Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Exercițiul paharelor pline care nu mai pot fi golite niciodată

barbat - bucurie - Foto Guliver/Getty Images)

Foto: Guliver/Getty Images

Să ne imaginăm o linie automată de umplere a paharelor. Fiecare pahar trece prin fața dozatorului. După fiecare plin, banda se pune în mișcare și noi pahare sunt poziționate în fața dozatorului. Ciclul continuă, paharele se succed în ritm constant. Dacă suntem norocoși, pentru câteva zeci de ani, banda nu se oprește niciodată.

În acest exercițiu, paharele reprezintă zilele vieții noastre. Ele se umplu pe parcursul celor 24 de ore. Apoi sunt sigilate și nu le mai putem schimba conținutul niciodată. Nu putem controla numărul paharelor sau banda care le aduce în fața dozatorului. Însă putem controla conținutul lor.

Dacă am revizita paharele deja umplute, cum ar arăta ele? Sunt opace sau transparente? Mirosul lor este plăcut sau dureros? Este gustul lor bogat în experiențe și oameni dragi, sau sărăcăcios? Ne transmit bucurie și recunoștință sau tristețe și regret? Și dacă le-am lua pe fiecare în mână, am recunoaște fiecare conținut? Sau poate chiar am avea impresia că nu sunt paharele noastre?

Revizitarea paharelor nu dă timpul înapoi. Ele sunt deja sigilate pentru totdeauna. Le putem privi și analiza, le putem retrăi sau reinterpreta. Însă niciodată nu le putem înlocui conținutul. Prin urmare, scopul demersului poate fi doar cum vrem să umplem următoarele pahare.

Poate vrem să conțină mai multă bucurie și pace sufletească. Poate mai multă răbdare și empatie. Poate să aibă mai multe amintiri cu cei dragi. Sau un gust mai tonic din momente frumoase, veselie și noi experiențe de neuitat. Poate vrem noi obiceiuri care să infuzeze paharul cu texturi deosebite, gusturi pline și mirosuri adânci. Sau poate vrem mai mult curaj, căci un pahar cu greșeli nu este nici pe departe atât de amar ca un pahar irosit.

Deși în viața de zi cu zi avem impresia că paharele nu se vor opri niciodată, realitatea este că numărul lor este finit. Nu știm și nu putem controla câte pahare avem la dispoziție. Nu putem controla nici măcar toate circumstanțele în care sunt umplute paharele. Dar putem controla care este contribuția noastră la umplerea paharului din fiecare zi. Și poate, de ce nu, la un număr de pahare umplute corespunzător, putem primi și un bonus în număr de pahare viitoare.

O viață trăită cu intenție și motivație este decizia fiecăruia dintre noi să luăm înapoi controlul umplerii paharelor. Înseamnă că în fiecare zi, indiferent prin ce trecem, ne vom asigura că paharele conțin ceva benefic sufletului și vieții noastre. Și nu doar pentru acea zi, ci și pentru viitoarele redegustări ale paharelor.

Nu există o rețetă perfectă. Fiecare suntem diferiți, rețeta fiecăruia este diferită. Benefic ar fi să nu irosim niciun pahar, ci să-l folosim pe fiecare pentru a distila gusturi din ce în ce mai bogate. Bogate în emoții frumoase, râsete zgomotoase și oameni dragi. Bogate în compasiune pentru cei din jurul nostru și pentru noi înșine. Bogate în curiozitate și curaj pentru descoperirea de noi ingrediente. Bogate în decizii înțelepte și echilibru pentru a nu tulbura conținutul lor.

Prin urmare, ce ne-am dori pentru paharul de astăzi? Ce am vrea să adăugăm fără excepție în fiecare zi? Ce am vrea să nu mai punem niciodată? Le vom lăsa pe toate într-un morman fără sens și misiune sau le vom pune pe rafturi atent montate? Valoarea lor va înceta odată cu noi sau va sluji și următoarelor generații?

Frumusețea este că noi decidem cu ce umplem paharele. Ceea ce ni se întâmplă sau ceea ce fac alții nu vor mai avea loc într-un pahar deja plin. Să ne asigurăm că anul viitor pe vremea aceasta vom avea 366 de pahare pline cu ceea ce este benefic nouă și vieților noastre.

Articol publicat inițial pe blogul autorului

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Flor check icon
    Este sugestiva imaginea acestor pahare pline care marcheaza zilele vietii noastre pe care nu le-am pierdut degeaba, ci le-am "umplut" cu fapte bune, cu dragostea pe care am daruit-o celor dragi, semenilor nostri, etc., etc. Ma gandesc insa ca lucrurile nu sunt atat de simple precum par, si ca, uneori, gasim paharele deja umplute, dar nu de catre noi, si nu cu fapte bune, cu amintiri frumoase, ci de catre altcineva, fie el stat, politicieni, functionari...Cu ce ne umplu acestia "paharele" vietii? Ma gandesc la intamplari prin care am trecut in ultimii ani, total neprevazute, consecinte ale unor erori ale institutiilor statului, care ne-au umplut "paharele" vietii, de n-a mai incaput nimic bun in ele. Astfel, in 2017, in urma unei "erori materiale" de carte funciara, ne-am trezit cu sechestru pus pe apartament pentru a carui ridicare am investit patru luni din viata; din 2022, ne luptam cu institutiile statului: UAT, Prefectura, ANCPI si ANRP, pentru a clarifica situatia juridica a unor terenuri mostenite si fara titlu de proprietate, la peste 33 de ani de la intrarea in vigoare a legii fondului funciar. Si exemplele ar putea continua, sigur, alterand mesajul pozitiv al demersului dumneavoastra. Pentru a putea pune tot ce-i mai bun din viata in aceste pahare, ar trebui mai intai golite de toate aceste "rele". Cum, pe timpul si pe socoteala vietii noastre, care, pentru cei pe care i-am amintit mai sus, nu pare sa valoreze mare lucru. V-ati gandit la aceasta interpretare pentru "paharele" vietii?
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult