Impozitarea dobânzilor încasate de populație din obligațiunile de stat, o măsură complet aberantă și fără sens, ce denotă disperare din partea guvernului, lipsă de viziune și de soluții

bani - romani - Foto MoiraM / Alamy / Alamy / Profimedia

Foto Profimedia

Între modificările fiscale discutate în ultima variantă de coaliția de guvernare apare și impozitarea cu 10% a dobânzilor încasate de populație din obligațiunile de stat.

Orice impozit inhibă activitatea economică, în acest caz investiții în titlurile emise de stat, considerate sigure, dintr-un anumit punct de vedere, prin comparație cu alte active investiționale cum ar fi acțiunile sau obligațiunile (statul deține monopolul asupra banilor și poate tipări banii care să acopere eventuale datorii pe care statul nu le mai poate plăti, cum ar fi cele prin titlurile de stat). Ca să rămână atractive, statul va trebui să crească dobânda la aceste instrumente fix cu 10%, cât este acest impozit. Ceea ce ar face ca cheltuielile din bugetul de stat (adică din taxele noastre) să crească cu această sumă. Adică, statul crește ilogic veniturile sale cu 10% pe care le anulează instantaneu cu cheltuieli de 10% plătite prin dobânzile aferente titlurilor de stat.

Vedem, așadar, că această măsură este complet aberantă și fără sens. Bani plimbați aiurea prin conturi și prin bugetul de stat, fără prea multă valoare adăugată în spate, fără prea multă consistență economică. Astfel de măsuri denotă disperare din partea guvernului, lipsă de viziune și lipsă de soluții. Arată că, în ciuda unui ton calm și sigur legat de gaura bugetară, situația este scăpată de sub control. Cu o producție industrială care încetinește, cu un comerț care încetinește, să vii acum cu țopăieli fiscale este complet anapoda. Prociclic. Ne afundă, nu ne salvează.

Citiți și: