Foto: Alexandru Bușcă/ Inquam Photos
În România, învățământul este gratuit doar pe hârtie. În realitate, părinții sunt obligați să plătească în fiecare an pentru a suplini neajunsurile unui sistem de educație deficitar. Dau bani la fondul clasei și la fondul școlii, dau bani pe meditații la materiile din programa școlară, dau bani pe programele tip afterschool chiar și atunci când acestea sunt desfășurate în școlile publice. Iar copiii ai căror părinți nu își permit să țină pasul cu cheltuielile sunt vulnerabili din start: bariera de cost le îngrădește de fapt accesul la educația la care au dreptul potrivit Constituției.
Un studiu dat publicității de organizația Salvați Copiii înainte de începerea anului școlar arată că, în ultimii opt ani, suma medie pe care un elev o aduce de acasă pentru a beneficia de educația gratuită s-a dublat, de la 1.490 de lei la 3.093 de lei. Astfel, potrivit raportului sociologic bazat pe date din teren, în ciclul primar părinţii plătesc, în medie, 2.545 lei anual, în cel gimnazial 3.083 de lei, iar dacă elevul este la liceu, părintele trebuie să scoată din buzunar 3.647 lei.
Iar valorile sunt mai mari în mediul urban faţă de cel rural (3.351 lei faţă de 2.757 lei).
Cei mai mulți bani se duc pe meditațiile la materiile studiate în școală, programele de tip after school, alimentele din pachețelul copilului, transport, rechizite, unifeormă, manuale și culegeri.
Părinții mai trebuie să plătească pentru serbările școlare, fondul școlii, fondul clasei, paza unității de învățământ. „Față de 2010, procentul celor care apelează la meditaţii plătite la materiile studiate în şcoală (nu au fost incluse aici cursuri extracurriculare) a crescut de la 24% la 40%, iar costul acestora a crescut și el, pe măsura inflației: de la aproximativ 1.350 de lei media anuală în 2010, la peste 1.850 lei în 2018. Procentul variază de la aproximativ 19% dintre elevii din ciclul primar la 56% dintre liceeni. Fondul clasei rămâne unul dintre costurile neoficiale ale educației: deși procentul părinților care îl achită a scăzut, el rămâne o constantă a școlii românești: 56% dintre părinţi, comparativ cu 72% în 2010, contribuie la acest fond”, se arată în comunicatul de presă care însoțește raportul.
„Accesul egal al copiilor la educație de calitate este un beneficiu pentru întreaga societate. De aceea, condiționarea financiară a participării la programe de suport educațional constituie un factor de discriminare extrem de grav, pentru că sunt astfel dezavantajați tocmai acei copii care au nevoie de ajutor. În acest fel, decalajele sunt adâncite, iar sărăcia educațională devine un statut social permanent.
Singura cale de a garanta integrarea socială de calitate este accesul la educație. Salvați Copiii face eforturi constante pentru ca programul Școala după Școală să fie implementat la nivel național, cu prioritate crescută acolo unde sunt copii care au nevoie de tot suportul pedagogic pentru a putea rămâne în școală. Educația nu trebuie să fie un lux, ci, așa cum prevede și legea, un drept universal și neîngrădit, pentru toți copiii ”, spune Gabriela Alexandrescu, preşedintele Executiv Salvaţi Copiii România.
90% dintre părinți plătesc pentru programul after school chiar și atunci când acesta este ținut în școala de stat. Toate aceste costuri generează un dezavantaj școlar sever pentru copiii din mediile defavorizate. Iar acest dezavantaj se va transforma, în următoarele decenii, într-un handicap major al societății românești.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Alimentele din pachetel - da, OK, o masa servita la scoala (la o cantina a scolii de exemplu) are sens.
Transport - aici e discutabil. In orase din cate stiu transportul in comun e gratuit pentru elevi si studenti, sau cel putin era la un moment dat. In zonele rurale nu se poate vorbi de asa ceva, acolo infrastructura de multe ori e varza. Asa ca da, aici sunt probleme de rezolvat, dar nu cred ca sunt legate neaparat de sistemul de invatamant.
Rechizite - nu e un pic cam mult? Pentru cat sa plateasca statul, totusi? Pix, caiet, curentul electric de acasa, haine, unde ne oprim, totusi?
Meditatii si afterschool - nu, astea nu sunt obligatorii. Se poate foarte bine si fara.
Unii profesori de generala primesc cadouri chiar mobila, gen canapele, mobila mica in general.Nu pt ca le-ar cere, ci pt ca sint parinti care crec ca asta li se cuvine acestor profesori
Si sint unii parinti care "militeaza"pt sume destul de mari.
Ca fapt divers, verisoara mea are 46 de ani,majoritatea celorlalti parinti(ma refer la mame ,ca ele sint de fapt omniprezente) sint cu 20 de ani mai tinere.
De unde concluzia ca old habits die hard, daca vor muri vreodata.
Nici nu mai stiu daca e vorba de mita sau doar de o "traditie"mostenita din mosi-stramosi.Vezi "Lantul slabiciunilor"
Nu cred ca aceasta "mita" are vreun alt rol, decit acela de a satisface "constiinta" parintilor care , majoritatea avind copii de virsta gimnaziului cred ca le fac vreo favoare cadorisind profesorii.Probabil asa fac ei si la serviciu si extrapoleaza.Dar avind in vedere nivelul educatiei de azi atit in rindul elevilor cit si al profesorilor mai ales la nivel de gimnaziu, ce poti sa mai spui?
La urma urmei exemplelebde reusita-n viata sint manelistii, starletele gen Dragusanu,etc....deci la ce serveste scoala?Asta e mentalitatea in rindul oamenilor simpli, in care se inscrie si vara-mea......