Un militar de profesie, cu drept de port armă, își trezea în fiecare noapte soția și fiicele și făcea, la propriu, instrucție cu ele. Calvarul s-a repetat ani în șir până într-o zi.
Ora 3 dimineața a fost coșmarul unei doamne din București vreme îndelungată. Acela era momentul în care ea și fetele sale erau ridicate din pat și puse să execute diferite manevre la comanda bărbatului din casă - soț și tată, militar de profesie, cu drept de port armă conform fișei postului, spune Simona Voicescu, președintă și fondatoare a asociației Necuvinte. Invitată la Podcastul de fapte bune, susținut de Fundația Vodafone România, Simona Voicescu mărturisește că povestea de viață a acestei doamne, victimă a violenței domestice, este una tulburătoare.
Puteți asculta podcastul accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de începutul acestui material.
„O femeie care ziua se ducea la serviciu, iar noaptea trecea prin acest calvar. Nu am văzut niciodată o armă, nu am pus mâna pe un pistol, nici nu mă interesează aspectul armament, dar îmi este foarte greu mie, care am cunoscut-o și îi știu povestea în detaliu, să înțeleg cum a putut să treacă peste nopțile nedormite și zilele de muncă, și de îngrijit copiii, și de îngrijit casa, și să își mențină claritatea și sănătatea mintală încât să poată trece peste acest calvar”. Mai mult decât atât, această persoană este pentru Simona Voicescu exemplu de reziliență. „Ne este în continuare prietenă nu doar a organizației, ci și a mea, pentru că e un om fantastic ca putere interioară arătată în acest coșmar”, povestește invitata Podcastului. „După cum vă puteți da seama, a fost și foarte greu de probat acest tip de abuz. Cum probezi tu la 3 dimineața ce face un om la el acasă? Dar am reușit și ea este astăzi în siguranță, la fel și fetițele cuplului. Fostul partener de viață însă este tot în sistemul militar La momentul respectiv, al procesului, a fost trimis temporar la cursuri. Tristețea nu este că fapte reprobabile se întâmplă. Tristețea este când vezi că sisteme care sunt plătite să reacționeze la rele rămân imune. Asta este partea care trebuie demolată cărămidă cu cărămidă, dar e un proces de durată”, spune Simona Voicescu.
În urmă cu nouă ani, ea a fondat asociația Necuvinte pornind de la ideea că sunt prea mulți termeni care exprimă abuzul, necuvinte care ar trebui să dispară din limbaj. O idee inițial romantică, inspirată de un vers de-al lui Nichita Stănescu, care s-a transformat însă într-o misiune de schimbare sistemică și de respectare a unor drepturi fundamentale ale omului: la viață, integritate, demnitate. Astăzi organizația e cunoscută pentru intervenție și ajutor în cazurile de violență domestică, acțiuni de lobby și advocacy, campanii de informare și proiecte de educație preventivă, ori formarea specialiștilor din sistemul de justiție și nu numai. Simona Voicescu mărturisește că vede o schimbare în cei nouă ani de când activează în domeniu. Nu în ceea ce privește dinamica violenței, care nu s-a modificat – supraviețuitoarele provin din toate mediile socio-economice, cu niveluri diferite de educație, la fel și agresorii pe care „îi găsim și la case foarte mari și la vile cu garduri foarte înalte” -, ci în ceea ce privește toleranța: atât a societății, cât și a statului în ceea ce privește violența de gen. „S-a schimbat în sensul că mesajele Toleranță zero față de violență nu sunt doar scriptice; au și o componentă practică. Nu o regăsim în toate cazurile din nefericire, dar există. Acum avem ordine de protecție, vom avea brățări de monitorizare în curând; agresorii au început să fie blamați public. Cred că este extrem de util să nu mai plasăm întreaga vină asupra persoanei vătămate și să ne uităm și către agresor, pentru că este o infracțiune cauză-efect și trebuie văzută și care a cauza”, explică Voicescu. Potrivit acesteia, efectul este în general o mamă care pleacă de acasă cu doi copii în brațe, practic în imposibilitatea de a se întreține de cele mai multe ori, abandonată de toată lumea și judecată de către stat. Dar cauza, cauza este el, pentru că, de cele mai multe ori, în 80% dintre cazuri, conform statisticilor, agresorul este bărbat.
În cadrul podcastului, Simona Voicescu vorbește și despre aplicația pe care Fundația Vodafone România a lansat-o împreună cu asociația Necuvinte, Poliția Română și Code4Romania, în mai 2020: Bright Sky RO. Aplicația pune la dispoziția utilizatorilor o bază de date cu servicii de asistență, chestionare de evaluare a siguranței într-o relație, combate miturile legate de violența domestică, prezintă prevederile legale care protejează victimele (ordinul de protecție provizoriu și ordinul de protecție), precum și măsurile ce pot fi adoptate pentru creșterea siguranței online. Bright Sky oferă date și sfaturi legate de hărțuirea în spațiul public/privat și hărțuirea sexuală. Mai mult, aplicația deține o funcție de jurnal privat unde utilizatorul victimă poate salva fișiere în format text, foto, video sau audio. Acestea sunt apoi trimise la o adresă de e-mail selectată de beneficiar. Instrumentul ”Jurnalul meu” este o parte esențială a aplicației Bright Sky Ro, deoarece fișierele înregistrate ar putea fi folosite ca probe în acțiuni și proceduri legale ulterioare. Toate intrările realizate sunt trimise în mod securizat către adresa e-mail selectată de utilizator și nu sunt stocate pe telefon. Mai multe detalii despre Bright Sky RO, aici. Disponibilă gratuit în română, maghiară și engleză, pe telefon sau tabletă, aplicația avea 2.700 de utilizatori activi permanenți și 5.000 de descărcări înregistrate în iunie 2021. România se poziționează astfel într-un clasament al utilizării pe locul 3, după UK și Italia.
Pe cine ar așeza Simona Voicescu la masa schimbării sistemice, ce rol ar putea avea Biserica și Parchetul în oferirea unui sprijin concret victimei violenței de gen aflați urmărind Podcastul de fapte bune, susținut de Fundația Vodafone România și amplificat de Republica.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar nu se discută despre alte două probleme, cel puțin la fel de grave. Una este traficul de femei. Nu am auzit pe nimeni, nici din partea statului EȘUAT, nici din partea nenumăratelor ONG-uri de protecție a nu știu căror drepturi, să propună repatrierea victimelor, în imensa lor majoritate umilite, batjocorite, torturate, multe dintre ele traficate pe când erau minore, care se mai află în viață și PEDEPSIREA acelor gunoaie bipede care le-au abuzat, precum și a gunoaielor din cadrul structurilor ”de forță”, aflate în cârdășie cu interlopii.
A doua mare problemă a României e statutul femeii în cadrul comunității rome, despre care văd că nici un ”progresist” nu discută. E normal să fie ”măritate” cu de-a sila de la 11-12 ani și să nu li se permită să-și termine studiile?