Au trecut 30 de ani de la reunificarea Germaniei... ca în fiecare an, acesta este prilejul pentru infinite discuții și dezbateri privitoare la tot ceea ce s-a schimbat (sau ba) în acest interval. Ce era pozitiv în RDG (Republica Democrată Germană), jumătatea comunistă a Germaniei, și ce s-a preluat apoi în momentul „întregirii neamului"?
S-a schimbat mentalitatea celor îndoctrinați și crescuți de regim? A fost totul chiar atât de negativ? Cel puțin la capitolul emancipare feminină și egalitate în drepturi, RDG-ul se poate considera norocos: în timp ce în Vest (RFG) femeile își permiteau să fie casnice, tinerele comuniste din Est populau fabricile republicii - afirmație făcută în anii '90 chiar de cancelarul Merkel (pe atunci ministru pentru Drepturile Femeilor), ea însăși crescută și educată în Estul comunist, unde statul (supra)veghea, însă prea rar ajuta, iar lumea era nevoită să improvizeze.
Cu toate acestea, "Sistemul" asigura o bine controlată incluziune, iar fiecare cetățean era făcut să se simtă util: aceasta a fost drama multor est-germani de vârstă mijlocie care s-au pomenit cetățeni ai unei democrații pe care nu știau cum să o interpreteze, parte dintr-o lume cu care nu puteau ține pasul.
În timp ce studenții din Vest participaseră la schimburi academice la universități din Marea Britanie și Franța, cei din Est avuseseră posibilitatea să experimenteze realitatea din țările surori întru socialism, ca România sau Polonia... Pentru tinerii din 1989, căderea Zidului Berlinului a fost sfârșitul unei dictaturi și promisiunea unui nou început (euforia care se simțea și în România post 1989...), însă pentru persoanele de vârsta a doua, schimbarea bruscă a fost un șoc greu suportabil: multora le lipsea siguranța socială, perspectiva clară a unui viitor, apartenența la comunitate.
În anii '90, după exodul celor 1,2 milioane de tineri calificați în Vestul mult mai promițător, însă cu care aveau prea puțin în comun din punct de vedere cultural, est-germanii s-au regăsit uniți de un sentiment numit "Ostalgie", o nostalgie a ceea ce fusese statul RDG la nivel de comunitate.
În cadrul numeroaselor dezbateri pe tema "3 octombrie" se vorbește adesea de o "anexare" a Estului, nu de o incluziune sau o reunificare, căci RDG-ul era considerat un "no man's land" în comparație cu Vestul ultra-modern.
Din acest motiv, în 1991 guvernul federal a introdus taxa de solidaritate, menită reconstruirii Estului. Inițial era prevăzută o durată de 1 an, însă, având în vedere necesitatea stringentă a acestor fonduri, ea a fost reintrodusă în 1995 și se plătește până în ziua de astăzi.
Această "Soli", cum este numită taxa Solidaritätszuschlag, însumează 5,5% din venitul fiecărui locuitor și va fi "abolită" începând cu 2021. Astfel, federația va încasa anual 10-18 milioane mai puțin.
Și totuși, există concepția conform căreia cetățenii fostului RDG ar fi cetățeni de "clasa a II-a" față de cei din Vest - în primul rând pentru că încă mai există diferențe de salariu între landurile din Vest și cele din Est, unde plata pe oră este mai mică și pentru că majoritatea posturilor de conducere din administrația federală sunt ocupate în principal de vest-germani.
Guvernul central și Vestul în general, în afara unei revizuiri generale a atitudinii față de Estul "mai defavorizat", a început să admită că nu tot ceea ce a însemnat DDR-ul a fost chiar atât de catastrofal - par exemple: activitatea profesională a tuturor femeilor și o redusă discriminare pe motive de sex), sistemul de creșe atât de util familiilor ce nu doresc să renunțe la profesie, sistemul școlar (mai clar și mai bine organizat), policlinicile (îndeosebi pe timp de pandemie, extrem de practice) - și mentalitatea profund socială a "esticilor", în realitate diametral opusă tendințelor neonaziste.
Dăunătoare pentru "integrarea" Estului au fost îndeosebi prejudecățile cu care s-au confruntat est-germanii încă din momentul reunificării și modul în care "vesticii" (prin intermediul instituției Treuhand) au "cucerit" fostele meleaguri socialiste, desființând fundamentul socio-economic devenit astfel teren fertil semințelor sădite de mișcări de extremă dreapta ca partidul AfD (Alternative für Deutschland), care a manipulat sistematic populația în a crede că "atacul" la bunăstarea Estului nu vine de peste fosta graniță cu Vestul (un sistem capitalist deja adânc înrădăcinat la nivel european), ci din afara noilor granițe naționale...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.