Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

În 2016, am supraviețuit miraculos unei transfuzii greșite de sânge. Curtea de Apel a obligat statul la plata unei sume modice pentru tergiversarea cercetării, dar de 8 luni Ministerul Finanţelor nu a plătit niciun ban

transfuzie sanguina

Foto: Valentyn Semenov / Alamy / Alamy / Profimedia

Pentru mine, fericirea nu este o stare de continuă exuberanţă. Este o stare constantă de linişte, asumare şi autenticitate. Trăiesc o vară intensă, cu emoţia evaluării naţionale pentru copil şi cu prima soluţie într-un proces care mi-a marcat viaţa în ultimii 7 ani.

Când ai văzut moartea cu ochii, nicio compensaţie materială nu este de ajuns. Soluția prin care Judecătoria Sectorului 1 a acordat, în primă instanţă, 300 de mii de euro despăgubiri într-un caz de transfuzie greşită de sânge este doar încheierea unei etape. Între timp, fiindcă doar cercetarea în acest dosar a durat peste 5 ani, am obţinut o decizie definitivă la Curtea de Apel prin care statul român este obligat la plata unei sume modice de 1.500 de euro pentru tergiversarea cercetării. Hotărârea este în vigoare de 8 luni, timp în care Ministerul Finanţelor nu a plătit niciun ban. 

Citiți și: 

Fericirea mea nu se măsoară în soluţii şi procese în faţa diverselor instanţe. Acolo doar susţin o cauză, ca să nu se mai repete aşa ceva, pe cât posibil, şi, mai ales, mă bucur să spun că viaţa este mereu surprinzătoare, are un plan bine gândit pentru fiecare. Şi viaţa nu se încheie când hotărăsc niște oameni încurcaţi în proceduri sau prinşi în propriile frici şi neputinţe. Ca şi iubirea, viaţa găseşte o cale.

Să trăieşti fericit în România înseamnă să ignori un sistem de sănătate şi de învăţământ din care scapă cu bine cine poate. De exemplu, să nu-ţi pierzi umorul şi răbdarea când plimbi fizic, în secolul informatizării, fişe între şcoală şi centre de examinare şi apoi o iei de la capăt, doar ca să ateşti un certificat de limbă străină, de exemplu. Nu intru în problemele grele şi dureroase legate de şcoala românească. Au scris, pe larg, specialiştii şi colegii de presă. Nu mă întorc la ce se întâmplă încă în spitale.

Fericirea mea se măsoară fie şi într-un licăr de speranţă pe care îl aduc celor din jur. Prin povestea mea, prin faptul că se poate să îţi reconstruieşti viaţa la orice vârstă, că se poate să te măsori cu un sistem de justiţie inert, care funcţionează după propriile legi. 7 ani am simţit că vocea mea este redusă la tăcere prin proceduri, reguli şi chichiţe legale care sfidează orice logică de bun simţ. Oricât mi le-ar explica avocaţii, sunt greu de pătruns.

Fericirea, pentru mine, este atunci când nu te bazezi decât pe propria putere interioară. Este liniştea din suflet, este validarea propriei fiinţe, este izbânda spiritului, care se îmbogăţeşte cu fiecare piedică. Apoi înţelege şi merge mai departe. Fără ură, fără ranchiună, doar cu speranţă.

Fericirea deplină este când ştii că ceva mai presus de tine, Dumnezeu, viaţa în sine, te susţin. Când realizezi că toate se întâmplă spre binele tău şi că nu ai de ce să îţi faci griji, aşa cum nu îţi faci griji că s-ar termina aerul pe care îl respiri. Abundenţa din inima noastră, odată dăruită, accesează şi amplifică resurse nebănuite.

Astăzi, medicii încă se întreabă cum de am supravieţuit transfuziei greşite de sânge din 2016. Analizele, statusul meu de la vremea aceea nu erau compatibile cu viaţa. Am fost în comă şi în insuficienţă multiplă de organe. Creierul a cunoscut hipoxia, şi, slavă Domnului, a rămas, miraculos, fără sechele. Rinichii, cei mai afectaţi şi ajutaţi de dializă, şi-au reluat complet funcţia. Am reînvăţat atunci să vorbesc, să merg, să mănânc, ba chiar să mă relaxez ca să pot să plâng. Dar, cel mai important, am învăţat că resursele, infinite, sunt în noi. Şi am învăţat că oamenii ajung mai devreme sau mai târziu la esenţa lor. Oricât ne-am opune, suntem condamnaţi la iubire şi la adevăr.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

CTP--

Fără exagerare, documentarul-anchetă Recorder „Justiția capturată” este unul dintre cele mai importante acte jurnalistice din ultimii 35 de ani. Structurat logic, pe o acumulare de mărturii, date, cazuri, fără ură și părtinire, mobilizând magistrați care și-au luat inima-n dinți și au început să vorbească, filmul îți cade în cap la final ca o lespede.

Citește mai mult

 Vlad Predescu.

„Mi-am operat mama, căreia am pus o proteză de șold și mi-am făcut curaj, aș putea spune, câteva luni. După ce am intrat în intervenție și am reușit să mă detașez și să uit că o operez, lucrurile au decurs foarte bine. Slavă Domnului, e pe picioarele ei și merge în continuare”, spune medicul ortoped al cărui nume este sinonim cu excelența în chirurgia artroscopică și a genunchiului: Vlad Predescu. Imagine din arhiva personală a dr. Vlad Predescu

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Hadi Rahimian

Există copii în România născuți de două ori. Nu, nu e o greșeală de scriere și nici o eroare a serviciilor de stare civilă. Hadi Rahimian, un medic român, născut în Iran, operează feți aflați în uterul mamei oferindu-le viață. Cei mai mici dintre ei au 18 săptămâni gestaționale.

Citește mai mult

Fady Fady Chreih | Reginamaria.ro

De la etajul 17 al unei clădiri emblematice din Nordul Bucureștiului, orașul pare mai verde și mai ordonat. Fady Chreih, CEO-ul Rețelei private de sănătate Regina Maria, îmi povestește, într-un interviu pentru platforma republica.ro, despre cum s-a transformat o afacere locală lansată în toamna lui 1995 într-un motor al unei schimbări culturale- a redefinit ce înseamnă să fii pacient, medic și angajator într-o Românie care se caută încă pe sine și face eforturi să găsească răspunsuri la întrebări dificile în istoria sa de după 1990. În 20230, Regina Maria vizează afaceri de 1 miliard de euro, dublu față de astăzi.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  Cătălin Copăescu

„Nu am căutat să mă victimizez într-un sistem în care aveam nemulțumiri, dar am căutat să ofer pacienților mei intervenții chirurgicale cât mai performante”, spune doctorul Cătălin Copăescu, de al cărui nume se leagă excelența în chirurgia bariatrică minim-invazivă în România.

Citește mai mult