Știrea comunicată de Institutul Național de Statistică privind creșterea economică a României ar trebui să ne bucure, ba chiar să ne facă mândri.
Așa cum așteptăm de la românii participanți la Olimpiadă medalii și ne bucurăm împreună cu ei atunci când le câștigă, respectiv suferim alături de ei – de fapt e un fel de a spune, ei suferă în adevăratul sens al cuvântului în lungile ore de antrenamente și atunci când își sacrifică o copilărie „normală” pentru sport, în timp ce noi cel mult ne supăram atât de tare de un meci pierdut, încât mai desfacem o sticlă de bere înainte de a schimba pe alt program din telecomandă – tot așa așteptăm de la noi ca țară o performanță economică mai bună sau măcar comparabilă cu cea a „adversarilor” noștri din UE.
De data aceasta iată, s-a întâmplat să fim campionii UE la creștere economică, dar parcă nu îmi vine să fiu foarte optimist...
Mai întâi, să ne uităm la fapte: creșterea economică în trimestrul doi 2016 față de același trimestru din anul anterior, ajustată sezonier, este de 5,9%, iar pentru primul semestru este de 5%. Ca să înțelegem ce înseamnă asta, să mai oferim două cifre: media UE a fost de 1,8%, iar cea din zona euro de 1,6% în trimestrul doi față de anul anterior. Mai mult, pe locul următor dintre țările care au raportat datele pentru trimestrul doi este Slovacia, cu o creștere de 3,7%, urmată de Spania cu 3,2%, Suedia cu 3,1%, Polonia și Bulgaria cu 3%. Așadar, diferența este mare între România și „urmăritori”, așadar suntem campioni detașați. Este bine sau rău?
Să spunem, așa cum fac economiștii întotdeauna, că depinde... În primul rând, dacă ne uităm doar la date și vrem să fim negativiști, putem argumenta că Luxemburg și Malta nu au raportat încă datele pentru trimestrul doi și este posibil ca una dintre ele sau chiar amândouă să ne depășească. Este adevărat și că ambele țări sunt minuscule și oricine poate spune că nicio comparație cu ele nu este relevantă. În al doilea rând, nu întotdeauna mai mult este mai bine, în ceea ce privește datele economice.
Eu sunt de părere că o creștere economică sustenabilă pentru România trebuie să fie de aproximativ 2,75 – 3,25%. Desigur, dacă am reuși o absorbție a fondurilor europene decentă, aceasta ne-ar putea majora creșterea sănătoasă a PIB cu încă 0,5% pe an... dar nu este cazul. De aceea, valoarea de 5,9% care ne face campionii Europei ar trebui să ne sperie.
Avansul consumului a fost generat doar de percepția bogăției: românii au văzut că pot cumpăra mai multe alimente și bunuri odată cu reducerea TVA. Și atunci au început să își facă iluzii că dintr-o dată sunt mai bogați.
Creșterea aceasta este forțată cumva. Prin exporturi? Ar fi bine, căci deși pot provoca și ele dezechilibre macroeconomice, exporturile sunt totuși o pârghie importantă de stimulare a capacității interne de producție și servicii și de competitivitate, atunci când consumul intern nu poate, din diverse motive să asigure creșterea economiei. Dar, nu este cazul. Din investiții? Ar fi excelent, mai ales dacă acestea s-ar realiza din fonduri europene și private străine, sau chiar din surse guvernamentale. Infrastructura României are nevoie de modernizare, iar structura economiei de reașezare în cadrul UE. Dar, din nou, nu este cazul, căci bani europeni nu atragem, investițiile străine private sunt la nivelul deceniului trecut, iar banii guvernamentali s-au dus în salarii, pensii și asigurări sociale.
Și atunci de unde vine această creștere? Cel mai probabil din consum intern și construcții rezidențiale, eventual și din agricultură. Consumul intern nu este rău în sine, mai ales atunci când ai o populație cu un venit peste media din UE. Când însă ești printre codașii Uniunii, ai o problemă. Pentru că avansul consumului a fost generat doar de percepția bogăției: românii au văzut că pot cumpăra mai multe alimente și bunuri odată cu reducerea TVA. Și atunci au început să își facă iluzii că dintr-o dată sunt mai bogați.
Nu este nicidecum așa, căci orice reducere de taxe, ca și orice majorare de taxe, aduce costuri pe termen mediu și lung, nu doar beneficii imediate. Mai mult, după ce programul Prima Casă a intrat în impas odată cu legea dării în plată, băncile au redescoperit creditul de consum pentru populație, în disperare de cauză. Și astfel, românii au descoperit că se pot împrumuta din nou la bănci – și evident, au uitat că își juraseră în sân în perioada 2009 – 2011 că nu o vor mai face niciodată – ca să își cumpere bunuri efemere... Astfel, avem o populație nu doar „mai bogată”, dar și cu acces la bani acum, pe care desigur, îi vor plăti mai încolo, dacă vor avea din ce. O situație care pentru omul de rând se cheamă „să te întinzi mai mult decât te ține plapuma”, și pe care economiștii o pun pompos la rădăcina „dezechilibrelor macroeconomice” și a „creșterii nesustenabile”.
Deci, în economie ca și în ciclism sau maraton, este mai bine să fii „în pluton” decât lider detașat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Apoi totul o ia la vale complet - de unde provine aceasta misterioasa crestere? Poate din agricultura. Poate din incultura d-le. Deci tara noastra, fost granarul Europei are deja vanduti 40% din terenul arabil, s-a vandut parcul national Retezat si 33000 de ha de padure firmei IKEA si dvs vorbiti de agricultura?Eu ma tem ca daca vin la anul in tara (acum sunt in UK) si ajung la aeroport sa mi se spuna, Care Romania? Aaaaa, vreti sa spuneti tara aia de papagali.... s-a vandut domnule, nu cititi stirile? Vreti sa va spun eu la ce este crestere - la emigranti, domnule. Eu ma intreb cum de sunt asa nebuni romanii astia sa plece cand tara are crestere economica????? Vreau sa va spun ca saptamana de saptamana observ noi contingente de romani intr-un orasel de care nu stie nimeni (sau asa credeam eu) - Taunton.