Ionuț Dumitru: Toate companiile din România au aceeași problemă - lipsa forței de muncă. Va trebui să acceptăm muncitori din afara țării

„nimeni nu vrea sa te invete”
Ați făcut cele 10 clase obligatorii, aveți peste 20 de ani, știți să citiți și să vă folosiți creierul? Atunci ce vă oprește să învățați singură și să vă construiți o carieră?

Daca e un oras mic de provincie dominat de baroni locali/judeteni nu mai pierdeti vremea, nu aveti nici o sansa, plecati la Bucuresti sau mai bine in strainatate,acolo veti gasi oportunitati, romanul invata usor o limba straina.

Felicitari,,Domnule Ion Popescu ptr cuvintele intelepte ,Asa este ,trist dar adevarat.

De curiozitate: pe câte din acele măsuri le-ați pus (sau măcar le-ați văzut puse) în practică cu succes?
Dacă răspunsul este zero, veți înțelege de ce unii dintre noi doar râdem de ce ați scris.

Am firma de cercetare si dezvoltare tehnologica. M-am lovit de aceasta problema acum 10 ani pentru ca nu aveam personal pentru a conduce 2 proiecte importante Am facut exact ce am spus mai sus : am angajat si ingineri si muncitori care nu aveau experienta pe domeniu ; le-am dat lucrari de la simplu la complex ; le-am organizat lucrarile si apoi i-am pus sa si le ordoneze singuri ; le-am explicat efectele muncii lor ca si a greselilor si cum avanseaza catre tinte bine clarificate si importanta acestora ; au avut un program de lucru decent - 9 ore in care si o pauza; au fost platiti decent ; fiecare si-a inteles locul si importanta intr-un proiect extrem de dur si de complex in care s-a lucrat numai cu utilaje complet noi de conceptie proprie, intr-un interval de timp extrem de restrictiv. Am avut o intarziere de 2 zile. Tot ce am afirmat in postare am aplicat in firma si-mi pastrez pozitia cunoscand bine si mediul de lucru din multe firme de marime medie autohtone. Sunt obisnuit cu ironiile si amuzamentul produs unor patroni atat de profilul meu de activitate cat si de metodele de lucru folosite. Pe unii din afara, de la firme grele, nici n-au tresarit si cand am facut un gest de a face niste teste in plus pe un material, am fost pus la punct , exact in casuta in care mi s-au dat responsabilitatile contractuale . Mi-am validat, cu aceste firme, metodele de management. Pot lua lectii de la companii multinationale. Deci , raman la ce am afirmat mai sus !

Ceea ce ați făcut nu-mi pare a semănă cu ceea ce spuneți să fie făcut.
Ați identificat: 1. tineri care nu au muncit niciodată; 2. asistați social; 3. șerbi (însă pe acest punct îl eliminăm, pentru că, din cauza faptul că sclavia este interzisă în România, cred/sper că ați anunțat deja autoritățile și, cel puțin din ce știți dv, nu mai sunt astfel de persoane); 4. caftangiii (?!) - vă referiți la șefii de șantiere, maiștrii, șefii de echipă?
Ați dat ca soluție angajarea tinerilor dar nu ați spus care tineri; cei care nu au muncit niciodată de ce ar munci, dacă nu au nevoie să o facă? cei care primesc ajutoare sociale cum pot fi determinați să muncească? șerbii nu au de ales iar caftangiii muncesc deja.
Dezvoltare de funcții - se face (se face de ani buni: cel mai bun meseriaș primește un salariu mai mare, îi învață pe ceilalți, se ocupă de proiecte mai sensibile; dacă are ceva în cap, este pus să conducă echipe; doar că sunt prea puțini cei care au dorința de a face și alte sarcini ca să dovedească faptul că merită promovați și că pot prelua definitiv acele sarcini).
Delegare - merită o discuție separată.

Între angajații non-UE și cei români/UE legea nu prevede diferențe de salariazare... cu excepția CAS - ceea ce face ca o parte din cei non-UE să fie plătiți mai prost; nu mai scrieți lucruri la care nu vă pricepeți.

Dacă semnezi un CIM cu firma mea, muncești cum stabilesc eu, nu cum vrei dumneata.
Cine te pune să accepți plata salariului la plic? Îți dau adresa ITM din localitatea dumitale, pentru că nici mie nu-mi convine când alte firme care operează în aceeași piață cu mine încalcă legile, și te rog să le denunți (dacă știi de astfel de firme și nu semnalezi autoritățile, comiți o infracțiune și sper să fii aruncat după gratii).
Dacă vreți să curățăm societatea, avem nevoie să lucrăm împreună, nu mai așteptați ca alții să vă scoată castanele din foc.

Salariul minim si cuantumul lui , mai exact puterea de trai cu el , este si problema patronilor, dar nu de ei creata! Un patron care ar putea da bani mai multi pe forta de munca, ar fi unul linistit, dar lucrurile astea sunt reglate de economia de piata. Degeaba vrei tu sa vinzi o paine cu 5 lei, cat ti-ar permite sa dai un salariu bun angajatului, daca nu exista putinta de cumparare la acest pret!
In plus, unde mai exista muncitor calificat , in tara asta?
Sclavi moderni, ai statului suntem cu totii, deopotriva: si patroni, si angajati.
Sa gandim bine cand punem stampila ! Si, mai ales, sa mergem sa o punem!

Eu pot trăi relativ bine cu 1500-2000 lei pe lună; dacă am nevoie, trăiesc și cu 1000.

Eu cred ca parerea dvs. este eronata! Patronii romani nu vor sa plateasca, dar au cu ce? Si patronii de afara vor sa plateasca. Deci e chestie de viointa !
Daca asta este intelegerea capitalismului , nu ma mai mira ca tot iese comunismul la vot...

Dar cand ei pleaca vara cu familia in Ibiza si eu ma duc pe strand la Crangasi, atunci nu mai suntem o familie?
Glumesc, toti suntem saraci, dar unii mai mult ca altii.

Să înțelegem că trebuie să câștige și salariații cât câștigă patronul ? Va fi ”cu siguranță”, în comunism ! Am uitat cât câștigam înainte de 89 ? Salariile erau nivelate și mici, diferențe neînsemnate între calificați și necalificați .... În aceste condiții nu putea exista șomaj. Avea (această situație) și o parte bună : ne înțelegeam mai bine, eram mai uniți, samd..

Nu e deloc eronata parerea lui Florin si am sa explic de ce:
Explicatia ta ca nu poti mari pretul produselor/serviciilor oferite de firma pentru a mari salariile angajatilor arata lipsa multor antreprenori de cunostinte manageriale dar si de notiuni elementare de economie de piata.
1.Pretul unui produs nu e dat in economia de piata de suma costurilor ci de raportul cerere/oferta , degeaba vrei tu sa vinzi painea cu 5 lei ca nu o cumpara nimeni. Problema care se pune la multi patroni romani e ca nu inteleg fenomenul. Plata unor salarii mai bune nu trebuie sa rezulte din scumpirea produsului/serviciului ci pe baza introducerii unor metode moderne de management si a inovarii. E evident ca salariatii care aduc inovarea nu pot fi platiti cu minimul/economie pentru ca aia au cunostinte si experienta dar pot contribui la oferirea unor produse/servicii mai scumpe pe piata. Un management modern duce la organizarea mai buna a activitatii si implicit la reducerea costurilor. E adevarat inceputul e greu si e influentat si de raportul capital/forta de munca sau mai precis raportul intre profit si salariu. Patronii romani nu au capital ca cei din vest de 3 generatii si atunci din dorinta de a acumula rapid capitalul o fac doar in defavoarea salariului pentru ca nestiind alte metode considera ca asa e normal ca patronul sa castige de 10 pana la 100 de ori mai mult ca salariatul pe care-l considera un fel de negru pe plantatie. Rezultatul va fi ca vor veni doar salariati slab pregatiti avand in vedere salariile oferite ceea ce va duce la o productivitate slaba si implicit la costuri mari la care de cele mai multe ori se adauga costurile suplimentare incluse de patron in societate dar care nu sunt aferente obiectului de activitate al companiei dar sunt pentru confortul patronului ca ratele la automobil , la vila sau sejururi in locuri exotice decontate ca vizite la conferinte, participari la targuri etc . Poate de aia piata romaneasca e invadata de importuri de produse/servicii mai ieftine din alte tari ale UE dar care provin din tari cu salarii de 3-5 ori mai mari ca in Romania. Nici un patron roman nu-si explica cum vin mere din Polonia cu 3-4 lei/kg de la 2500 km avand in vedere si ca in Polonia salariile sunt de peste 700 de euro. Nu mai vorbesc de cele din Germania , Franta sau UK. Patronilor romani cu astfel de probleme le recomand cursurile speciale de management antreprenorial si competitivitate oferite de ASE , vor avea multe de invatat de acolo.

Ați înșirat o serie de idei care sunt atât de greșite încât nici măcar nu merită comentate.
Am să mă refer la un singur aspect.
„degeaba vrei tu sa vinzi painea cu 5 lei ca nu o cumpara nimeni.”
Ultima pâine pe care am cumpărat-o eu a costat 6 lei; Bugatti vinde doar mașini al cărui preț depășește 1 mil de €; cel mai ieftin iPhone e 4000 de lei; Starbucks vinde o cafea cu 18 lei etc.

Era un raspuns luat ca exemplu ,nu trebuia luat ad litteram, ca urmare a inflatiei normal ca pretul panii va creste dar ce voiam eu sa arat e ca nu poti tu impune pretul unui produs , el e dat de piata ( nu va faceti ca nu intelegeti) , sunt e adevarat si produse scumpe dar ele incorporeaza tehnologie si cheltuieli mari cu cercetarea, inovarea si se adreseaza unui grup restrans de consumatori ( care de altfel sunt bogati si mult mai mofturosi si greu de multumit iar pretul mare e dat de un model de monopol tehnologic de care romanii nu beneficiaza, acolo lucreaza cercetatori care nu sunt platiti cu minimul/economie sau cu 1o lei/activitate cum rezulta din calculele dvs dintr-un comentariu anterior) Bugatti , Apple si Starbucks au preturi mai mari dar si calitatea produselor lor e pe masura ceea ce inseamna ca au cheltuit mult cu indeplinirea standardelor de calitate si compleanta respective ceea ce nu e cazul producatorilor romani ( bogatii care-si permit Bugatti sau produsele de varf ale firmei Apple sunt mult mai zgarciti si mai pretentiosi si ei nu prea cumpara produse din Romania) . Degeaba vrea un patron roman sa vanda painea lui cu 20 de lei ca sa revenim la exemplul dat de Cristina ca sa-i rezulte lui procentul de profit programat daca calitatea painii lui nu asigura vanzarea si ramane cu ea pe raft pentru ca vecinul lui din Polonia vinde aceeasi paine cu 6 lei cum ziceti dvs. Chiar si fostele tari comuniste ( Polonia, Cehia, Slovacia sau Ungaria , nu mai vorbesc de Slovenia) aduc in tara produse superioare calitativ si la un pret mai mic decat al producatorilor romani de la mii de km desi acolo salariile sunt mai mari decat in Romania , datorita diferentei de productivitate asta am vrut sa subliniez nu pretul nominal al unei paini. Acum explicati dvs ce idei sunt gresite in comentariu ca nu ati exemplificat

Întotdeauna prețul este dictat de comerciant.
În România o fabrică face pantofi care costă 2000€ perechea (două mii euro) - găsești uneori și la 1500, însă în general sunt cam 2000; care piață a influențat prețul acela? Ce monopol tehnologic nu poate fi obținut de o companie românească?
Cu toată considerația, citindu-vă părerile îmi este clar că eu n-am ce învăța din această discuție, pentru că subiectul vă depășește mult, așa că mă retrag.
Succes!

1.Niciodata pretul nu e dictat de comerciant altfel toti ar creste preturile pentru ca e mai usor si iti atingi obiectivul dictat de profit. Piata insa este neinduratoare ( asa cum am scris si mai sus daca langa tine alt comerciant vinde mai ieftin acelasi produs sau asemanator te scoate de pe piata , mecanismul e simplu).
2. Nu zic ca nu se fac in Romania pantofi care sa coste 2000 de euro perechea , ideea e sa-i si vinzi in Romania ( asa sunt o gramada de lohnuri care produc articole de confectii sau incaltaminte pentru firme celebre ( ca si In Sri Lanka, Bangladesh sau Vietnam )dar care nu se vand in Romania. Exista cum am aratat si oameni cu bani in Romania ( e adevarat sub 1 % care sa indeplineasca cerintele de incadrare in clasa mijlocie cum m-am referit mai sus) problema ca patura de bogati e asa de subtire in tara incat chiar daca ai scoate pantofi cu 2000 de euro nu pre ai cui sa-i vinzi aici pentru ca sunt prea putini clienti care sa-i cumpere ( peste 90 % din bogatii romani nu cumpara pantofi de 2000 de euro din tara , aia cumpara de la Londra ,Paris sau Milano pentru ca isi permit si acolo gasesc mult mai multe produse asemanatoare si au de unde alege ( asa cum am scris m ai sus , bogatii sunt mai zgarciti , mai greu de multumit si aia cand fac o achizitie verifica toate firmele producatoare , compara pretul si calitatea etc ( nu cred ca sunt in tara cel putin 10 branduri de pantofi care sa puna la vanzare pantofi de peste 2000 de euro care sa aiba si calitatea corespunzatoare pur si simplu pentru ca piata e prea saraca in Romania ca sa poata sa vanda aici. ( Asa cum spuneam chiar daca exista manufacturi care lucreaza pentru firme celebre alea nu vand aici ( de altfel cunosc cateva din aceste firme de confectii nu incaltaminte si toate exporta produsele dar importa materia prima si accesoriile iar din tara utilizeaza doar forta de munca pentru ca e mai ieftina. Din pacate multe din astfel de firme au inchis filialele din Romania pentru ca au gasit forta de munca mai ieftina in Asia de sud-est , asta e soarta lohnului pentru ca in aceasta bransa marja de profit e foarte mica).
3 La multe capitole Romania nu beneficiaza de monopol tehnologic care sa ii permita sa impuna un pret pe piata care fiind mare sa fie insotit si de calitatea necesara dar mai ales de complexitatea tehnologiei ( am sa dau cateva exemple ca sa va lamuresc :
a) Automobile de lux ( Bugatti , ex dvs , Lamborghini, Ferrari , Aston Martin , se adreseaza unei paturi subtiri de bogati dar aia nu cumpara din Romania , chiar daca sunt si in tara posesori ei cumpara de la Londra , Paris sau Munchen sau chiar daca firmele respective au reprezentanta in Romania ele importa respectivele produse aici nu le fabrica in tara)
b) Electronice de top ( Apple ,Samsung, Panasonic, Sony - nu sunt produse in Romania chiar daca se importa aici
c) Microprocesoare, chipset-uri , memorii , medii de stocare se produc de cateva firma mari la nivel mondial dar nu de firme romanesti
d) Sateliti artificiali indiferent de marime ( electronica si senzorii necesari) nu se produc in Romania ( asa cum spuneam nu avem expertiza necesara)
Iar exemplele pot continua dar am monopoliza subiectul cum spuneti dvs. Doar avansul tehnologic poate asigura o calitate superioara care sa justifice pretul unui produs pe piata nu comerciantul ( tehnologia poate asigura fie o calitate superioara fie un cost redus sau pe amandoua). Din pacate Romania nu poate beneficia de acest avans pentru ca cercetatorii sau inginerii cu inalta calificare care pun in valoare aceste tehnologii noi sunt acaparati fie de firme straine fie de filiale de multinationale din tara pentru ca vor salarii decente ca in vest ( nu 10 lei/activitate ca la patronii romani cum spuneati dvs , pe ei nu-i intereseaza ca patronul roman nu are decat un buget redus si atunci aplica unde sunt platiti decent) e simplu.

Este ce puțin nepoliticos să ignorați întrebările pe care vi le adresez... Dar eu sunt de bună credință și am să vă arăt unde greșiți.
1. Să luăm o piață cunoscută: cea a vehiculelor rutiere.
Avem mașini de 2000€ și avem mașini de milioane €; să zicem că Bugatti și RR fac parte din grupuri cu putere financiară mare, care își permit să țină (și) mărci scumpe, însă există și Pagani sau Koeningsegg care fac doar mașini mai scumpe de 1 mil; Tesla făcea doar mașini peste 100.000€ până când a făcut una de 90.000 apoi una de 30.000€.
În piață este loc pentru toate categoriile de preț, ceea ce înseamnă că nu piața dictează prețul unui produs ci comerciantul alege să se adreseze clienților care sunt dispuși să plătească un anumit segment de preț pentru un anumit produs.
2. Cine spune că trebuie să vând în România, în Vaslui sau în Ferentari?
Costă câteva minute să faci o pagină de Facebook și să ajungi la clienți din Noua Zeelandă și Alaska; cine te ține legat de glie când puterea UE este faptul că închirierea unui magazin din Milano se face la fel de simplu ca închirierea unuia din Zărnești?
Crezi că eu mi-am pus o gheretă în mijlocul străzii ca să agăț clienți de acolo? Nu, prietene, am strategii de marketing prin intermediul cărora ajung la clienții țintă.
3. Poate că este complicat să produci în România uleiuri de măsline, însă poți produce țuică pe care să o vinzi cu 1000 de € sticla, brânză puturoasă și scumpă sau un Bitdefender2 și un UIPath2.
Economia are o plajă foarte extinsă de activități și trăiește bine cel care își înțelege și folosește atuurile.
Iar România are capacitatea de a crea acele produse și servicii cu valoare adăugată foarte mare și care costă pe măsură.