Foto: Inquam Photos/ Ovidiu Micsik
Nu ne alegem locul nașterii, dar în viață, într-o oarecare măsură, ne putem alege locul viețuirii noastre. În niciun caz nu ne putem alege timpurile în care vom trăi, indiferent de loc.
Mie mi-a fost dat în locul în care m-am născut să trăiesc în „doi timpi”, așa cum erau motoarele de Trabant pe vremuri: înainte și după anul 1989.
În „timpul unu”, după desăvârșirea studiilor de inginerie, am intrat să muncesc într-o companie de importanță națională și într-o industrie de vârf cum era și a rămas aeronautica. Companie națională cu peste 2500 de angajați unde chiar și personalul muncitor – entry level - avea un grad sporit de calificare.
Escaladarea în ierarhie a pozițiilor de conducere în terminologia „timpului unu”, adică a pozițiilor de management în terminologia „timpului doi”, presupunea că accesul în middle-top și top management era condiționat de absolvirea unei Academii de conducere-management precum „Ștefan Gheorghiu”.
Cursurile durau undeva între doi și trei ani și semănau cumva cu ceea ce numim azi un MBA, dacă facem abstracție de încărcătura ideologică net mai accentuată în cazul primeia.
Apreciez că mi-au lipsit vreo trei ani în evoluția profesională să acced în „Academia Ștefan Gheorghiu”. N-a fost să fie. Cum spuneam, nu ne alegem noi timpurile. Și timpurile s-au schimbat, au făcut o tumbă, inclusiv ideologică.
Și iată că, aproape la același soroc despre care vorbeam anterior, peste trei ani, am intrat în „Academia Robert Woodruff”, una dintre cele mai performante și recunoscute academii de management din lume.
Am studiat, teoretic și practic, vreo șapte ani: managemetul schimbării, tehnici de negociere, finanțe pentru manageri nefinanciari, tehnici de vânzare, planificare, metode și tehnici de conducerea producției, logistică, psihologie comercială și industrială, marketing și merchantizare și aș putea continua.
Absolvirea acestei „Academii” mi-a asigurat un loc de muncă într-o companie multinațională. Nici acum nu îmi este prea clar unde începea academia și unde se sfârșea multinaționala.
Am intrat inginer de aviație în această academie-companie multinațională și am ieșit director comercial într-o companie națională din România.
Într-un fel, în mod paradoxal, deși timpurile se schimbaseră, eu tot am făcut un „Ștefan Gheorghiu”, chiar dacă se numea altfel, “Academia Robert Woodruff”, și tot am ajuns un manager de top.
Învinsesem eu oare timpurile? Nu, nu cred! Mai degrabă ceea ce îmi era destinat să mi se întâmple, se întâmplase.
Privesc cu amărăciune la cei care se pronunță în privința angajaților multinaționaleleor precum la duhul rău. Eu nu sunt aici un apărător al acestor tipuri de companii și al politicilor lor. Ceea ce vreau însă să spun - și exemplific cu propria mea experiență, nu bazat pe păreri și presupuneri sau chiar rea credință - este doar aceea că cei care se pronunță în privința angajaților din multinaționale sunt oameni care nu au lucrat niciodată direct nici într-o companie națională – a se citi mare, de interes național – dar nici într-o companie multinațională. Probabil au lucrat în sisteme instituționale ale statului, care sunt susținute de la bugetul de stat, altfel nu imi explic demersul lor.
Această propagandă manipulează opinia publică care oricum este debusolată, inducând judecăți de valoare false și periculoase despre angajații multinaționalelor.
Cum să înțelegi altfel exprimarea unuia despre „papagalii de la multinaționale”, altfel om cu pretenții și ștaif prezidențiabil, dar care, vai, a dezamăgit profund și iremediabil. A lucrat cu râvnă în contra propriei valori profesionale și de om politic pe care a izbit-o cu putere de pământ, când el, chiar el, a fost implicat ca factor ultim de decizie în „prefacerea” celei mai mari companii naționale într-una multinațională. Se poate spune despre acest om că este „făcător de papagali” atât la propriu, cât și la figurat? Cred că da din moment ce chiar dânsul afirmă asta!
Angajatul onest, muncitor, calificat și performant este o valoare în sine și trebuie să știe că nu el decide dacă compania în care lucrează este azi „națională” și mâine „multinațională” sau invers.
Este o manipulare pe care spirite ale răului le induc în noua generație, cu ce intenții nu știu, dar care nu se pot abține să continue să-și desăvârșească opera malefică nici măcar în al doisprezecelea ceas.
V-am spus toate astea ca unul care a fost angajat al „naționalelor” și apoi al „multinaționalelor” și iarăși al „naționalelor”. Un papagal! În terminologia „timpului unu”, un „om al muncii”, pentru cunoscători.
Și mai știu ceva despre noi: papagalii învață să vorbească. Asta ne dă tuturor speranță!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Acelasi raspuns ca la Aurora Oncescu.
Pentru clarificari, iti recomand sa nu te repezi cu capul inainte.Mai bine pune-l la contributie.Risti sa nu mai ai tiglele toate pe casa.Daca esti mai dur in expresii si tipi mai tare nu inseamna ca ai dreptate.Cu atat mai mult, cu cat se vede din modul de a te exprima ca vorbesti despre perioade istorice pe care nu le-ai trait.Poate vei intelege mai tarziu.Daca vei dori si te vei stradui.
Nu raspunde la mesaj.Nu merita continuarea unui dialog cu dv.
Nu-mi permit să vorbesc de țigle, pentru că nu am la îndemână istoricul psihiatric al interlocutorului meu. Nu țip, pentru că am habar de bunele maniere în mediul online (fără majuscule, semne de exclamație excesive și inerenta ciorbă de organe specifică postacilor).
Îmi permit însă să vorbesc din experiență proprie. Am avut rude ucise de comuniști. Am prins vârful de maximă valoare al comunismului: cartele, călcat în picioare la cozi, lipsa curentului și apei calde etc. Întregul sistem de Pile, Cunoștiințe și Relații. Am avut baftă că lovitura de stat din 89 a venit atunci. Altfel aș fi fost fiul unor dușmani al poporului. Al unor oameni care și pe vremea aia puteau gândi coerent și independent.
Am avut privilegiul de a oferi cumulat 8 ani de muncă statului. Așa că știu despre ce vorbesc. La fel și despre învățământ, unde am fost de ambele părți ale catedrei la toate nivelurile. Și da, ai dreptate, cu siguranță nu meritai un răspuns ...
Asa este.Eu gandesc.Asta nu se poate spune despre tine.Pentru ca in loc sa faci o analiza, te exprimi instinctual.Nu e nevoie sa-mi raspunzi.
„Instinctual” sunteți nepoliticos.
Un articol convingător.
Felicitări autorului!
Exemple sunt cu miile, de la merele din piata, vandute ca romanesti, pana la vot. Asa intelege majoritatea sa faca lucrurile dupa care, daca nu mai merge treaba, cautam vinovatii in alta parte. Pentru ce se intampla in Romania, romanii sunt de vina, pentru ce se intampla in Franta, spre exemplu, francezii sunt de vina. Fara aceasta introspectie batem pasul pe loc si ne scufundam in gaura rezultata, asta de peste 27 ani.
Articolul pare sa loveasca acolo unde trebuie.Dar......
1.Pe vremea impuscatului nu era obligatoriu sa faci Stefan Gheorghiu.Ca multi altii care au facut studii la facultati-facultati.Unii, atunci, cei mai multi au muncit pe branci pentru recunoasterea calitatii lor.Nu ca acum, cand tata, mama, sacosa, sinecuri, duc la obtinerea unor patalamale necuvenite, in sfidarea intelectului.
2.Daca ati facut studii de management la una din cele mai importante etc etc, inseamna ca nu ati plecat cu traista in bat si v-au luat aia cu bratele deschise.Ati studiat la scolile noastre proaste, cineva v-a sustinut din posibilitatile vietii noastre, cineva va platit studiile destul de costisitoare, daca nu ati avut cumva o bursa de-a noastra sau de-a lor.Daca era de a noastra e altceva.Ca pe asta am finantat-o toti cei despre care uitati sa vorbiti.
3.Daca activati intr-o multinationala si aveti salariu mare, de la inaltimea caruia ne priviti pe noi autohtonii, va aduc la cunostinta ca acest salariu este provenit din profitul nerusinat, realizat pe seama salariilor mici ale celor multi, profit care de multe ori sau chiar mereu este exportat sub forma de cheltuieli cu managementul si consultanta, activitati care nu au consustenta materiala demonstrabila evident.
4.Ca urmare, sa nu luati apararea acestor multinationale, pentru ca de fapt incercati sa va justificati salariile care ii sfideaza pe altii.Sa nu-mi spuneti ca aceste multinationale mor de dragul nostru sa traim mai bine, scopul lor este profitul.Si pentru asta trebuie si niste oameni platiti bine care sa faca aceasta politica.Daca se poate e bine sa fie oameni din interior.
5.Mai bine, ati milita pentru ca multinationala dv.sa nu mai exporte profitul si sa-l impoziteze aici, unde cei multi cu salarii mici il produc.Dar ma tem ca daca veti face asta, veti fi facut somer de lux.
1. Pe vremea împușcatului, dacă nu aveai origini sănătoase și Doamne-ferește gândeai, te luau membrii de Partid la ochi, te scoteau în ședință ca element negativ. Doi, pe măsura valorii tale primeai un loc de muncă, mai pe la Cuca-Măcăii. Promovai doar ca slugoi, delator și cetitor de almanahe.
2. Da boss. școlile noaste e proaste, pentru că se trec examene cu șpagă, că nici 1% din ce înveți nu-ți este de folos în câmpul muncii. Că dai o titularizare și singurele posturi bune sunt ținute sub tejghea pentru ”ai noștri”, pardon ai lor. Așa că, după ce ai tocit banii statului ieșind mai ceva ca frișca din topul facultăților, ești umilit din start. Colac peste pupăză ți se spune de către profesorii vechi într-ale mulsului de elevi la meditații că dezamăgești găinile cu ouăle de aur dându-le note pe merit.
3. Faptul că salariile sunt mai mici la stat e pentru că nu există manageri, ci șefi. În genul celor care preferă poziția ghiocel decât să se zbată pentru angajați. Să-i promoveze pe bază de competență. Să atragă proiecte europene din care să-i plătească decent.
4. Salariul angajaților de multinaționale aduce contribuții corespunzătoare, atât din partea proprie, cât și din cea a angajatului către bugetul de stat. Cu cât sunt mai mari salariile, cu atât și contribuțiile mai mari. Având un buget mai mare consum mai mult, antrenează mai mulți bani în economie, prin consum. Dând de lucru altora oameni indirect. Nu sfidează pe nimeni. Dacă vreți să vorbim de sfidare, vorbiți de cei care muncesc la negru, sau cei care îi muncesc pe alții la negru. De cei care se joacă cu TVA-ul. De cei care prin firme fantomă îngroapă profituri și pierderi. Ați auzit de Oana Management SRL? Nu? Mai puneți-vă la punct! Nu e prima, nu e singura, nu e ultima. Hexi Farma vă spune ceva? Ea și celelalte firme de casă ale puterii veșnic la putere.
5. Sincer, mai bine vă documentați. Bunăstarea țării pleacă în buzunarele ciocoilor noștri și în ale celor din afară. Dar tot cu acordul alor noștri. Cine a semnat privatizările industriei? Cine a semnat autostrăzi pe hârtie? Cine achiziționează gazon la fir? Borduri peste borduri ...
Unu la mana, ceva ce ma tot scoate din sarite, cuvantul multinationala. Termenul in sine a aberant, sugereaza ceva strain, ceva ne-roman, cam ca si "agenturile straine" din '89.
Pentru clarificare: o multinational e o companie care isi desfasoara activitatea in 2 sau mai multe tari si, implicit, are personal de mai multe nationalitati. Astfel, un patron care are un butic in Romania la Giurgiu si mai are unul in Bulgaria, e patron de multinationala.
Termenul corect ar fi de concern, adica o companie care concentreaza productia, desfacerea, marketingul, cercetarea, etc. a unor diverse produse sau servicii, dintr-un domeniu sau mai multe. Prezenta pe mai multe piete din lume e obligatorie, nu are nimic de-a face cu national sau "multinational", ci cu realitatea economica.
Pe scurt, e organizatie care ai dori sa aiba activitate si la tine in tara din 100 de motive, dar care are regulile ei. Totul e ca Romania sa aibe legile adecvate ca fie atractiva dar sa si taxeze corect.
Primul corporatist (pentru mine) care spune că „Ștefan Gheorghiu” nu era exclusiv (nominal) o instituție de îndoctrinare ideologică, ci și una de conducere (nu doar politică). Evident, era mai ideologică decât echivalentele ei democrate, fiindcă PCR-ul știa că, instinctiv, omul este atras de ... Democrație. Nu era PCR-ul prima instituție din istorie care încerca să suprime pornirile păcătoase ale omului! Biserica o face de secole bune.
Ce vă faceți, d-le Cristea, dacă cititorii dvs. români (altfel nici nu prea ar avea cum să fie, nu ? Poate că totuși nu!) sunt și ei „multinaționali” ? Agenția „Scurgeri Păcătoase” a publicat de curând informații despre Democrație, care ar avea în subordine peste 1000 de „malware” (uneori sustrase de la totalitari, umblă zvonul), pentru culegere de „informații”. Se includ Windows, Skype, Apple, iPhones, Samsung TVs etc. Ultimul, dacă e inteligent, poate fi fals oprit, în timp ce înregistrează discuții în casă, trimise apoi la servere deghizate și dedicate ale Democrației!
„Care to comment ?”, cum ar zice colegii dvs. multinaționali ...
Sunteți primul corporatist român (pentru mine) care reușește să spună și cu ce se ocupă!
A-vi-a-ți-e!
Bine, asta înainte de a vă apuca de ... condus pe alții: „decât să îmi fac meseria sub conducerea unor incalificabili, mai bine îmi sacrific meseria și conduc eu!” Corect!
De unde voluptatea aceasta la noi, de a preciza ocupația drept „la multinațională” ? Adică nu e clar că, în România redemocratizată, orice loc de muncă peste (ca nume) „Academia de cizmărie „Nicolae A. Ceaușescu” trebuie să fie o multinațională (STRĂINĂ!) ? Nu-i mai simplu să spună omul ceva mai direct cu ce se ocupă ? Spre cinstea dvs., sunteți o raritate!
De unde afinitatea mea pentru acest domn corporatist Cristea ? Din gradul neobișnuit de onestitate al cuvintelor sale - public exprimate! Domnul Cristea ne spune clar că nu comentează politicile corporatiste! Ne-a rezolvat!
„Pech!”, cum ar zice neamțul nostru. Americanii sunt mai limbuți: ne spun ei despre despre legislații create de corporații, menite să schimbe ori să neutralizeze legile băștinașe, despre tribunale corporatiste prevăzute în tratatele de „liber” schimb, pentru judecarea litigiilor s.a.m.d. Țările-gazdă sunt invitate să își „armonizeze” legislația internă cu ... „Dreptul Corporatist Internațional”!
Dar d-l Cristea nu discută! Pech!
Ce faci când ai în față un corporatist inteligent (bine!), cum îi măsori onestitatea ? N-ai ce face, aștepți până scrie pe un subiect la care se pricepe toată lumea (deci sunt șanse să te pricepi și tu, criticul de ocazie).
Om mult peste medie la intelect (impresia mea), d-l Cristea nu putea să sară subiectul Învățământului. Ce credeți că i-a sărit în ochi unui fost elev/student al „comunismului”, când privește învățământul României redemocratizate ?
COPIEREA LA EXAMENE (de Bac, mai ales)!
Bine, d-le Cristea, nu ne spuneți că generația dvs. ar fi râs și cu spatele, când era în școală, dacă Ceaușescu ar fi avut tupeul să ne spună adevărul despre cum arată școala în Democrație - anume când este destinată cultivării sclavilor ?
„Amănuntul” calității (prăbușite, la propriu!) este eclipsat de copiere ?! Să vă spun eu (cel mai ideologic dintre noi doi) cum arată o explicație simplă și foarte neideologică a copiatului; în Democrație există vorba „Ei se fac că ne școlesc, noi ne facem că dăm examene!”. Dacă Democrația ține morțiș să aibă omul diplomă de Bac - de a făcut nivelul la „mate-info” bun de șters pe jos - de ce nu ? Mai ales când omul știe că nici nu sunt mari șansele să aibă vreodată de lucru, de ce să se agite ? Face exact cât trebuie ca să treacă examenul, atât!
Omul Cristea a dat examene în Epoca de Aur (și „de tristă amintire” - oare se și știe de ce ?), dar la situația actuală doar copiatul i-a sărit în ochi! Îmi vine să zic: „Dacă omul Cristea e om onest, eu sunt Papa Francisc Următorul!”
Ce-i drept, nu-i principial să pui omului etichetă dintr-o singură scăpare (după mine; după dânsul, nu a fost nimic în neregulă!). Noroc că d-l Cristea ne ajută: ne informează cum corupta Chină a pus ceva ani grei de pușcărie în legislație, pentru copiat! „Dar în Democrație nu se poate face așa ceva, altele sunt metodele!” (auto-citat din memorie) ne spune d-l Cristea. Adică (re)educarea nu făcea parte din arsenalul comunist ? Adică d-l Cristea nu beneficiază de privilegiul de a înțelege engleză, ca să se bucure ascuns („Eine kleine Schadenfreude”, cum ar zice nemții noștri) de șansa Chinei de a deposeda de titlul mondial absolut la încarcerări pe actualul lider mondial - cum anunță disperați cârcotașii lor băștinași ? Nu, nu s-ar bucura! Munca în Corporațiile Penitenciare este și ea o importantă sursă de venit, deci poate China să facă orice, nu va prelua titlul!
Îl mai puteți suspecta pe d-l Cristea de onestitate ? Eu nu prea ...
Să lăsăm ideologia, un moment. Să ne bucurăm că avem între noi un specialist corporatist, care ne poate spune multe ...
Democrația ne-a spus adesea că RDG-ul era cea mai „avansată” economie din lagărul nostru, fiindcă aveau în față RFG-ul! Cum a fost posibil acel „Trabant”, din moment ce până și „Lada” și „Moskvici”-ul păreau mai răsărite ?
Cum a putut vestita industrie aviatică românească să producă Rom-BAC 1-11 după acordul din 1978, pentru a-l vedea interzis (ne informa pe șest VoA) pe marile aeroporturi ale lumii pe la mijlocul anilor 1980, fiindcă motoarele sale (Rolls Royce ?) erau ... poluante sonor ?!
Și nu în ultimul rând: demaratu-s-au lucrările la Aerodina Lenticulară a lui Coandă, d-le Cristea ? Sau am dat planurile pe mai nimic altora mai cu bani, bucuroși că măcar le-am dat o țeapă legendară ?
Mulțumesc. :)
In articolul Loredanei V "Antreprenorii, scrisoare deschisă către premier: „Nu puteți crește salariile dacă vă uitați sincer la performanța din sistemul public”" si-a facut aparitia un specimen pe nume Serban Maraciuc si pe ale carui ineptii debitate v-ati straduit mai multi sa le puneti la punct. In zadar. Individul este asa cum este.
Va rog sa il ignorati pur si simplu pentru ca altminteri scade dramatic calitatea acestui forum.
Multumesc.
Nu mă deranjează nici dacă ai emoții și nici dacă plângi, dar te rog, dacă vrei să te balegi din nou, n-o mai fă aici, du-te în grajdul tău, OK?