Evaluare Națională: Stimați părinți, presiunea pe ultima sută de metri pentru un copil de clasa a II-a, pe care vi-l doriți la NASA, se va deconta în comportamentul său

Foto: Guliver Getty Images

Sunt profesor pentru învățământul primar la o școală de stat din București și este a doua oară când particip alături de elevii mei la EN. Pentru ca probele s-au terminat, aș avea o intrebare. Cui i-e frică de... Evaluarea Națională? Aparent, națiunea așteaptă acest eveniment cu sufletul la gură, ca pe Revelion. De ce? Păi, pentru că generează emoții constructive, din zona de stimulare pozitivă a indivizilor, adică suntem toți posedați de dorința de a arăta bine, de a purta ceva roșu, de a fi odihniți pentru a trece în Anul Nou cu dreptul, sentimente care ne înnobilează, fără doar și poate, dar ne și fac să alergăm pentru a trăi un moment la o intensitate care nu este justificată. 

Îmi spunea bunica mea, cândva, că unii oameni îngrașă porcul în Ajunul Crăciunului. Bunica voia să mă facă să înțeleg, cu alte cuvinte, că toată graba aceasta determină o creștere fals pozitivă, de scurtă durată, pentru un moment anume care se duce la fel repede precum a venit, apoi se revine la situația inițială. Pe de altă parte, același impuls dă naștere unor emoții negative, emoții care ne fac să reacționăm din spațiul de frică, de paralizie, de incertitudine și de nesiguranță. Aceste ultime simțiri au un efect devastator asupra psihicului copilului. El simte și vede cum persoanele din imediata lui apropiere, persoanele considerate suport, esențiale în viață, se înverșunează, se schimonosesc și se transforma în... ceva ce nu mai recunosc.

Înainte de a intra pe poarta școlii merg în fiecare dimineața la magazinul din colțul străzii. Zilnic mă întâlnesc cu părinți și elevi și aud povești. În dimineața cu pricina, un copil era amenințat cu nepromovarea anului școlar, cu ratarea pe viață, altul cu pedepse inimaginabile, altul cu retragerea afecțiunii, în caz că nu „livrează” calificativul de foarte bine cu artificii, conform așteptărilor...

Stimați părinți, presiunea pe ultima sută de metri pentru un copil de clasa a II-a, pe care vi-l doriți la NASA, se va deconta, mai devreme sau mai târziu, în comportamentul său. Știu că sunt opinii diferite pe această temă, freamătă toată țara pe motivul întemeiat sau nu, însă real, al acestei evaluări, i se dă o conotație întortocheată, grea, apăsătoare. Suntem responsabili și putem construi o lume mai bună pentru copiii României și vom reuși doar dacă ne propunem să ne fie bine, nouă, tuturor și să fim echilibrați în tot și în toate.

Există studii care demonstrează că transferul de emoții între persoane se realizează chiar dacă ne dorim sau nu. Acești copii vibrează lângă un mentor, dascălul este depășit, noul hibrid care îi poate determina sa invețe este acel profesor reflexiv care este o apariție energetică, produce emulație în claă și este o persoană completă. Desigur, acest profesor este și foarte bine pregătit, cu viziune pentru care garantează și de la care nu se abate, este dispus să o urmărească și să o producă.

Studiile confirmă că bombardarea pe ultima sută de metri nu constituie o dezvoltare cognitivă organică, susținută și de lungă durată. Aici literatura de specialitate ne prezintă o pleiadă de metode și tehnici pentru progresul cu pași mici, dar siguri, cu posibilitatea de a coborî sau urcă o treaptă în funcție de nevoie. Sunt metodele pedagogiei tradiționale care ne vin în ajutor și sunt noile metode moderne care vin sa ne aducă mai aproape de nativii digitali. Iar acești nativi digitali au nevoie de părinți care înțeleg, de exemplu, că evaluarea, oricare ar fi ea, nu înseamnă punctul culminant și nici o linie de demarcație fermă în viața copilului precum „Era dinainte și după Evaluarea Națională”. Nici profesorul și nici părintele nu vor îngrășa porcul în Ajun deoarece natura își revendică întotdeauna propriul ritm.

Toți își doresc locul întâi pentru copilul lor, dar să nu uităm că, în cele mai multe cazuri, în viață este un singur loc unu. O presiune prea mare, amenințările de tot felul nu motivează copilul să învețe mai mult și mai bine sau să își dorească să fie mai bun. Mai mult, sentimentul de a nu se ridica la înălțimea așteptărilor poate duce la un nivel de stres exagerat, la depresie și la o dependență excesivă de cei din jur. Capacitatea de a atinge succesul este strâns legată de dorința de a cunoaște, de curiozitate, de încurajările primite.

Ca să rezonăm în acel ritm ar trebui să înțelegem ca această testare prietenoasă, pe care cei care ne conduc au conceput-o pe gustul nostru sau nu, are o însemnătate corectă, are la baza principiile incluziunii și egalității de șanse și setează numeroase beneficii pe termen scurt sau lung precum: 

• alinierea la standarde naționale - pornind de la exemplul propriu, am mare nevoie să știu ce ar trebui să înțeleagă copiii pe care îi educ și chiar să aflu cu această o ocazie dacă mi-am făcut bine treaba;
  
• antrenarea conștiinței de sine și a gestionării sinelui - elevul stă cu el însuși și află ce poate să facă și ce nu poate, însă este posibil sa imbunătățească, are timp destul pentru asta;
  
• hrănirea spiritului competitiv într-o manieră sănătoasă - toată lumea știe despre această evaluare și toți ne-am pregătit îndelung pentru acest moment;
  
• plan remedial sau de performanța după caz, bazat pe standarde trasate deja;
  
• discuție one to one cu părinții pentru a le face cunoscute posibilele soluții și nivelul la care este copilul;
  
• moment de reflecție pentru mine, recalibrarea și reorganizarea viziunii educaționale.
  

Desigur, sunt și aspecte negative, dar care sunt absolut necesare, aspecte care țin de birocrație. Ca profesionist aleg sa trec peste aspectele negative și îmi propun sa privesc aceasta situație pentru a obține un beneficiu pentru elevii mei și nu un prilej de a pune presiune sau de a supraestima un moment important dar nu definitoriu.

Sunt Claudia Chiru și sunt o piesă mică într-un sistem mare, zilnic mă lovesc de aceleași probleme de care se lovesc toate colegele mele din țară, însă aleg să văd partea plină a paharului și să dau tot ce am mai bun, aleg să mă simt bine la serviciu, vă invit să faceți la fel în calitate de părinți. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp