Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Cât de dificil poate fi să te angajezi în studenție și după încheierea acesteia cu zero experiență? Extrem de dificil, frustrant de dificil.
„- Nu ai experiență? Păi... Nu putem risca să strici ceva, avem nevoie de cineva cu experiență”, îmi spunea un angajator în urmă cu câteva luni.
Ironia? Ai nevoie de experiență pentru a te angaja, iar experiența o poți construi doar fiind angajat. Într-o țară în care statul te ajută puțin spre deloc și în care oamenii care se susțin și se ajută reciproc sunt pe cale de dispariție, iar universitățile care te recomandă pentru un loc de muncă sunt foarte puține, iată cum sună câteva dintre cerințele angajatorilor:
„Dacă inteligența ta emoțională se află la cel mai înalt nivel posibil, suntem onorați să te cunoaștem”
Inteligență emoțională?! A fost pentru prima oară când am văzut așa ceva și am rămas șocată. Inteligența emoțională este de cele mai multe ori mult mai importantă decât coeficientul propriu-zis de inteligență, suntem cu toții de acord. Fiecare dintre noi ne aflăm la niveluri diferite, însă aceasta se poate dezvolta în ani de zile. Cum adică? Dacă nu am un nivel foarte ridicat de inteligență emoțională, nu mă pot angaja pe postul pentru care aplic? Ca orice companie care se respectă, ar trebui să vă valorificați angajații punând la dispoziția acestora programe de dezvoltare personală și a inteligenței emoționale. Da, uitasem. Nu vreți să investiți prea mult în angajați ca să nu vă lase un gust amar atunci când pleacă. Ce doriți să demonstrați prin aceste anunțuri? Vă spun eu. Nimic. Vă doriți să mascați faptul că angajatul muncește până ajunge în stadiul de burnout, iar având o inteligență emoțională crescută poate scăpați și nu îl veți avea pe conștiință. Tot în beneficiul vostru, și nu al angajatului.
„Nivel de începător, junior...”
În regulă, dar mai jos apare scris... „minimum 3 ani experiență”… Concluzia? De fapt vor să plătească pe cineva cu experiență, dar cu salariul unui post de începător. Dacă se află 20 de aplicanți juniori și unul cu experiență, îl vor alege pe acela singur, iar pe toți ceilalți 20 îi vor da la o parte. Apoi, se ajunge în cel mai rău caz la țeapa pe care o poate primi un candidat fiind pus în situația de a-și negocia salariul în timp ce angajatorul nu joacă tocmai cele mai curate cărți. Nu în ultimul rând, candidatului i se prezintă confidențialitatea privind beneficiile postului încercând să se păstreze aparențele legate de cât de „distrus” este de fapt sistemul de salarizare. Există diferențe însemnate legate de salariu pentru posturi sau nivele ierarhice similare.
„Salariu motivant, echipă dinamică, mediu de lucru plăcut”
Fugi cât poți de departe când vezi astfel de anunțuri. Pe lângă dezinteresul pe care îl transmite, angajatorul nu prezintă nici motivația de a-și evalua compania, oamenii și beneficiile pe care le poți acumula. Există o mulțime de alte minusuri, aleg să copieze compania x, y sau z. Pot scrie tot alfabetul și ar trebui să o iau de la capăt de câteva ori dacă ar fi să scriu de câte ori am văzut și voi vedea în continuare astfel de anunțuri. Eh, ce contează? E doar un anunț. Cine are nevoie de un loc de muncă, oricum aplică. Nu? De ce să-ți pierzi timpul scriind un anunț profesional de angajare care să valorifice compania și oamenii care o susțin când poți masca sub aceste trei stereotipuri cât de mic este salariul, cât de deplorabil este mediul de lucru sau cât de deprimați și fără chef de muncă sunt angajații tăi, nu? Felicitări pentru mindset! Fără doar și poate am fi mult mai eficienți dacă ne-am concentra pe dezvoltarea și valorificarea oamenilor dintr-o companie. De ce? Pentru că fără angajați pasionați și motivați, compania ta nu va crește, vânzările tale nu vor crește, notorietatea și credibilitatea ta nu vor crește. Gândește-te bine data viitoare la ceea ce îți dorești și ai nevoie de fapt pentru compania ta.
Feedback-ul inexistent
Apare doar dacă este pozitiv și ești chemat la interviu sau anunțat că ai obținut postul pentru care aplici. Se presupune că respectiva companie are niște valori pe care își dorește să le promoveze, dar valorile umane când vor fi din nou promovate? Fie pozitiv, fie negativ, este feedback și este bine venit. Să nu stea omul să piardă timpul, eventual și alte oferte din cauza ta. Știu că nu se investește în software pentru a ușura munca HR-ului și pentru a face posibile feedback-urile care sunt atât de necesare, dar se investește în orice altceva. Însă ce contează ceilalți? Contează cei care de care avem nevoie de fapt sau sunt angajați, restul... Se prind ei, este și tăcerea un răspuns până la urmă. Un pas greșit făcut de tot mai mulți angajatori, pe care l-am sesizat de nenumărate ori, este angajarea unor oameni pentru ceea ce știu să facă și concedierea lor pentru ceea ce sunt de fapt și pentru atitudine. Îmi spunea o bună prietenă care lucrează în zona de recrutare la o multinaţională că a angajat oameni cu ani de experienţă şi muncă relevantă care au rezistat doar 2 săptămâni în companie. Dar a angajat şi oameni cu puţină experiență sau fără experiență, care au devenit unii dintre cei mai buni angajaţi cu care a lucrat. Dacă încă se crede că anii de muncă relevantă sunt singurul criteriu pentru a angaja pe cineva: Gândiţi-vă din nou! Angajatul perfect nu există, deoarece nici perfecţiunea în sine nu există, este relativă. Dar angajaţi minunaţi sunt peste tot în jurul nostru, trebuie doar să-i găsim. Experienţa în câmpul muncii nu face ca un angajat să fie minunat. Etica muncii lor îi face minunaţi. Alegeți-vă angajații după caracter, valori, după bunul simț, după viziunea pe care o împărtășesc cu compania. Îi puteți învăța abilități noi oricând. Cei 7 ani de acasă și valorile umane de bază însă nu le mai recuperează nimeni.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Angajatul trebuie sa isi realizeze valoarea, sa continue sa se perfectioneze si sa fie mereu activ. S-au dus vremurile cand ieseai la pensie de la prima companie in care te-ai angajat. Cei ce se complac in situatii denigrante pentru ca "asta e viata" si pt ca au impresia ca loialitatea este rasplatita vor ajunge sa fie "injunghiati in spate" fix atunci cand sunt vulnerabili.
De ce sa "rezisti" intro companie proasta 2-3 ani ? Ce dovedeste asta decit ca esti fraier ?
Articolul arata realitatea din piata cit se poate de bine
Dar nu se adreseaza viitorilor angajati ci Angajatorilor
E un avertisment: "stim ca asa faceti si bine ar fi sa faceti altfel pt ca cum ne tratati asa va tratam"
Sa zicem ca nu ai de ales si mergi la un interviu la o firma jalnica care te trateaza aiurea
Daca ai luat interviul ce faci dupa ? Mai ales cind te prinzi ca si la birou esti tratat la fel de prost ca la interviu
Simplu: De cum teai angajat cauti interviuri mai departe.
Intre timp te ocupi la maxim de tine in cadrul firmei, inveti tot ce poti, capeti si vechime cu ocazia asta.
Cu prima ocazie cind gasesti mai bine ai plecat
2-3 ani ??? Nimeni nu va veni sa iti dea jobul ideal clar.
Dar e la fel de clar ca nici o firma care isi bate joc de tine la interviu nu merita 2-3 ani din viata ta
Felicitari pt articol Alessia, da din pacate reflecta realitatea din plin
Nu am sustinut niciodata sa te angajezi la orice societate jalnica. Din contra, sunt si eu satula de oameni jalnici care isi imagineaza ca sunt "mari patroni" si isi bat joc de cei cativa "subordonati" pe care au pus laba.
Am sustinut ca nu as renunta niciodata sa ma duc la un interviu, si mai ales, "SA DAU SA FUG" ca suna nu-stiu -cum anuntul de recrutare.
Asa suna titlul articolului, nu ???
Este o obligatie in primul rand fata de mine sa ma duc sa vad care este realitatea si apoi sa ma pronunt.
Mai departe suntem in consens, daca as vedea ca conditiile din firma nu corespund cu ce vreau, as cauta incepand cu data imediata un alt loc, dar nu as mai fi presata de necesitatea stringenta de a avea urgent o sursa de venit. Iar experienta dobandita intre timp imi va fi de mare folos pentru a obtine un job superior.
Raman la parerea mea: articolul este fantezist.
1. Nu dupa cum suna un anunt imi aleg angajatorul ci dupa multe, multe alte criterii.
Sau ca sa vorbim aceeasi limba, dupa ce ne trezim la realitate:
2. Nu cu un anunt frumos redactat o firma va reusi sa gaseasca angajatul ideal.
Angajatul ideal gandeste mult si bine isi va cauta cu multe alte criterii in plus angajatorul, textul anuntului de recrutare avand o pondere foarte mica in total. Adica aplica punctul 1.
Ca doar de-aia e angajat ideal.
Teorie din birou, fara legatura cu realitatea.
Eu una, daca as fi disperata sa imi gasesc un job, m-as duce neaparat la interviu.
Doar asa poti sa iti dai seama cu cine ai de-a face si pana la urma, tu iei decizia finala daca te duci sau nu.
Un om care trebuie sa duca totusi un salariu acasa, poate astepta un timp, dar nu poate astepta luni si ani sa apara jobul ideal si sigur gandeste altfel decat unul care nu are nevoi urgente si doar isi imagineaza teorii din birou.
Sau daca vorbim despre tinerii absolventi de facultati este cam tot aia.
Este foarte bine sa fii selectiv cand iti alegi primul job, dar nu cred ca trebuie sa ne ducem sau nu la interviu, dupa cum suna un simplu anunt.
De asemenea nu cred ca cel mai important criteriu este programul de munca si un colectiv care sa iti asigure feng-shui, ci faptul de a lucra intr-o firma performanta, cu rezultate.
Nu cunosc firme unde sa nu existe intre multii angajati, macar un coleg cu rautati si un sef ciudat/absurd/isteric, al tau sau al altui compartiment.
Daca nu iti plac anumite conditii dupa ce te angajezi, nimic nu te opreste dupa 2-3 ani sa iti cauti alt loc. Atunci vei fi si tanar si vei indeplini si cerinta lor si vei avea si experienta necesara de a lucra in conditii de stres.
Dar daca nu dovedesti capacitatea de a rezista in primii 2-3 ani, atunci nu vei razbi nicaieri, ci vei ramane sa visezi in continuare ca o sa vina cineva sa iti aduca pe tava jobul ideal, cu colegi care iti indeplinesc toate poftele, cu sefi superamabili, program redus, cu pauze lungi in sali de relaxare sau de somn si ma rog ce mai viseaza fiecare.
Din nefericire cunosc cazuri,
Vise placute.