Foto: Ina Fassbenger/ AFP/ Profimedia Images
În războiul oamenilor cu COVID, încep deja să se întrezărească două curente de gândire. Aceste curente, în formă incipientă acum, vor pune bazele celor două ideologii alternative din viitor, devenind peste câțiva ani, stânga și dreapta eșicherului politic. Primul este reprezentat de vocea care spune: „Stați în casă, să aplatizăm curba și să salvăm astfel vieți omenești!”. Iar vocea celui de-al doilea curent de opinie răspunde: „Haideți să ieșim din case, să repornim economia și să ne asumăm eventualele victime!”. Procesul de definire a ideologiilor aferente se întâmplă acum. Până la a le denumi corespunzător, din motive de obiectivitate, haideți să le spunem deocamdată Mulțimea A și Mulțimea B.
Desigur sunt mult mai multe curente de gândire, există o puzderie de curente de gândire, nu sunt doar două. Însă mă voi concentra doar pe cele două, considerându-le singurele relevante, în special prin faptul că, în comparație cu celelalte, sunt pro-active (au call to action), adică propun un plan de acțiune. Pe restul ganditorilor, cei care nu se regăsesc nici în mulțimea A, nici în mulțimea B, îi voi include în categoria C, adică cea a idelogiilor neserioase, din două perspective:
1. fiind în secolul 21, am inclus în categoria C toate variantele fundamentalist religioase, mistice sau supranaturale, ca fiind neserioase. O atitudine ignorantă, indiferentă sau fatalistă nu poate fi luată în serios. De COVID nu ne apară nici Dumnezeu, nici natura, de fapt natura este cea care se luptă cu noi. În secolul 21, până și cele mai religioase state lucrează cu date științifice și așteaptă salvarea de la știință.
2. curentele de gândire sunt accesibile doar indivizilor umani a căror conștiință a atins un nivel cognitiv minimal corespunzător, așadar am inclus tot în categoria C diverse teorii ale conspirației inventate sau distribuite de indivizi echipați insuficient pentru a înțelege complexitatea lumii sau modul în care funcționează un virus.
Majoritatea celor care au citit acest articol până la acest rând, se includ într-una dintre mulțimile A sau B. Dacă au mai scăpat câțiva din categoria C, aceștia se vor remarca probabil în comentariile din subsol. Linia de demarcare dintre cele două mulțimi analizate este deosebit de flexibilă, foarte mulți adepți ai soluției A pot aluneca ușor în mulțimea B și invers, în perioada asta. Totuși, extrem de rar se ajunge în Mulțimea C, iar mulți ar considera asta o retrogradare. În general, oamenii informați oscilează între A și B. Din această cauză, o singură nouă informație credibilă poate înclina balanța, în oricare dintre direcții. Dacă i-ai pune pe oameni să voteze, mulți ar avea mari dificultăți în a alege una dintre variante. Și eu sunt unul dintre ei. Și îmi este într-adevăr foarte greu să aleg cu fermitate vreuna dintre cele două opțiuni. Așadar, haideți să le analizăm, pe rând:
Mulțimea A este la putere, așadar „Stați în casă” este ceea ce trăim acum. Filozofia ei rostește așa: Deși îngrijorătoare, rata îmbolnăvirilor noi, pare că este controlabilă, iar acesta este tocmai efectul pozitiv al carantinei pe care cu toții o suportăm. Trebuie deci să rezistăm până la găsirea unui vaccin sau până la eradicarea completă a virusului din comunitatea în care trăim. Imunizarea este prea riscantă, iese din discuție. Înțelegem că economia suferă și că ne va fi foarte greu în viitor, și suntem conștienți că problema economică se amplifică cu fiecare zi care trece. Nu știm cât putem rezista așa, dar sperăm ca statul să găsească o metodă prin care să ne ajute, dacă rămânem fără resurse. Totuși, scopul nostru primordial este să salvăm cât mai multe vieți omenești și niciun sacrificiu economic nu poate fi mai grav decât mulțimea de morți, la care ne expune întreruperea carantinei.
„Reporniți economia” este curentul nou, underground, care se va afirma în curând. Susținătorii lui se includ în Mulțimea B. Deocamdată, curentul este revoluționar, adică opus celui „la putere” acum. Argumentul suprem este cel că oprirea economiei va face mai multe victime și ne va afecta negativ pe toți, comparativ cu COVID care îi atacă doar pe bătrâni. Ei zic: Trebuie să ieșim din case, să reîncepem să producem lucruri necesare traiului, altfel vom muri de foame. Dacă soluția este imunizarea colectivă, atunci haideți să luăm o dată virusul, fiecare dintre noi, apoi, supraviețuitorii, să mergem mai departe. Da, înțelegem, vor fi și pierderi, cei mai bătrâni și mai slabi dintre noi nu vor reuși, însă cei temerari și mulți își vor putea continua viețile. Oricum economia a fost parțial distrusă, ar trebui măcar în ultimul ceas să ne apucăm să reconstruim, altfel va fi prea târziu. Este absurd și să pretindem că putem sta izolați în case timp de un an sau doi, până la inventarea unui vaccin, prin urmare tot aia e dacă ieșim acum sau peste 3 luni. Însă așa măcar mai avem o șansă să repornim economia.
Combinații diverse ale celor două variante se vor încerca în diverse colțuri ale lumii. Însă este limpede că cele două direcții sunt divergente în mod fundamental, așadar ele nu pot fi împăcate. Nu există cale de mijloc, ori stăm în casă, ori pornim economia, adică ori e A, ori e B. Variante logice de a împăca și capra și varza chiar nu sunt, deși multiple posibilități sunt analizate de experți, chiar în aceste momente. Până la urmă, anumite variante hibride vor fi încercate, spre nemulțumirea ambelor tabere.
Transferul multor adepți, dinspre categoria A către categoria B, se va întâmpla în următoarele luni, pe măsură ce resursele celor izolați se vor epuiza. Liderii politici vor înțelege lipsa de soluții economice pentru prelungirirea izolării populației, așadar vor trebui să ia niște decizii importante. Pentru a-și dilua responsabilitatea, vor consulta populația, prin sondaje, pentru a estima cantitativ cele două curente de opinie, însă studiile vor fi irelevante, întrucât vor fi decisiv influențate de către cei din categoria C, cei de care era să uităm. Ca și la alegerile oficiale, indivizii din mulțimea C, cei care sunt mai ușor de manipulat, decid pentru întregul ecosistem, înclinând balanța către una dintre variantele A sau B. Cei care pierd, devin minoritarii frustrați, respectiv cei care îi atacă și îi jignesc pe naivii din mulțimea C, peste tot pe unde îi prind.
Handicapul major al variantei A este că necesită solidaritatea generală. Argumentele mulțimii A trebuie să fie suficient de clare încât să convingă categoria B și să păcălească categoria C, pentru ca și ele să respecte termenii izolării. Când oamenii nu înțeleg cu vorba bună, iar liderii politici se cred suficient de deștepți, încât să pretindă că știu mai bine decât populația, ce este de făcut, atunci se folosește forța pentru impunerea măsurii A. În unele țări, solidaritatea umană în respectarea izolării reușește tocmai pentru că argumentele ei au fost prezentate clar și convingător. În alte țări, cum e la noi, trebuie să intervină armata, iar credincioșii trebuie ținuți cu forța în casă, de Paști, spre binele lor.
Inconvenientul principal al variantei B este impredictibilitatea numărului de victime care va rezulta din temerara încercare de ieșire din izolare. Responsabilitatea fiecărei victime care putea fi salvată va fi atribuită conceptului B și liderilor politici care au decis să-l implementeze. Și varianta B solicită solidaritate, însă în mai mică măsură. Cei care nu au curaj să-și asume riscurile ieșirii din casă pentru repornirea economiei sunt condamnați la izolare, până la înfometare. În lipsa lor, competiția dintre adepții variantei B va fi mai relaxată, iar temerarii vor avea șanse mai mari de afirmare în jungla care va urma.
Este posibil ca cele două concepte să alterneze în popularitate, iar regulile să se schimbe de mai multe ori. De exemplu, un posibil scenariu, ar putea fi următorul: după o lună-două de izolare, în paradigma variantei A, cele mai curajoase guverne vor începe să ridice restricțiile, treptat, aderând astfel la Mulțimea B. Desigur, cei mai vehemenți influenceri din mulțimea A îi vor acuza pe guvernanți de genocid și poate unii vor refuza să iasă din case. Însă ei vor fi minoritari, majoritatea populației va susține opțiunea B. Rezultatele imediate vor fi neclare, pentru că oamenii uită repede și vor încerca să-și reia viața de unde o lăsaseră. Astfel, distanțarea socială ar putea fi neglijată iar virusul s-ar putea răspândi din nou. Dacă numărul morților, din valul al doilea, va urca la cote alarmante, oamenii vor reîncepe să se teamă pentru viețile lor și ale celor dragi. Copleșiți de noile statistici, mulți susținători din Mulțimea B, vor reveni astfel inapoi în Mulțimea A, iar guvernul ne va izola din nou în case.
Este o dilemă din care nu vom ieși ușor. Ea va deveni fractura ideologică a curentelor viitoare.
Ideologic, oamenii din Mulțimea A vor evolua către valori social-umaniste. Ei vor continua să considere prețuirea vieții umane ca fiind cel mai important obiectiv al nostru. Vor fi mai degrabă pacifiști și vor susține reducerea bugetelor militare și reinvestirea banilor în cercetare și sănătate, pentru evitarea riscurilor de pandemii în viitor. Vor accepta mai ușor controlul guvernului în scopul asigurării securității comunității. Vor accepta și scăderea nivelului de trăi până la minimalism, insistând pentru redistribuirea bogăției și salvarea planetei. Ei vor reprezenta stânga modernă, progresiștii socialiști, cei care cred că valoarea principală a umanității constă în omogenitatea grupului de indivizi.
Mulțimea B va evolua în viitor înspre valori individualiste, liberale. Ei vor încuraja reluarea competiției capitaliste, goana după confort și după consum. Vor fi cei care vor prețui libertatea mai mult decât orice, și se vor revolta împotriva oricărei încercări de subordonare, politică, religioasă sau ideologică. Dorințele, ambițiile sau interesele grupurilor mici, din care vor face parte, vor deveni deziderate personale ale acestor indivizi, în dauna celor globale, universale. Deși încă loiali unor valori tradițional-tribaliste, care îi fac mai egoiști decât rivalii lor, adepții variantei B vor fi mult mai capabili să se adapteze noii realități competitive. Ei vor reprezenta dreapta modernă, cei mai curajoși și mai progresiști liberali, respectiv cei care cred că valoarea principală a umanității constă în valoarea fiecărui individ în parte.
La alegerile de peste câțiva ani, vom avea de ales între A și B. Însă vor câștiga cei care vor fi mai eficienți în manipularea Mulțimii C.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Iesim din case, manati de dorinta de a consuma. Zici ca suntem nebuni cu totii. Si daca tot vorbim de cifre, sa presupunem ca 50 % (alegeti un procentaj, oricare) din forta de munca se imbolnaveste si este scoasa din joc. Cu cine mai misti economia!??? Partea proasta in aceasta teorie este ca nu ai decat un singur glont sau o singura carte, daca vreti. Este ca o avalansa. Un fenomen ireversibil. In momentul in care alegem sa iesim si am gresit, ne va fi fatal. Se poate sa nu fie asa. Dar... Daca am gresit??? Este ireparabil. Transpus in cotidianul romanesc. Este ca atunci cand ai traficul blocat pe DN1 si tu te apuci sa depasesti in curba, peste linia continua fara a sti daca vine ceva din sens opus. Ca de aia ti-ai luat "benveu" (alb, evident!) sa nu stai cu fraierii la coada. Fraierii care stau la coada au ales sa stea in izolare pentru a proteja atat familia cat si pe ceilalti din trafic. Ei prefera sa astepte pentru a ajunge la hotel si nu la spital. Sau la cimitir.
De ce oare trebuie sa impartim acest fenomen in doua, in trei, in noua? Ori iesim ori ne izolam. Dar nu am putea sa facem putin din fiecare sau sa le combinam in asa fel incat sa transformam dezavantajele in avantaje? Cum!?? Simplu, ca buna ziua. In primul rand sa acceptam ideea ca se poate trai si altfel, ca scara noastra de valori nu are toate treptele ok si sistemul nu este nici pe departe perfect. Ca din acest consumerism feroce marea masa a populatiei are numai de pierdut si doar cativa, acei putini au de castigat. Ca exista viata dincolo de mall. Ca a merge la munte inseamna sa admiri natura, sa te bucuri de aer curat, sa te relaxezi. Ca nu inseamna 10 pasi prin statiune si 20 de beri la terasa. Ca nu inseamna ca din 2 zile de weekend, una sa o petreci,pe drum, in masina. Si exemplele pot continua... Zile in sir.
Ceea ce cred ca suntem de acord cu totii este ca trebuie sa dam ceva, sa fim utili societatii pentru a primi cele necesare traiului. Bine... Unii dintre noi nu sunt adeptii acestei teorii si atunci devin politicieni. Dar nu am putea sa contribuim la binelecomun si fara sa ne inghesuim in trafic, sa ne avem avem ca fratii la serviciu in timp ce ne mancam precum cainii, sa consumam atat cat avem nevoie si nu doar din dorinta de a epata? Sa cumparam ceea ce ne este util si nu neaparat pentru a compensa frustarea creata de un serviciu/afacere la care mergem in fiecare dimineata injurand???
Ori... suntem cam uituci? Eu cred ca Dumnezeu s-a uitat la noi cat de disperati alergam dintr-o parte in alta, mereu in criza de tim si gata sa injuram, cum vedeam propria locuinta doar in intuneric, plecand la serviciu cu noaptea in cap si venind seara tarziu. S-a uitat asa, la noi si a zis :" Vreti mai mult timp liber? Va dau. Sa vad ce faceti cu el." Si ne-a dat. Si!? Ce facem!? Ne lamentam. Ne-am obisnuit sa faca cineva ceva pentru noi. Fie statul, fie Dumnezeu. Noi suntem paralizati, imposibil de a ne reinventa. Imposibil de a ne smulge din rutina sistemului. Nu este pandemie Covit. Este pandemie de sindromul Stockholm. "Baaaa! Daca tata, bunicu' si strabunicu' au fost toata viata la serviciu cu program fix asa trebuie sa fie!!!"
Pe unii ii inteleg. Trebuie sa fie foarte greu sa nu mai poti face datorii pe card-ul de credit in timp ce casti gura prin mall. In plus, ce naiba faci acum cu copilul caruia obisnuiai sa ii cumperi tot felul de gadget-uri pentru a scapa de el si in felul acesta "sa iti vezi si tu de treaba, draga"? Na! Trebuie sa il suporti 24 de ore pe zi. Vrea sa interactionezi cu el, sa stati de vorba... Unde sa mai scapi acum? Daca se reporneste economia poti sa ii dai din nou flit, pentru ca te grabesti sa ajungi la serviciu. Intri in cusca ta acolo si gata. Ai scapat de stresul de acasa. Pana si "acasa" a devenit un termen cauzator de stres. Atat de nebuni suntem.
Dintre toti cei care doriti cu disperare repornirea unei economii care stim cu totii cum mergea inainte de criza, este cineva care s-a gandit ca viata poate fi si altfel? Ca poti fi util societatii si daca nu faci parte dintr-o corporatie? Ca poti sa iti iei destinul in propriile maini? Ca poate esti mult mai bun si mai util facand altceva? Ca iti poti castiga traiul si fara sa angajezi 10 fraieri care sa munceasca pentru tine pe branci in timp ce tu spargi banii pe tot felul de prostii si le spui ca nu sunt bani pentru marirea de salariu?
Poate ca nu ar trebui sa privim aceasta criza atat de critic. Poate ca nici macar nu este o criza. Poate ca este doar o bata care vine sa faca tandari oglinzile defecte in care ne priveam zi de zi. Pornesc de la filosofia populara cum ca Dumnezeu iti da ceva rau pentru a nu iti fi si mai rau. Poate ca noi oamenii o eram rau de tot prin balarii. Si cum planeta aceasta are prostul obicei de a se echilibra tot timpul (ceea ce ne tine si pe noi in viata) s-a gandit sa ne dea un sut in fund. Poate ne vine mintea la cap. Ce ar fi sa ne dam doi pasi inapoi si sa privim totul in ansamblu. Sau zece pasi, sau o mie. Sau cati or fi necesari pentru a ne trezi din aceasta betie pe care cu emfaza o numim modernism. Sau evolutie, Sau capitalism. Sau ... nimic.
In timp ce scriam aceste randuri, mi-a facut o vizita stafia mea preferata, prietena protectoare. Mi-a amintit ca a scris intr-o carte cam asa: "Sunt unii oameni atat de prosti, incat daca le-ar aparea la suprafata creierului o idee, ea s-ar sinucide din criza de singuratate" E. Cioran.
Sa nu uitam ca atat guvernul cat si bancile ne vor da intotdeauna banii de care nu avem nevoie. Pe cale de consecinta, poate ca ar trebui sa schimbam ceva in modul de a gandi, in filosofia noastra, in viata noastra. Daca vreti sa jucati la o echipa de top, duceti-va spre minge, nu o asteptati. Daca nu vi se da mingea, luati-o de la adversar. Daca o aveti, jucati in asa fel incat sa fie gol. Sau goal.
Ronald Reagan a fost intrebat de catre o jurnalista ce crede despre institutia guvernului. Raspunsul a fost absolut genial. "Stiti care sunt cele mai urate cuvinte din limba engleza? Suntem de la Guvern si suntem aici sa va ajutam."
Dupa toate acestea, cum ramane cu multimile A, B si C???? Chiar trebuie sa facem parte dintr-o multime? De ce!???
Ceea ce se intampla acum este o criza sau o oportunitate? Poate o sansa? Poate ultima?
PS: pe langa presupunerile total improbabile scoase din burta ai mai uitat de miile de pacienti dintre cei 31.500 de infectati care sunt la terapie intensiva si vor muri.
Asta nu inseamna ca s-au format ideologii pe temele date sau pe grupurile in cauza.
In plus, multi oameni au migrat de la o idee la alta, in decursul devenirii fenomenului in cauza.
Si multi au idei diferite: intr-un domeniu au idei de "stinga", in altul au idei de "dreapta". Acelasi om, gandeste diferit.
Nu discut fenomenul. Poate fi Covid, poate fi atitudinea fata de ascensiunea lui Hitler (va amintiti de "conciliatoristi", cred) sau Ceausescu (prietenia cu tari din Occident, care l-au crescut precum pe altii in 10 ani) etc.
A aborda o problema in functie de ideologie, inseamna a incorseta gindirea si practica decidentilor politici. A trata problemele cu ochelari de cal.
Multe timpenii s-au facut in numele ideologiei. Mai ales in ultimul secol.
Nu cred ca a apus vremea ideologiilor, dar e nevoie de multe ingrediente pentru a se ajunge la o societate scindata de ideologii. Simpla deosebire de abordare a unei probleme nu e suficienta. (Vedetei Greta/antiGreta; fenomen care divide chiar si pe cei care vor protectia naturii. Atitudinile nu au devenit ideologii si nici nu cred ca vor deveni.)
----------------------------------------
Analizind doar problema Covid-19, s-a observat o atitudine sovaielnica. Initial, au fost 2 grupari de abordare: cea care presupune izolarea si cea care presupune derularea naturala a fenomenului. Fara izolare.
China a inceput procesul fara izolare, sarind apoi la izolarea totala regionala; tara si-a vazut de treaba.
In lume, s-a vorbit initial de ignorarea fenomenului si tratarea lui doar in cazurile critice. Apoi, toata lumea a dat inapoi (cu exceptia Suediei) si s-a trecut la izolarea totala.(?!!) Nici in China nu a existat asa ceva.
De ce ?
Probabil datorita presiunii mass-media, care vrea singe de politician, in cazul fiecarui mort de Covid. (Posibil si alte interese materiale sa fie in joc.) Cazurile cele mai clare fiind in UK si SUA.
In clipa in care presiunea economica va deveni de nesuportat, cei care vor izolarea totala vor da inapoi. De buna voie sau siliti de imprejurari.
Caci vor apare alte victime (boli datorate sedentarismului, boli psihice datorate izolarii, foamete, cazuri de revolta sociala etc.) In plus, statele nu sunt atit de bogate incat sa sustina toti cetatenii acasa si sa capitalizeze si firmele ce inregistreaza pierderi. Sau sunt, dar pe bani de hirtie, frumos colorati. Vom avea o stagnare economica de toata frumusetea, dublata de o inflatie de proportii.
Iar virsul isi va face de cap. Izolarea nu duce la disparitia lui. Izolarea doar intirzie raspindirea si moartea celor sensibili. Atit.
Priviti cazul ciumei. A existat sute de ani, dupa explozia initiala. Focare endemice peste tot, ce expoldau, din cand in cand.
Cine ne garanteaza ca atunci cand vom iesi din carantina totala (care nu e totala: Politia, Armata, Jandarmeria, Sanatatea, energia electrica, apa, gazele, gunoiul, comertul cu alimente, farmaciile etc. lucreaza) cei sensibili nu vor fi iar infectati?
Personal, cred ca trebuia sa se ia masuri doar pentru cei infectati (izolati). Eventual, pentru zonele in care a aparut virusul: Bucuresti, Constanta etc. Nu pentru toata tara si toata economia.
Din pacte, exista iresponsabili, care vor sa profite de necazurile pandemiei si sa vina la putere pe cai ocolite. (Ca intotdeauna in astfel de cazuri. Oare cine?)
Izolarea (ca intirziere a raspindirii viruslui) poate fi benefica, doar daca in aceste 2 luni se pune la punct o strategie medicala eficienta, pentru invingerea virusului. Dar culmea, medicamentul cel mai eficient, a fost blocat de OMS in ianuarie, desi stiri despre Covid existau din noiembrie.
Oare de ce ?
In rest, "noi de fim sanatosi, ca belele curge"...
Deci cum se potriveste ironia asta?... "Liberalii care au instaurat dictatura" este realitatea socio-politica actuala si nu se potriveste deloc cu vechea dualitate socialism-capitalism/liberalism.
O a doua eroare este faptul ca nu se include in ecuatie cat de multe probleme de sanatate fizica si mentala produce izolarea pe termen mediu de 2 luni, nu zic pe termen lung de la 3 luni in sus spre un an, pentru ca vom innebuni cu totii cu mult inainte de a muri de foame iar diabetul si bolile cardiovasculare vor sparge toate recordurile.
Nu criza economica asociata izolarii in case este principala problema ci degradarea sanatatii fizice si psihice cauzata de aceasta izolare este o problema mult mai mare decat pericolul infectarii cu COVID-19, iar acest pericol creste cu cat se prelungeste mai mult izolarea intregii populatii.
O ultima eroare este ca poti fi atat minimalist adica de stanga conform descrierii tale ideologice din articol si in acelasi timp sa apreciezi libertatea societatii occidentale, chiar eu sunt tipul acela de om.
Nu ma deranjeaza foarte mult o criza economica sau sa castig mai putini bani, in schimb ma deranjeaza foarte mult incalcarea drepturilor si libertatilor fundamentale, asa cum se intampla acum pe timpul starii de urgenta.
Nu mi se pare normal sa nu ni se acorde dreptul la prezumtia de nevinovatie!
De ce sa ne impuna tuturor distantarea sociala daca nu au dovada ca suntem infectati? Sa-i tina in izolare la domiciliu doar pe cei infectati.
Daca nu sunt capabili sa faca asta,din motive tehnice/medicale/epidemiologice atunci ar trebui sa isi recunoasca incompententa si sa spuna cu capul plecat ca in afara de incalcarea libertatilor de baza ale tuturor cetatenilor, altceva nu sunt in stare sa faca in lupta cu pandemia si sa ne roage frumos sa-i iertam pentru asta si sa spere ca ii vom mai vota vreodata pe viitor...asta daca ne vor mai reda dreptul la vot pentru ca momentan alegerile democratice sunt amanate/suspendate!
Think outside the box, oameni buni!
Iti spun eu, problema ta este ca ai o personalitate extrovertita si iti este greu sa stai in casa. E simplu.
Eu n-am auzit un liberal - în ideologie - care să susțină izolarea obligatorie a populației; nu există în ideologia liberală sa obligi omul să decidă cum vrei tu, nici să-l protejezi cu forța.
Insa gripa sezoniera loveste in batrani, in timp ce majoritatea victimelor la H1N1 au fost tineri si/sau sanatosi. De aici diferenta de abordare.
In privinta gripei, chiar este epidemie aproape in fiecare an. Chiar daca este asteptata. Asta pentru ca trei saptamani la rand se depaseste cu un anumit procent (calculat de epidemiologi) numarul de cazuri din extrasezon.
În cazul covid-19 - o boală doar puțin mai periculoasă decât răceala - cifrele pentru declararea epidemiei ar fi foarte similare (până și pentru România este greu să se justifice - prin număr - declararea epidemiei)..
https://en.wikipedia.org/wiki/2009_swine_flu_pandemic_in_Africa
Cazuri de covid 19 confirmate in Africa cam 26000 in prezent. Inca 2000 si putem declara pandemie :)
In rest sigur, ma usoara ca raceala :)
https://i.insider.com/5e5fc740fee23d14eb3dd212?width=1100&format=jpeg&auto=webp
https://www.nationalreview.com/2020/04/coronavirus-kills-more-americans-in-one-month-than-the-flu-kills-in-one-year/
Just a flu bro !
Îți dau date din memorie:
6 luni, 2018-19, România, gripă: 9000 de spitalizări, 3000 de cazuri gripă, 1300 grave (cu nevoie de intubare), rata de decedați din nr spitalizați cu sindrom acut (adică cei gravi) >20% (nu mai știu cifra exactă, o găsești pusă tot pe republica în alt articol).
2 luni, 2020, Ro, covid (iau mediile globale și le aplic pe cifrele de aici): vreo mie de cazuri cu spitalizare, 200 grave, rată deces 10% (adică mor vreo 20 pe zi din peste 200 în stare gravă).
Nu știu cum e matematica ta, însă a mea zice că 20% rata de deces în cazuri grave e mai mare decât 10%.
Așa că, la procente de 0.0ceva% am să consider Covid-19 la fel de periculos ca o simplă gripă.
1. Sezonul 2018-2019, gripa: cazuri confirmate de laborator: 2310 Decese cazuri confirmate gripa: 198
2. Covid-19 2 luni fara 3 zile: cazuri confirmate de laborator: 10096 Decese cazuri confirmate covid: 545
Si asta e doar inceputul, plus ca nu avem tratament sau vaccin.
Insa continua, este amuzant sa vad capacitatea de rationalizare a mintii umane.
Bravo; cifrele tale au o deviație față de raportul INSP, însă mergem pe ele.
Gripă (2018-19): 198 din 2310 = 8.57% mortalitate din cazuri spitalizate (conform datelor INSP procentul este 11.06% - tot dracu ăla așa că nu insist prea tare).
Covid: 600 din 10000 (rotunjesc în ajutorul tău) = 6% mortalitate din cazuri spitalizate (5.20% la data de azi).
Mai sus am pus proporția pe cazuri grave; oricum o dai, gripa tot e de 2 ori mai periculoasă decât Covid (pentru cei care o contractează) cu toate vaccinele și tratamentele pe care le avem acum.
Acum sa spui ca gripa e mai periculoasa decat COVID nu poate decat sa arate un fanatism comparabil cu islamul extremist.
Uite si din Coreea de sud:
https://i.insider.com/5e6a9a14e4f9fe3c1f46b15e?width=1136&format=jpeg
Pentru că nu se fac teste pe total populație ca să vedem câți oameni au avut virusul, noi putem compara doar cazurile care au avut nevoie de spitalizare sau au fost spitalizate și în cazul acestora - adică atunci când există un efect asupra sistemului respirator - cifrele ne arată sec faptul că gripa în România este mai periculoasă decât covid (nu uita că virusul care a determinat cea mai mare epidemie din lume a fost cel gripal iar tulpina sa este aceeași care se întâlnește și astăzi).
"Reluarea competiției capitaliste, goana după confort și după consum" îmi pare ceva mai precis.
Viața tuturor a fost dată peste cap. Obiceiurile normale au dispărut brusc, viața obișnuită acum nu mai este. Toți suferim. Omul ar vrea să se întoarcă la tiparul cunoscut și sigur de viață. Ce avem acum ne umple de anxietate, e necunoscut si frustrant. Ce am avut înainte de această criză e întruchiparea siguranței, ceea ce avem e contrariul. Ne temem de ziua de mâine, că vom muri de foame, fizică și socială. Însingurarea ne ucide psihic. De aia suntem tentați să dăm totul pe una. Și cei A oscilează!
Din fericire situația nu e atât de polarizată cum e prezentată în articol, poate doar la nivel de opinie. Soluția e la mijloc. Problema e că nimeni nu știe. Se fac încercări, se tatonează însă un precedent nu există, sunt doar experimente izolate neconcludente pentru noi ( nu comparăm igiena, informarea și disciplina din Suedia, Germania cu cea din România, unde a trebuit scoasă armata pe străzi să-i apere pe oameni de propria imprudență). În Germania domnește izolarea, relaxarea va fi cu bucățica.
Societatea actuală e esențialmente capitalistă, se va dori și găsi o rezolvare. Lumea nu poate sta în loc la infinit.
Nu merge nici dihotomia simplă egoism versus umanism deși în esență despre asta e vorba. De ce? Susținătorii planului B nu iau câteva lucruri în considerare: 1.și tinerii fără boli asociate pot muri. Au murit deja de 16, 30, 40.de ani, sănătoși tun. 2. Toți avem părinți. I-am sacrifica la o adică? Cât de severă ar trebui să fie izolarea lor să fie feriți? Tot vor trebui să aibă contact cu medici, furnizori, etc, iar în situația B riscul de contaminare ar fi mult mai mare. Ii ducem în rezervație? Ne vrem părinții în țarc? Ei vor fi atunci cei privați de orice libertate în timp ce noi am avea-o.
Nu am soluții ( cei din A ori B sunt cei care cred că au soluția). Spun numai că cei care vor lua decizii au o sarcină foarte grea. Și doar cu prudență, prin tatonare, treptat se va putea.
Dl Leo spunea că tare ar mai mânca o ciorbă la restaurant. Și eu, oho! Criza ne-a luat plăcerea asta. Însă din păcate, eu văd că se vor deschide școlile, magazinele ( mall-urile mai târziu) însă cred că restaurantele vor rămâne exact la urmă. Cât aș vrea să mă înșel...