Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Fiecare român aruncă anual în medie 70 de kilograme de alimente. Diminuarea risipei alimentare, o obligație legală care poate aduce firmelor beneficii fiscale

risipa alimentara

Foto: Andrzej Rostek / Alamy / Alamy / Profimedia

Risipa alimentară reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare la nivel global, fiind în atenția principalelor organizații mondiale, dar și a autorităților naționale, care monitorizează fenomenul și caută soluții pentru optimizarea consumului de alimente și accesul echitabil la hrană pentru țările care se confruntă cu dificultăți în această privință. Pandemia de COVID-19 a accentuat fenomenul, din cauza panicii care a indus un comportament irațional în rândul populației, respectiv constituirea de provizii exagerate care, în scurt timp, s-au transformat în deșeuri alimentare.

Cea mai mare risipă alimentară este generată de gospodării, fiind urmate de comercianții și operatorii din industria ospitalității (HoReCa). Un studiu publicat recent de Organizația Națiunilor Unite (ONU) arată că 17% din totalul hranei produse la nivel mondial ajunge la gunoi. Pentru România, în lipsa studiilor locale, reprezentanții ONU au folosit date estimative în studiul menționat, din care a rezultat că, în fiecare an, românii aruncă la gunoi aproximativ 1,35 milioane de tone de hrană. Este vorba doar de risipa din gospodării, pentru deșeurile alimentare rezultate din comerț sau HoReCa nefiind suficiente date disponibile.

Cu aproximativ 70 de kilograme de alimente pe cap de locuitor care ajung anual la pubelă, țara noastră se situează la jumătatea clasamentului european în ceea ce privește cantitatea de alimente aruncate, conform studiului ONU. Cehia și Slovacia înregistrează o cifră identică, Bulgaria are un indicator de 68 de kg per cap de locuitor, în timp ce Republica Moldova sau Ucraina au câte 76 de kilograme.

Potrivit celor mai recente date publicate de Institutul Național de Sănătate Publică pe această temă (2019), în România, risipa alimentară este estimată la 6.000 de tone pe zi, 49% provenind din gospodării, 37% din industria alimentară, 7% din retail, 5% din alimentație publică și 2% din sectorul agricol.

Așadar, risipa alimentară se află la cote ridicate, iar pandemia a accentuat fenomenul, creșteri fiind consemnate atât la populație, care a cumpărat cantități foarte mari pentru a realiza provizii pe fondul incertitudinii cu privire la evoluția pandemiei, dar și pe lanțurile de distribuție, care au suferit perturbări din cauza restricțiilor de circulație impuse pentru a limita răspândirea virusului, a lipsei personalului disponibil sau din cauza închiderii unităților de alimentație publică.

Ce trebuie să știe operatorii din domeniu?

În aceste condiții, autoritățile din întreaga lume caută soluții pentru a reduce amploarea fenomenului, de la programe educaționale care au drept scop responsabilizarea populației, la prevederi legale care fie recompensează buna conduită (spre exemplu, credit fiscal în cuantumul produselor donate), fie impun unele reguli în gestionarea alimentelor.

România a adoptat Legea 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, care prevede o serie de obligații pentru operatorii economici din domeniul alimentar. Printre acestea se numără elaborarea unui plan anual de diminuare a risipei alimentare, derularea de comunicări interne cu angajații pe această temă, adaptarea producției la condițiile de piață (cerere-ofertă, asigurarea trasabilității), plan de cultură în funcție de piața de desfacere, măsuri de educare și informare referitoare la prevenirea risipei de produse agroalimentare, cuantificarea risipei de alimente, măsuri de redistribuire/utilizare a surplusului.

Din perspectivă fiscală, sponsorizarea acordată în condițiile prevăzute de lege (sub formă de produse) asigură o recuperare prin intermediul creditului fiscal a costurilor aferente și pare a fi o soluție utilizată și în alte țări pentru diminuarea risipei alimentare.

De asemenea, Codul fiscal oferă posibilitatea deducerii costurilor generate de scoaterea din gestiune a bunurilor cu termen aflat aproape de expirare sau care nu mai pot fi consumate, dacă acestea respectă prevederile legii risipei alimentare și/sau sunt transferate pentru reintroducerea în circuit, pentru transformare în compost sau biogaz.

În concluzie, limitarea risipei alimentare este o obligație reglementată legislativ, dar, prin pregătirea unui plan de măsuri ce include urmărirea termenului de expirare a produselor, reducerea prețului de vânzare înainte de expirare, sponsorizarea produselor sau transmiterea acestora pentru utilizarea în obținerea compostului sau biogazului, operatorii economici pot obține și un tratament fiscal favorabil.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Liberty check icon
    romanii NU stiu sa gateasca...
    habar nu au ce-i ala "aliment", cules, sortat, curatat, spalat, ambalat, vacuumizat, transportat, raftuit etc
    a gati este o arta!...
    bunica nu arunca nimic... oare cum facea?
    orasenii arunca la greu, maninca la Cantina, fac prapad de risipa...
    la tara se da la animale...
    romanii NU stiu sa gospodareasca...!

    tovarasi si pesedisti in alianta cu penelisti si auristi: luati cursuri intensive de Bucatarie, cateva de Gospodarie si nu uitati de cele managing si organizare!!!
    • Like 2
  • ps : si, de fapt partea majoritara nu apartine omului de rand ci transportatorilor, si marilor magazine precum si unor cantine, spitale sau similare! care risipesc ..."en gross"!
    • Like 1
  • ps : si, de fapt partea majoritara nu apartine omului de rand ci transportatorilor, si marilor magazine precum si unor cantine, spitale sau similare! care risipesc ..."en gross"!
    • Like 0
  • daca cifrele sunt corecte, 200 grame pe zi , par sa fie doar cojile de la cartofi - si oricum , in mediul rural se ....recicleaza spre porci, pasari (ursi) etc;
    risipa mi se pare sa cumperi paine special pt porumbei, de pilda;
    daca cineva ar dresa (selectiona) porumbeii cat sa manance gandaci si omizi, am impusca 3 iepuri deodata
    • Like 1
  • Risipa alimentară în România este de dată recentă. Am copilărit la țară, în anii 50-60 si îmi aduc aminte și acum cu câtă grijă strângeam fărâmiturile de pâine să le dăm la păsări, cojile de cartofi să le dăm la porci. Nu-mi aduc aminte să fi aruncat vreodată mâncarea. Ba chiar îmi amintesc că mama avea, de la școala normală pe care o absolvise, un manual de gospodărie cu un capitol consistent numit : Folosirea resturilor. Și nu neapărat de sărăcie ci pentru că încă de atunci ne era foarte clar că fiecare aliment înseamnă bani sau muncă pentru a ajunge la noi, efort ca să fie transformat în mâncare și că nu e drept să ne batem joc de toți cei care au contribuit ca noi să avem mâncarea pe masă. A arunca mâncarea, a cumpăra lucruri de care nu ai nevoie înseamnă și o lipsă de educație financiară, dar faptul că nu știm să ne gospodărim resursele este tipic pentru noi, românii!
    • Like 2
  • Mai ncet cu generalizarea !!
    • Like 1


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult