(Foto Guliver/Getty Images)
Un studiu derulat anual de către agenția Standard and Poor’s arată că doar 1 din 5 români este alfabetizat financiar, ponderea de 20% plasându-ne într-o poziție inferioară comparativ cu restul țărilor din Uniunea Europeană, unde procentajul este de 54%.
Peste 80% dintre români nu cunosc ce înseamnă inflația, dobânda sau diversificarea riscurilor.
În ceea ce privește obiceiul de economisire și investire pe termen lung, respectiv pentru vârsta pensionării, doar 15% dintre români depun eforturi în această direcție.
La momentul actual, populația României nu are cunoștințe legate de modul în care își poate maximiza veniturile viitoare, oamenii cheltuiesc pentru bunuri ce nu le schimbă modul de viață, dar le este satisfăcută o emoție de moment.
Din punctul meu de vedere totul pleacă de la lipsa educației școlare, ce a dus la lipsa de interes pentru educația financiară și modelele de succes, prezentate pe larg pe canalele media, în ultimii 30 de ani.
Haosul din societate și învățământ, alături de modelele prezentate pe larg, ca fiind unele de succes, au transformat România într-o societate care își dorește totul acum, cât mai mult, fără să ne gândim la viitor, la educația noastră și a copiilor noștri.
Dacă deschidem paginile multora dintre revistele comercializate în România ori dacă vizionăm diverse canale TV, vedem exemplul unor personaje cât mai lucioase, ce au „reușit” în viață, făcând lucruri nu foarte complicate, dar prezentate pe larg și promovate ca modele de succes, pe care dacă le urmăm vom putea cumva atinge acel grad de succes al personajelor lucioase. Este vorba despre acei copii ce conduc mașini ce costă sute de mii de euro, acei cântăreți de melodii cu iz de Bosfor, despre acele domnișoare pentru care operațiile estetice au devenit un mod de viață.
Suntem atât de preocupați de a urma, mulți dintre noi, aceste modele lucioase, încât nu ne mai putem concentra eforturile pentru a ieși din acest univers al prostului gust, iar pentru aceste lucruri sacrificăm lucrurile importante din viitor pentru satisfacerea îndoielnicelor emoții actuale.
În prezent ne aflăm pe vârful unui ciclu economic, populația a avut posibilitatea de a se împrumuta la un nivel al dobânzii ce a permis achiziția de diverse bunuri de uz îndelungat. Dar România cade mereu pradă politicilor pro-ciclice, în cazul unei recesiuni ne vom confrunta cu dobânzi în creștere, șomaj, scăderea veniturilor, însă în parcarea blocurilor unde locuim vor fi parcate mașini premium, achiziționate și acestea în rate. Cheltuim peste posibilitățile noastre, în perioadele de creștere economică, în loc să economisim sau să investim în educație și restrângem masiv consumul atunci când economia scade.
Achiziția unor bunuri ce depășesc posibilitățile financiare reale ale unei persoane produce mereu în viitor cheltuieli suplimentare. Un exemplu tipic pentru societatea românească este cel al achiziției unor bunuri pe care nu ni le permitem de fapt, dar pe care le finanțăm din împrumuturi de nevoi personale, pe perioade de până la 5 ani, la dobânzi ridicate, situate în prezent la cca. 9% (DAE). Și facem asta pentru a epata, pentru a ieși în evidență cu o imagine falsă pe care dorim să o creăm.
Care este, de exemplu, logica achiziției unui autoturism premium, pentru care plătim peste 20.000 de euro, având o vechime de 3-5 ani și un rulaj de peste 100.000 km, fără garanție, având cheltuieli ridicate de întreținere, autoturism care, la finalul contractului de creditare cu banca, va valora cel mult 30% din valoarea de achiziție? Acel autoturism va avea o vârstă de 8-10 ani, va fi greu vandabil, după o astfel de perioadă apar probleme tehnice, ce implică cheltuieli neplanificate și cu siguranță, în perioada derulării contractului de credit, posibilitățile de economisire ale persoanei în cauză vor fi extrem de limitate. Autoturismul este un bun a cărui valoare se depreciază brusc și atrage după sine cheltuieli suplimentare. De ce nu achiziționăm o mașină nouă având un cost mai mic?
Care este motivația achiziției unor SUV-uri pentru traficul urban sau a concediilor efectuate în diverse locuri exotice, finanțate, de asemenea, din împrumuturi sau a celor dintre noi ce cumpără telefoane mobile de peste 1000 de euro, în timp ce veniturile lor le oferă posibilitatea achiziției unor device-uri mai accesibile, dar cu care realizezi aceleași lucruri pe care ți le-ai propus a le duce le îndeplinire cu un gadget ce costă peste 1000 de euro. De asemenea, care este motivația ce ne face să cheltuim toate resursele pe care le-am economisit pentru achiziția unui bun care nu ne va aduce plusvaloare în viitor?
Mulți dintre noi se plâng de valoarea ratelor plătite la bănci, faptul că dobânzile fluctuează, ceea ce este normal în cazul celor variabile, care reflectă evoluția pieței. Băncile nu sunt societăți de binefacere, scopul lor este de a finanța economia, de a oferi credite pentru dezvoltarea companiilor, dar și populației, iar în final să obțină profit. În momentul în care luați un credit, vedeți că există niște termene și condiții, citiți-le!
Să nu ne întrebăm de ce societatea românească arată așa cum este acum. Multora dintre noi li se pare în regulă ceea ce vedem și trăim zilnic. Însă în lipsa investițiilor în educație, lipsa unui plan de viitor, fie că discutăm despre economisire sau efectuarea de investiții economice sau în educația școlară ori pentru a crește gradul de conștientizare financiară, va produce daune societății noastre.
Avem nevoie mai mult ca oricând de creșterea gradului de alfabetizare financiară de la 20%. În lipsa educației financiare vom cădea mereu pradă politicilor pro-ciclice.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Sunt convins însă de un lucru, că avuția trebuie să vină la pachet cu inovația. O țară, un antreprenor, un om de afaceri nu ar putea prospera fără inovație. Desigur, inovația nu înseamnă că trebuie să descoperi piatra filozofală și nici măcar un perpetuum mobile, dar cu siguranță trebuie să aduci ceva nou, un nou mod de lucru, o îmbunătățire tehnologică sau să profiți de o oportunitate. Printre milionarii țării există reale povești de succes, de oameni ce au inovat, ce au creat, ce au răspândit avuție. Prin salarii, prin cooptarea unor profesioniști în boardul unei companii, prin împărtășirea către alții a modului în care pot fi atinse anumite aptitudini, câțiva antreprenori adevărați au creat avuție, bogăție acestei țări. Dar din păcate sunt foarte puțini.
Foarte mulți sunt oportuniști, care prin influențe politice, prin malversațiuni de toate felurile și-au ridicat imperii care mai devreme sau mai târziu vor cădea. Din păcate, prăbușirea lor va afecta viața multor conaționali. Din nefericire acestea sunt modelele de succes promovate în spațiul public. Ei au obținut averi prin tunuri mai mult sau mai puțin cinstite, prin specularea unor conjuncturi fie din noroc, fie prin obținerea unor informații privilegiate, în orice caz nu prin inovare.
Inovarea, în orice domeniu, inclusiv financiar, înseamnă educație, experiență și muncă. Asta nu înseamnă că fiecare milionar trebuie să aibă diplomă de doctor în științe, nici măcar o diplomă universitară, ci și o educație cum îi spunea pe vremuri “la locul de muncă”. Sistemul actual de învățământ nu este nici atât de mizer, nici atât de corupt precum îl percepe multă lume. Este problema noastră că ne amăgim cu diplome și titluri obținute fără muncă. Ne amăgim cu o bunăstare obținută fără efort, la fel cum ne amăgim că avem mai mulți bani în plină inflație, ne amăgim că trăim mai bine îndatorându-ne. Economia comportamentală a scos la lumină multe moduri în care ne înșelăm singuri, dar ne înșelăm pentru că nu depunem efort în procesul de educație. Educația, la fel ca justiția nu se face la televizor, nici în stradă ci prin lectură, experiență, vocație.
Cred că prima lecție de educație financiară ar trebui să înceapă cu întrebarea: Cât efort am depus pentru banii câștigați, și cât efort trebuie să depun ca să-i păstrez?
1. Toți antreprenorii români ( inclusiv autorul) spun că trebuie să ne reinventăm să fim gata să ne recalificăm sau să ne deplasăm mai des și de obicei pe distanțe lungi pentru a reuși să ne adaptăm pe piața muncii . Dar toate astea au un cost atât în bani cât și în timp. Nu mai putem spăla în albie nici rufele nici vasele , nu ne putem deplasa unde cere locul de muncă fără autoturism pentru că noi nu avem o infrastructura de transport public pusă la punct și nici timpul de pe vremea bunicii să gătim în bucătăria mare de la țară. Ne grăbim pentru a avea performanța cerută la locul de muncă și atunci reducem timpul petrecut acasă cu cele casnice ,deci avem nevoie de toate electrocasnicele și autoturismele strict necesare pentru aceasta, inclusiv infrastructura digitală de care a fost nevoie acum pentru telemuncă. Dar toate acestea au un preț egal dacă nu de multe ori mai mare ca al celor din occident iar salariile de la noi ( ca să nu mai vorbesc de pensii) sunt de 3-5 ori mai mici) și atunci e logic că singura noastră șansă e să apelăm la credite pentru că e practic singura sursă de finanțare a unor achiziții a căror valoare depășește de mai multe ori salariu lunar. E adevărat că nemții , suedezii, norvegienii sau danezii pun deoparte la economii cel puțin 15-20 % din venitul lunar dar trebuie avut în vedere că la ei salariul mediu sare de 5000 de euro net iar dobânzile la credite când nu sunt negative sunt zero iar pentru hrană și utilități ei nu consumă mai mult de 23 % din venitul lunar. Nu știu dacă domnul Vuță a făcut un calcul la noi cam cât reprezintă din venitul unui român aceste cheltuieli ( pensionarii amărâți trebuie să mai vină cu bani de acasă).
2. De ce optează românii pentru SUV-uri second hand și nu un Logan nou ( cam același preț) ? Făcând abstracție de maneliști sau influenceri interlopi care aruncă zeci de mii de euro din venituri de obicei nedeclarate ceilalți români optează pentru SUV pentru că e mult mai practic ( nu avem autostrăzi și drumuri ca în Los Angeles să circulăm cu mașini joase , de multe ori sunt drumuri desfundate cu gropi sau diferențe de nivel la calea ferată de peste jumătate de metru, nu mai vorbesc de zonele de la țară unde sunt încă drumuri de pământ iar iarna în România e un coșmar fără 4x4 ca să nu mai spun de diferența de confort la încălzire sau climă a unui SUV chiar second hand față de o neaoșă nouă. Deci motivul e unul practic și nu fala cum o descrie autorul chiar dacă și asta există.
3. Majoritatea celor care au reușit în România nu sunt modele de urmat bazate pe muncă și inovare și atunci aceștia își permit să arunce zeci de mii de euro pe astfel de răsfățuri ( de altfel sunt pline cluburile de fițe pe litoral vara sau la Poiana Brașov iarna în parcările cărora vezi bolizi de zeci de mii de euor și unde consumația costă cam cât o pensie specială ) dar ăștia nu sunt reprezentativi pentru românul de rând.
4. Se pare că odată cu căderea comunismului școala nu mai asigură modele de succes ( extrem de puțini antreprenori români de succes sunt școlarizați - medici, ingineri, fizicieni, IT-iști, avocați). Majoritatea au făcut bani în condiții dubioase ca să nu spun de-a dreptul ilegale sau în conjuncturi neclare așa că munca și inovarea nu au avut prea mult succes în țară.
M-am saturat sa fiu in minoritate. M-am hotarat sa fiu la fel cu cei descrisi in articol. Am si un plan. Detaliat mai jos:
Sa ma dau mare cu canapeaua cea noua.
Sa postez foto sau filmulete scurte din care sa reiasa superioritatea intelectuala a copiilor mei fata de-ai vostri.
Sa am intotdeauna o poveste mai buna decat cea prezentata de un prieten.
Sa nu fiu nevoit sa-mi astept politicos randul sa vorbesc.
Sa-mi creez o realitate alternativa, o distopie in care pot alege cine sunt, asa cum mi-a fost prezentat in filme sau am citit in mass media.
Sa verific ce mai fac “vedetele”, in special alea autohtone si sa-mi musc buzele de ciuda ca n-am si eu un tata sau un socru dezgustator de bogat.
Sa preiau idei pe care le vad la tv, fara sa le gandesc cu capul meu, sa mi le insusesc si sa le popularizez.
Sa postez citate ale oamenilor prosti facuti celebri la tv sau in ziarele colorate, pe care nu le inteleg cu adevarat dar care suna bine si ma fac sa par o persoana complexa si sofisticata.
Sa trimit poze din vacantele familiei din locuri exotice ca sa par cosmopolit.
Sa arat lumii selectii de momente ale unei vieti asa cum mi-as dori-o si nu asa cum se intampla ea de fapt.
Sa fiu judecat/apreciat/invidiat de lume in functie de numarul de prieteni virtuali.
Sa fiu ranchiunos, superficial, incruntat, mediocru.
Sa fiu rau, ironic, ipocrit, narcissist. Toate la un loc la adapostul tastelor.
Sa lipsesc de respect alte categorii sociale. Sa fiu rasist, homofob, xenofob, misogin, discriminator cu orice si oricine nu indeplineste criteriile mele categorice.
Sa bat campii despre fotbal si politica, subiecte la care noi romanii suntem experti, detinatori ai adevarului absolut.
Sa comentez injurios articolele din ziarele online si sa-i acuz de interese ascunse pe autorii lor.
Sa-i injur, facand dezacorduri, de mame si morti pe cei care indraznesc sa aiba alta opinie decat a mea.
Sa nu fiu nevoit sa privesc omul in ochi cand sunt agresiv verbal si umplu ecranul de bale atunci cand n-am nimic bun de spus si, mai ales, de facut.
Sa-mi fac poza cu BMW ul “ursuleț” second hand cumparat din bani imprumutati si inmatriculat in Bulgaria.
Sa-mi fac selfie uri cu dansatoarele la cluburile de noapte unde am cheltuit jumatate de salariu pe o doza de cola.
Sa primesc like uri la postarile mele care sa-mi intretina paranoia.
Sa am ce verifica la semafor sau in mijloacele de transport ca sa nu fiu nevoit sa vorbesc cu persoana de langa mine.
Sa imbrac uniforma de om modern si acceptat social.
Sa par mai bun decat sunt in realitate.
Sa-mi acopar goliciunea interioara cu haine stridente si papuci cu blana.
Sa-mi arat ostentativ tatuajele scrise neaparat cu caractere chinezesti.
Sa promovez prostia si incultura.
Pentru ca viata mea placut monotona merita un roman. Macar o scurta nuvela.
Sau un pamflet. Cum e ăsta.
Tendinta de a cheltui pe datorie e veche, vine din frustrari, nefericire, placerea de a epata etc.
Frustrarea conduce. Plus boala aia veche cu capra vecinului. Ce am observat la alții, din alte țări, că nu pun accent pe lucruri superficiale: haine de lux, botox, etc. Că sunt ocupați cu munca, viața în general, și nu mai au atâta timp de " zgâriat pe ochi ". Se ocupă de sine, nu de mașina sau capra vecinului.
Da, sunt și din care se uită la tv după modele lucioase. Dar sunt cei care de regulă au prea mult timp și sunt cunoscuți sub numele de ratați.
De educație financiară nu mai vorbim. Modelul furnizat de părinți e cel din articol...iar cel de către școală e zero absolut.
O avem cat un SUV de zeci de mii de euro !
Daca vecinul isi ia o masina de 10000 euro, celalalt isi va lua de 15000 euro.
Daca unul isi face vacanta intr-o tara exotica si pune poze pe FB e jale, anul urmator merg vreo 10 " prieteni".
Comportamentul "a copia" orice e inapoiat. Trebuie sa ai discernamant, modestie si originalitate. Tu faci dupa mintea ta , nu copiezi pe nimeni si nici nu invidiezi pe nimeni.
La teorie stam bine , practica ne omoara.