Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Într-o comună în care singura distracție era televizorul, câțiva tineri au reușit să le ofere celor 5000 de locuitori o evadare, alături de Bruckner, Iureș și Mălăele

C’Art Fest

photo icon C’Art Fest

Cristian este o comună de vreo 5.000 de locuitori din județul Brașov, prin care turiștii trec în drumul lor spre Bran sau spre Râșnov. Trec mereu și nu opresc decât rareori, a observat Alexandru Crețu, care, împreună cu câțiva prieteni din localitate, a pus în urmă cu 5 ani bazele festivalului cultural C’Art Fest. 

„Eu sunt în Cristian din 1995, era un loc în care nu prea aveai ce să faci, în afară de a te duce pe la pădure, care este foarte aproape, sau a te duce la munte. Este o localitate foarte liniștită, dacă ieși pe stradă după ora 9-10 seara, ai șanse să fii singurul care face asta”, spune el. 

Când a început C’Art Fest a vrut să le ofere oamenilor din localitate mai mult decât o distracție, a vrut să le ofere acces la cultură. „Nu discutăm de bâlci, nu discutăm de mici. Alegem cu mare atenție invitații la festival, toate propunerile care vin sunt trecute cu mare atenție printr-un filtru. Încercăm să sprijinim și artiști care sunt la început de drum, dar trebuie să simțim că persoana aceea merită și are potențial”, spune Alexandru Crețu. 

De-a lungul timpului, printre invitații la C’Art Fest s-au numărat actorii Oana Pellea, Marcel Iureș, Horațiu Mălăele, Florin Piersic Jr. sau Andi Vasluianu, coregraful Gigi Căciuleanu, Corul Madrigal, Fanfara Ciocârlia, muzicianul Alexander Bălănescu, poeta Tara Skurtu, scriitorii Ana Barton și Adrian Schiop. Pe lista de invitați ai ediției din acest an, care se va desfășura între 15 și 22 iulie, se află Maia Morgerstern, Marcel Iureș, Pascal Bruckner, Luiza Zan, Harry Tavitian, Alexander Bălănescu, Zdob și Zdub, Ovidiu Lipan Țăndărică, Nicu Alifantis, Fanfara 10 Prăjini. 

„Ce bine că se întâmplă ceva la noi în localitate și nu rămânem doar în fața televizorului”

„La primele ediții, veneau mai mult oameni din comună. Era greu să te duci și la artiști să le spui cine ești și ce vrei. Întrebau de unde sunteți? Din Cristian. Unde e Cristian? Ce faceți voi acolo?”, spune Alexandru Crețu. L-a încurajat reacția oamenilor. 

„Reacția oamenilor a fost bună și foarte bună, de aici am și prins încredere și am și dezvoltat festivalul. Lucrul cel mai frumos e la finalul evenimentelor din fiecare zi. Oamenii vin și spun: Ne-a plăcut! Să mai faceți! Ce bine că ne mai scoateți din casă, că se întâmplă și altceva. Ce bine că nu rămânem doar în fața televizorului.”

În timpul festivalului au loc spectacole de teatru, concerte, spectacole de stradă, dar și lecturi publice și ateliere de scriere creativă. „Acum sunt mulți ce care vin la festival din zona Brașovului. Știu pe cineva care și-a cumpărat un teren în comună după ce a aflat de festival”, povestește organizatorul.

Până acum, intrarea la festival a fost gratuită. „Din acest an, vom introduce o taxă modică, e mai mult o taxă de rezervare, asta din cauza faptului că se crea o îmbulzeală foarte mare, mai ales la spectacolele de teatru. Apoi oamenii trebuie să își asume o responsabilitate și să simtă că contribuie și ei cumva, că își arată aprecierea pentru acel act artistic. Festivalul este susținut în mare parte de Primărie”, spune Alexandru Crețu. 

„E trist să nu se întâmple nimic în localitatea ta care să te mai scoată din ale tale gânduri”

În zilele de festival, populația comunei se dublează aproape, însă își dorește ca evenimentul să aibă un impact economic mai mare. „Ne dorim ca oamenii să simtă că se organizează acest festival, că pe perioada festivalului pot fi cazați turiști la localnici, că buticurile au vânzări tot mai mari, că pensiunile sunt pline. Ele deja sunt pline, doar că nu sunt foarte multe, ne-am dori ca numărul lor să crească”, continuă el.

I se pare trist faptul că locuitorii din mediul rural sunt condamnați adesea la o viață fără oportunități, fără perspective. „Bunicii mei sunt dintr-o localitate din județul Teleorman, în care au rămas doar bătrânii și totul este foarte trist. E trist să nu ai copilul aproape, să nu ai nepotul aproape, să nu se întâmple nimic în localitatea ta care să te mai scoată din ale tale gânduri”, crede el. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult