Internat „voluntar” la Matei Balș - „Efectele Covidului apar la șase ore după internare: devin aproape imobilizat în pat, cu puternice dureri de cap, musculare și articulații…”

Foto Pascal Bachelet / BSIP / BSIP / Profimedia

Totul a început în timpul unei întâlniri pe care o aveam la serviciu cu un coleg: sună telefonul, e soția, instinctiv dau pe silent. Insistă cu al doilea apel, îmi dau seama că e ceva important. Mă anunță că Andrei, fiul meu, în vârstă de 16 ani, are simptome specifice de Covid-19 si că îl duce la spital, la indicația medicului de familie. Conștientizez că trebuie sa acționez rapid și îmi anunț șeful că plec de la serviciu, iar de mâine intru în remote-working. Era singura opțiune safe pentru restul colegilor.

Pe Andrei îl testează la spitalul Matei Balș. Ne spun că rezultatul testului Covid-19 se livrează în termen de 24-48 de ore. Printr-o cunoștință aflu, după 12 ore de la prelevare, că rezultatul este pozitiv. Ne decidem imediat să-l ducem pe Andy la spital pentru internare, iar noi să fim testați tot acolo, în calitate de contacte directe (mamă, tată și soră de 12 ani). Simptomele lui Andrei se intensifică - tuse, febră ușoară, lipsa gustului și mirosului, dar ne liniștim, pentru că este pe mâini bune, doctorii si asistenții Institutului Matei Balș au un înalt nivel profesional și uman.

Rezultatul testelor noastre ne parvin a doua zi, eu sunt pozitiv, iar soția si fetița nu. Îmi analizez opțiunile și-mi dau seama că nu putem sta împreună izolați în aceeași casă, iar în situația mea, asimptomatic fiind și cu două afecțiuni cronice la activ, îmi rămâne o singură alegere viabilă, internarea de urgență în spital. Se pare că astăzi s-au aliniat astrele pentru mine, într-un mod inedit… și în două ore sunt deja la spital, internat pe secție, în același salon cu Andrei. Îmi sunt prelevate probele de sânge, mi se face radiografia la plămâni, tot protocolul în vigoare.

Mă declar norocos că pot fi up-to-date cu evoluția stării de sănătate a lui Andy. Lucrurile evoluează foarte bine în ceea ce-l privește pe el, la mine în schimb efectele Covidului apar la șase ore după internare: devin aproape imobilizat în pat, cu puternice dureri de cap, musculare și articulații… wow … încerc să-mi cuantific nivelul durerii resimțite acum, în baza experiențelor anterioare și conchid că durerea este de trei – patru ori mai puternică. Noaptea aceea nu am reușit să dorm deloc. Din momentul în care au început să apară aceste simptome serioase, personalul medical a început tratamentul medical: anti-coagulante și antibiotice și alte medicamente administrate intravenos ca precauție, având în vedere afecțiunile mele cronice. Mai apoi au urmat nopți nedormite, cu masca de oxigen pe față și cu senzații dese de lipsă de aer, o luptă generală cu indicatorul saturației oxigenului în sânge.

Mă petrec cele mai negre gânduri, în legătură cu ce mi se poate întâmpla dacă starea mea evoluează în mai rău. Îmi dau seama că s-ar putea să nu mai am ocazia să îndrept anumite lucruri legate de familie, prieteni, colegi. În vârtejul ăsta de gânduri simt că, în trecut, în datele de 30 august și 1 septembrie, mi s-au întâmplat lucruri dramatice, atât în plan personal, cât și profesional. Au trecut deja acele două zile, iar eu încă lupt! E greu să respir fără măștile de oxigen și continui tratamentul prin branule. E un test de anduranță psihică și fizică. Andrei e bine acum și mă ajută și el.

Am de ales între a mă afunda în continuare în gânduri morbide sau să îmi aleg un obiectiv pe care să-l vizualizez mental ca fiind deja împlinit, după ce voi trece peste această încercare grea. Decid că, în eventualitatea în care ies cu bine din această experiență, mă voi oferi voluntar pentru donarea de plasmă, pentru viitorii pacienți de COVID-19 … nimeni nu merită să treacă prin ce trec eu.

Sunt aproape două săptămâni de chin, în care am ajuns să fiu întors de pe o parte pe alta în patul de spital, iar cu ajutorul lui Andrei și al medicilor și asistentelor și după experimentarea unor trăiri noi și extreme, reușesc să lupt în continuare. Rămân puternic pentru familia mea!

Îmi dau seama că decizia de a merge direct la spital pentru internare, fără să mai aștept vreo indicație din partea DSP-ului, a fost fundamentală în ecuația evoluției stării mele de sănătate. Faptul că medicii au putut începe tratamentul serios în secunda în care am început să mă simt rău a contat enorm.

După trei zile de la internarea în spital a lui Andrei, sunase în sfârșit și DSP-ul, legat de cazul lui, cu demararea anchetei epidemiologice, contacte directe, tot tacâmul de rigoare.

Îmi pun întrebarea retorică „oare cum ar fi evoluat starea noastră de sănătate, daca am fi ales să ne izolăm toți acasă și să așteptăm telefonul DSP-ului” … cu siguranță ar fi fost mult mai rău pentru toți. Mă revoltă situația si decid, la sugestia unui prieten, că trebuie să împărtășesc și altora experiența mea. Mai mult, iau în calcul posibilitatea ca în baza experienței profesionale, să formulez un punct de vedere legat despre cum ar putea fi îmbunătățit actualul mod de lucru.

Zis și făcut, mă informez asupra procesului prin care o persoană depistată pozitiv cu Covid-19, asimptomatică sau nu, cu comorbidități sau nu, este îndrumată de către DSP. 

Am constatat următoarele :

• procesul de transmitere a rezultatelor testelor de Covid-19, între spital și DSP, în interiorul DSP și apoi spre pacient se realizează prea greoi, de obicei majoritatea procesului la DSP fiind pe hârtie, nu online. Iar pacientul pierde timp prețios.
• DSP-ul are deja implementat un soft de colectare și transmitere a rezultatelor testelor, direct de pe computer, prin intermediul personalului nou venit în DSP, dar personalul obișnuit cu un mod învechit de a face lucrurile întârzie punerea în practică a sistemului.
• Durata de începere a anchetei epidemiologice inițiate de DSP, de la momentul comunicării de către spitale a datelor pacienților depistați pozitiv, până la comunicarea efectivă cu subiectul în cauză nu se realizează în termen de ore așa, cum am crede poate mulți dintre noi, ci în zile, prea multe în cazul nostru (patru).
• Din discuțiile cu cei de la DSP și realitatea cazului nostru reiese că au deja dosare de acum 3-4 zile la care încă nu au ajuns. Asta înseamnă sute de cazuri. Sute de anchete nerezolvate din zilele anterioare, o adevărată piatră de moară care se îngreunează pe zi ce trece.
• Costul tratamentului unui pacient de Covid-19 poate ajunge de la mii, chiar la zeci de mii de euro, în funcție de gravitatea cazului, mai ales atunci când vorbim de mutarea pacientului în secțiile de ATI.

Concluzie:

1. Timpul total în care decizia ajunge de la spital, la DSP și ulterior la pacientul declarat pozitiv, asimptomatic sau nu, cu sau fără comorbidități, determină în mod direct succesul tratamentelor medicale aplicate și costul final al acestora. Cu cât pacientul are acces la tratament mai repede, cu atât se va recupera mai ușor, iar costurile vor fi mai scăzute.

2. Un alt indicator, derivat din primul, este legat de reducerea numărului de contacte, pe care persoana depistată pozitiv le-ar putea infecta în mod accidental, în acest timp decizional prea lung.

Propunere :

1. Pentru reducerea duratei de transmitere a deciziei DSP-ului, de la 4 zile la 1 zi, este nevoie de un om-cheie, o rotiță care pare să lipsească la momentul actual și care, prin aportul ei, poate da impulsul de kick-off al întregului proiect de digitalizare inițiat de DSP. Acea rotiță este în fapt voluntarul, cu minime cunoștințe digitale, „plantat” în spital sau laborator, dar mai ales și la DSP cu unicul scop de a introduce în timp real, direct într-o aplicație comună, rezultatele testelor obținute în laborator și pașii următori. Greu de realizat? Ușor, în opinia mea.

2. Se inițiază un proiect pilot pe un spital din București, Matei Balș sau Victor Babeș și pe DSP București, iar după o săptămână se trag concluziile. În caz de succes se face roll-out-ul soluției si către alte spitale suport COVID și DSP-urile din țară. Aici nu putem vorbi de nereușita acestei inițiative, ci doar de eșecul de a nu demara cât mai rapid un astfel de proces, cu repercusiuni imediate asupra sistemului de control al răspândirii acestei pandemii si poate a următoarelor ce or să vină.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp