Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Germania: „Marea Unire" de acum 30 de ani

Au trecut 30 de ani de la reunificarea Germaniei... ca în fiecare an, acesta este prilejul pentru infinite discuții și dezbateri privitoare la tot ceea ce s-a schimbat (sau ba) în acest interval. Ce era pozitiv în RDG (Republica Democrată Germană), jumătatea comunistă a Germaniei, și ce s-a preluat apoi în momentul „întregirii neamului"?

S-a schimbat mentalitatea celor îndoctrinați și crescuți de regim? A fost totul chiar atât de negativ? Cel puțin la capitolul emancipare feminină și egalitate în drepturi, RDG-ul se poate considera norocos: în timp ce în Vest (RFG) femeile își permiteau să fie casnice, tinerele comuniste din Est populau fabricile republicii - afirmație făcută în anii '90 chiar de cancelarul Merkel (pe atunci ministru pentru Drepturile Femeilor), ea însăși crescută și educată în Estul comunist, unde statul (supra)veghea, însă prea rar ajuta, iar lumea era nevoită să improvizeze.

Germania - după 30 de ani

Cu toate acestea, "Sistemul" asigura o bine controlată incluziune, iar fiecare cetățean era făcut să se simtă util: aceasta a fost drama multor est-germani de vârstă mijlocie care s-au pomenit cetățeni ai unei democrații pe care nu știau cum să o interpreteze, parte dintr-o lume cu care nu puteau ține pasul.

În timp ce studenții din Vest participaseră la schimburi academice la universități din Marea Britanie și Franța, cei din Est avuseseră posibilitatea să experimenteze realitatea din țările surori întru socialism, ca România sau Polonia... Pentru tinerii din 1989, căderea Zidului Berlinului a fost sfârșitul unei dictaturi și promisiunea unui nou început (euforia care se simțea și în România post 1989...), însă pentru persoanele de vârsta a doua, schimbarea bruscă a fost un șoc greu suportabil: multora le lipsea siguranța socială, perspectiva clară a unui viitor, apartenența la comunitate.

În anii '90, după exodul celor 1,2 milioane de tineri calificați în Vestul mult mai promițător, însă cu care aveau prea puțin în comun din punct de vedere cultural, est-germanii s-au regăsit uniți de un sentiment numit "Ostalgie", o nostalgie a ceea ce fusese statul RDG la nivel de comunitate.

În cadrul numeroaselor dezbateri pe tema "3 octombrie" se vorbește adesea de o "anexare" a Estului, nu de o incluziune sau o reunificare, căci RDG-ul era considerat un "no man's land" în comparație cu Vestul ultra-modern.

Din acest motiv, în 1991 guvernul federal a introdus taxa de solidaritate, menită reconstruirii Estului. Inițial era prevăzută o durată de 1 an, însă, având în vedere necesitatea stringentă a acestor fonduri, ea a fost reintrodusă în 1995 și se plătește până în ziua de astăzi.

Această "Soli", cum este numită taxa Solidaritätszuschlag, însumează 5,5% din venitul fiecărui locuitor și va fi "abolită" începând cu 2021. Astfel, federația va încasa anual 10-18 milioane mai puțin.

Și totuși, există concepția conform căreia cetățenii fostului RDG ar fi cetățeni de "clasa a II-a" față de cei din Vest - în primul rând pentru că încă mai există diferențe de salariu între landurile din Vest și cele din Est, unde plata pe oră este mai mică și pentru că majoritatea posturilor de conducere din administrația federală sunt ocupate în principal de vest-germani.

Guvernul central și Vestul în general, în afara unei revizuiri generale a atitudinii față de Estul "mai defavorizat", a început să admită că  nu tot ceea ce a însemnat DDR-ul a fost chiar atât de catastrofal - par exemple: activitatea profesională a tuturor femeilor și o redusă discriminare pe motive de sex), sistemul de creșe atât de util familiilor ce nu doresc să renunțe la profesie, sistemul școlar (mai clar și mai bine organizat), policlinicile (îndeosebi pe timp de pandemie, extrem de practice) - și mentalitatea profund socială a "esticilor", în realitate diametral opusă tendințelor neonaziste.

Dăunătoare pentru "integrarea" Estului au fost îndeosebi prejudecățile cu care s-au confruntat est-germanii încă din momentul  reunificării și modul în care "vesticii" (prin intermediul instituției Treuhand) au "cucerit" fostele meleaguri socialiste, desființând fundamentul socio-economic devenit astfel teren fertil semințelor sădite de mișcări de extremă dreapta ca partidul AfD (Alternative für Deutschland), care a manipulat sistematic populația în a crede că "atacul" la bunăstarea Estului nu vine de peste fosta graniță cu Vestul (un sistem capitalist deja adânc înrădăcinat la nivel european), ci din afara noilor granițe naționale...

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Diferente de salariu exista in orice tara. Si in Romania , Italia , Anglia,etc. Si in Germania de vest sunt diferente de salariu. Este o vorba Dumnezeu iti da dar nu iti baga in traista. Asa cu est-germanii , daca vor pot muncii si castiga , nu trebuie sa fie angajati , Germania fiind paradisul IMM-urilor. Eu ii vad pe est-germani ca pe niste olteni. ;) Le place sa taie frunze la caini( nu toti dar majoritatea)
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult