ale TVR stau sub semnul excepționalismului, al teribilismului infatuat și învolburat de realizatori captați de propria persoană în detrimentul „obiectului emisiunii”. Astfel, în aceste emisiuni, este fixat definitiv excepționalismul vieții noastre cotidiene, precum în: „Rețeaua de idoli”, „Destine ca în filme”, „Mic dejun cu un campion”, „Port, valoare și splendoare”. Toate acestea livrează de sub pulpana realizatorului destine exemplare, eroi și semi-eroi. În aceste emisiuni contrastează imaginea eminentă a prezentatoarelor în defavoarea personajelor exemplare invitate, prin întreruperile, intruziunile provocate și negândite, fracturând filonul firesc al dialogului cu invitații și debordează în toate fandoselile lor intelectuale, încercând să se „lustreze pe sine”. Multe dintre aceste jurnaliste stau fixate în televiziunea română de mai mult timp decât toate mandatele prezidențiale ale lui Ion Iliescu. Ele sunt, așadar, răzbătătoare în toate, unele provenind din familii ale noii nomenclaturi fesenisto-pesediste, altele din incubatorul dâmbovițean, altele din desantul feminin moldav care au venit să cucerească Bucureștiul.

Tot din această categorie a excepționalismului și teribilismului face parte o emisiune cu un titlu ciudat, produs al realizatorului emisiunii, și anume, „Piper pe limbă”, formulă ce te preîntâmpină cu un frison gustativ, când în fond emisiunea este una culturală, intelectuală, de critică literară. De unde această asociere între piperul și ... becherul de prezentator? Oare nu putem ieși din fatalitatea metaforei etnice și naționale?

La polul opus al titlurilor amintite mai sus, se așează emisiuni diminutivate care transmit o altă limbă lemnoasă, incluse în programul altor televiziuni, precum „Mămici de pitici cu lipici”, ce au o sonoritate pe măsură, reproductivă și jucăușă. Ne exhibăm în toată splendoarea libertății neîngrădite în planul comunicării, dar de cele mai multe ori, ea este disonantă, este în contradicție cu realitatea, cu confruntarea dintre ceea ce am fost și ceea ce vrem să fim astăzi. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp