De două decenii încoace aud aceleași promisiuni din partea celor vremelnic guvernanți: ce bani dau de la buget și cui. În același timp, toți cei dependenți de plățile făcute din buget au pus o presiune constantă ca statul să le dea din ce în ce mai mulți bani pe considerentul că nu iau banii nimănui, ci iau banii statului. Și unii, și alții au comis în toată această perioadă o eroare majoră de percepție, care continuă și în prezent și care este pe punctul de a ne scoate de pe drum drept în prăpastie.
Pentru că banii nu îi dă statul. Statul nu poate să dea ceva ce nu are. El poate cel mult să aloce fondurile. Singurii care au de fapt bani și îi dau sunt toți contribuabilii care își plătesc impozitele la buget. În toate acele perioade de timp în care s-a făcut abstracție de acest lucru au apărut derapajele fiscale și marile probleme de finanțare a bugetului.
Iar acest lucru rareori s-a înțeles, în condițiile în care programele de guvernare au promis fără excepție să dea banii pe care candidații și ulterior guvernanții nu i-au avut în niciun moment. Iar alegătorii nu au avut știința sau curiozitatea să își pună o întrebare elementară: de unde va lua statul acei bani? Cu alte cuvinte, a fost ignorat faptul că statul nu are nicio tiparniță de bani (slavă Domnului!) și nu face decât să aloce banii dați din buzunarele sau din profiturile contribuabililor.
Dacă guvernele din toate aceste decenii ar fi realizat acest lucru, nu am mai fi avut nevoie de FMI. Dacă toți pretendenții de bani publici ar fi realizat faptul că banii nu îi cer statului, ci altor contribuabili, sau altor pretendenți de bani publici, am fi avut o țară mai avansată economic, capabilă prin dezvoltare să plătească remunerații mai bune.
Pentru că pensiile speciale sau creșterile salariale spectaculoase din sectorul public nu le plătește statul, ci contribuabilii impozitați suplimentar, sau pensionarii „nespeciali", ale căror pensii nu mai pot fi mărite, sau pacienții care nu sunt tratați în spitale, sau companiile care devin necompetitive din lipsa infrastructurii. Totul este inevitabil un joc de sumă nulă, iar suma (=bugetul) este, din păcate, cea mai mică din Europa.
Ocazional statul a mai folosit o sursă de bani. Cash-ul firmelor de stat la care este acționar, care fie au fost „convinse" să facă donații (de ex. Romgaz în 2011), fie să distribuie în cvasitotalitate profitul lor (de ex. anul acesta). Practic, fluxuri de bani care au decapitalizat firmele respective, în condițiile în care România ar trebui nu doar să se plângă că nu are firme cu anvergură regională precum alți vecini, ci ar trebui să se gândească și cum să capete o astfel de anvergură prin achiziții și expansiune.
Dar oricât de paradoxal ar părea, banii „dați" astăzi nu sunt doar ai contribuabililor care plătesc impozite sau fac donații la buget, ei sunt și ai celor care încă nu plătesc impozite, fiind prea tineri pentru așa ceva. Pentru că o altă sursă prin care statul „dă" bani este împrumutul de la cei care au fonduri de plasat: investitori sau bănci. Numai că acești bani vor trebui la un moment dat înapoiați, iar cei care îi vor înapoia cu tot cu dobândă sunt copiii și nepoții noștri de azi, angajații și antreprenorii de mâine. Aceasta este trista realitate. Cu cât cheltuielile bugetare de azi sunt mai nerealiste, cu cât nivelul nostru de trai de azi va fi mai nemeritat de ridicat, cu atât nivelul de viață al copiilor și nepoților noștri la maturitate va fi mai scăzut.
Cum se apără adolescenții în fața celor care joacă la ruletă viitorul lor financiar prin intermediul unui buget abuzat? Abuzând și ei, la rândul lor, de contribuabilii care le finanțează gratuit educația, prin emigrația timpurie. (Reprezentativ și trist în același timp mi se pare un interviu făcut în această săptămână cu o studentă la medicină, care se plângea că facultatea nu este dotată cu echipamente de ultima generație, iar atunci când va lucra în străinătate va avea probleme de acomodare...)
Deci statul „dă" beneficiarilor actuali ai mărinimiei sale nu doar banii contribuabililor actuali, ci și banii contribuabililor viitori, azi la școli și în scutece, care acum nici măcar nu pot să își apere interesul prin vot. Cât de mult v-ați împrumuta, știind că creditul va fi returnat de alții? Dar dacă ați ști că împrumutul va fi plătit de copiii și nepoții dumneavoastră? Iar dacă asta v-ar face să fiți mai reținuți, de ce nu suntem atunci mai reținuți la nivelul întregii țări? Datorită iluziei că banii „sunt de la stat"? Sau datorită percepției că banii sunt de la alții? Și dacă ne dăm silința, putem face viața chiar și mai grea tinerilor noștri.
Cu cât deficitul bugetar va fi mai mare, cu cât ritmul de creștere a gradului de îndatorare va fi mai ridicat, cu atât percepția de risc a creditelor date României va fi mai mare. Asta va face ca dobânzile cerute pentru împrumuturi să fie în creștere. Deci povara plății pentru generațiile viitoare va fi din ce în ce mai apăsătoare, cu largul nostru concurs astăzi. Cred că ar trebui să ne fie rușine pentru asta. O mare rușine…
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
LEONIDA (în luptă cu somnul): Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui să-ngrijească să aibă oamenii lefurile la vreme...”
Conu Leonida față cu reacțiunea
IL Caragiale 1880
Nil nove sul sole!
Tot ce i se cuvine de drept Statului e al Statului. Deci contribuabilii sunt obligați prin lege să își plătească dările la Stat. Prin urmare, banii respectivi i se cuvin Statului, prin urmare sunt ai Statului. Cu excepția celor 2%, pe care contribuabilul poate decide cui să-i vireze Statul, restul de taxe și impozite plătite de contribuabil sunt la discreția Statului, iar Statul are tot dreptul să folosească acei bani așa cum crede el mai bine și să-i dea cui vrea el.
Cât despre problema împrumuturilor făcute de către Stat la bănci private, păi problema nu e Statul, ci băncile private. O naționalizare a băncilor ar rezolva această problemă. Simplu, ca pe vremea bunicilor noștri.
Din 1989 si pana acum in Romania sau furat 200 miliarde de Dolari (dovediti,cu siguranta sunt mult mai multi)si tu vorbesti de faptul ca nu sunt bani...nu stiu cine te plateste,dar un lucru stiu sigur,media este controlata in proportie de 95%
Deci,spune-le celor ce te platesc sa o lase mai usor cu furatul si ca prin minune,o sa vezi,Romania o sa aiba bani
Plățile făcute din salariile dvs. v-au asigurat dreptul să primiți acum pensie DE STAT, dar acei bani nu au fost puși undeva deoparte, ci s-au folosit pentru plata pensiilor pensionarilor de atunci. Ăsta e sistemul public de pensii: plătești acum pentru cei care sunt la pensie, iar cei care vor lucra atunci când tu te vei pensiona, îți vor plăti pensia ta.
Evident, din cauza faptului că natalitatea a scăzut și a faptului că mulți tineri au emigrat din această țară în care mureau de foame, sistemul public de pensii din prezent este extrem de dezechilibrat.
Astfel, plățile din salariile angajaților de acum, care se fac pentru pensiile de acum (inclusiv a dvs.), nu sunt suficiente, așa că statul se împrumută constant ca să poată plăti pensiile, iar această datorie o vor plăti copiii din prezent și copiii lor.
Așadar, întrebați-vă mai bine ce motivație au copiii dvs. să mai rămână în țară, când văd că dvs. ați muncit, ați contribuit la sistemul de pensii, dar n-o duceți prea bine...
Insa rationamentul domniei sale pleaca de la premise sociale pe care mi-as permite sa le consider ca fiind fundamental gresite.
Dl. Craciun ii defineste pe bugetari ca fiind "dependenti de platile facute la buget"; o astfel de caracterizare, care induce falsa idee ca bugetarii ar fi o specie de salariati care stau cu mana intinsa la pomana Statului, este de-a dreptul ofensatoare, daca ne gandim la dascalii ce ne educa copii, la medicii care ne ingrijesc cand suntem bolnavi, la pompierii ca vin sa ne salveze dintr-un incendiu, la politistul care ne sare in aparare, etc, si lista bugetarilor "pomanagii" ar putea continua.
Dl. Craciun face o grava confuzie intre risipirea banilor publici datorita proastei administrari a unor sectoare bugetare vitale pentru Romania, si necesitatea indiscutabila ca angajatii acestor sectoare sa aiba un salariu decent.
Este adevarat ca banii nu ii da Statul din buzunarul lui, ci contribuabilii, insa Dl. Craciun uita ca statutul de "contribuabil" se aplica si bugetarilor, nu doar privatilor.
O alta eroare comisa de distinsul autor este ca noi am fi avut nevoie de FMI; in realitate, toate tarile "ajutate" sau "consiliate" de FMI au avut evolutii economice catastrofale, tocmai din cauza incompetentei crase a functionartilor acestei institutii; dealtfel, chiar onor FMI a admis ca planurile de austeritate sugerate de ei au adancit criza economica a statelor care au "beneficiat" de "anvelopa de siguranta financiara" impusa de FMI; Romania este, in Europa, tara care a suferit cel mai mult datorita "competentei" FMI.
Dl. Craciun nu mentioneaza nimic despre catastrofa economica generata in Romania de complicitatea criminala dintre FMI si gasca guvernamentala Boc-Basescu.
Domnul Craciun mentioneaza ca pensiile speciale sunt platite din banii tuturor, desi beneficiarii "de lux" ai acestor pensii nu au avut nicio contributie financiara personala, sau contributia lor a fost simbolica: magistrati, servicii secrete, militari, fosti securisti si activisti ai regimului comunist.
Distinsul autor al acestui articol ii critica pe tinerii care se instruiesc in Romania si apoi emigreaza in Vest pentru lefuri mai bune.
Insa Dl. Craciun uita ca dreptul la educatie este garantat prin Constitutie fara nicio conditionare prealabila, pentru toti cetatenii romani, indiferent de felul in care ei isi vor valorifica ulterior educatia primita.
Dl Craciun se arata deranjat de marirea lefurilor mizerabile ale unor bugetari, insa nu ne explica de ce si in numele carui principiu angajatii Institutiilor de forta ale Statului beneficiaza de privilegii financiare si sociale exorbitante fatza de restul populatiei, in timp ce cresterea salariilor medicilor sau profesorilor, de exemplu, ar fi "periculoasa" pentru stabilitatea economica a Romaniei.
Teoria schizofrena a "bugetarului gras" care ar fi tinut in spinare de privatul "slabanog", lansata de un politician ticalos care s-a imbogatit, el si neamul lui si amanta lui si clanul lui, exact din banii Statului, pare sa aiba inca, din pacate, destui adepti, cu dl. Craciun printre ei...
Ați făcut mai sus un raționament la nivel de grădiniță, afirmând că de fapt și ouăle fac găini, nu numai găinile ouă...
Din moment ce salariile bugetarilor provin toate din taxele și impozitele colectate la buget din mediul privat, rezultă că de fapt și contribuțiile luate din salariile bugetarilor provin tot din acest mediul privat!
Niciun leu colectat din salariile bugetarilor nu ajunge înapoi în mediul privat, sensul este exclusiv mediu privat → buget!
Totuși, un aspect care ascunde putreziciune în adâncime nu este discutat. Toate măririle salariale vizează votanții activi, cei care ies la vot! Dintre cei ce au comentat articolul, de multe ori magistral, câți au votat? Mînarii actuali, cei care astăzi împart pomeni votanților, calculează cinic ce rată de întoarcere va avea fiecare leu din măriri salariale, de pensie, de ajutor social.
Nu pot să nu mă gândesc că poporul Român are o problemă în trăirea democrației prin vot universal. Dacă oamenii educați și bine crescuți nu votează , unii alegând să plece în altă țară, dacă cei rămași sunt scârbiți de oferta politică, ce lucruri bune să se întâmple ? Aceștia refuză politica, iar dacă totuși se implică și nu este un individ controlabil, sistemul sau serviciile îl anihilează!
Politicienii sunt niște lupi, care omoară 30 de oi, mănâncă 20, iar 10 lasă biotopului să le metabolizeze. Dar în spatele lupilor sunt vânătorii, silvicultorii, veterinarii!