Ipoteza Gaia și economia circulară. Dacă natura este cea mai avansată tehnologie pe care o avem?

Foto: Profimedia Images

Este important să facem schimbări la scară personală, noi, prietenii noștri, familia noastră? Să sortăm deșeurile, să consumăm mai puțin, să economisim, să reciclăm? Da, este foarte important. Cu cât mai mulți oameni fac asta, cu atât beneficiile vor fi mai semnificative. Suntem însă presați de timp, schimbările climatice se întâmplă deja. Și nu numai pe continente pe care cu greu ni le putem imagina, ci chiar aici, în Europa, în România, o simțim pe propria piele. Avem nevoie, așadar, nu doar de conștiință ecologică, ci și de o schimbare de paradigmă. Dar dacă natura este cea mai avansată tehnologie pe care o avem și imitând mecanismele ei de autoreglare, omenirea poate depăși prin circularitate impasul ecologic în care se află?

Asta este soluția pe care o propune noul documentar Going Circular produs de ONG-ul olandez Circle Economy. Filmul pornește de la ipoteza Gaia, mult timp controversată, a omului de știință britanic James Lovelock, care susține că biosfera funcționează ca un superorganism care se autoregleaza. Conform acestei teorii, organismele vii ale sistemului interacționează cu materia anorganica și o modifică, contribuind la stabilitatea temperaturii globale, a salinității oceanelor, a oxigenului din atmosferă și a altor factori de habitabilitate.

Un exemplu concret este procesul de formare a norilor deasupra oceanului, influențat semnificativ de algele care emit molecule de sulfură ca deșeuri ale proceselor metabolice, molecule care apoi devin nuclee de condensație pentru ploaie. Ploaia, la rândul său, ajută la reglarea temperaturilor de suprafață. Acest fenomen de buclă se observă în multe ecosisteme, inclusiv la nivel macro. Conform teoriei Gaia, condițiile de pe planeta noastră sunt atât de neobișnuite, în comparație cu cele de pe alte planete, că nu pot fi decât rezultatul activității biosferei. Practic, biosfera funcționează prin procese multiple de reciclare (negative feedback loops) pentru a crea și menține un mediu propice pentru viața pe pământ. Însă intervențiile agresive ale activității umane asupra mediului, sub forma poluării și a defrișărilor, periclitează aceasta abilitate a biosferei de a-și autoregla clima și compoziția chimică.

Dezvoltată în anii ’70, împreună cu microbiologul Lynn Margulis, această teorie a fost contestată și ridiculizată de comunitatea științifică în primă instanță. Un inventator și clarvăzător mai degrabă decât om de știință cu pedigri academic, Lovelock s-a folosit de povești și figuri de stil pentru a sensibiliza publicul la criza de mediu, alienându-i astfel pe mulți dintre colegii săi de breaslă, care au perceput teoria ca pseudoștiință sau filosofie new age. 

Totuși, Lovelock fost printre primii care au atras atenția asupra consecințelor devastatoare ale activităților umane asupra echilibrului fragil al biosferei. Cu timpul, atât ipoteza Gaia, pe măsură ce aspecte ale sale au fost elucidate de cercetarea științifică, cât și încălzirea globală ca fenomen provocat de arderea fosililor și defrișări, au intrat in mainstream, punând bazele științelor pământului.

Documentarul Going Circular pornește de la teoria circularității biosferei concepută de Lovelock și Margulis, pentru a promova economia circulară și biomimetica ca soluții la criza de mediu. Un om de știință controversat, un biolog împătimit, un arhitect de inspirație renascentistă și un bancher reformat imaginează un viitor mai bun pentru planetă. Un fel de Ocean’s Eleven al sustenabilității, Going Circular prezintă viziunile iconoclaste ale acestor proscriși ai capitalismului de consum.

Janine Benyus scrie despre biomimetică, iar organizația pe care o conduce Biomimicry Institute ajută companiile să dezvolte tehnologii inovatoare inspirate de natură. Iluminare stradală de tip LED inspirată de licurici în Olanda, filtre de aer inspirate de violete africane in Taipei, vopsea anti-căldură inspirată de anemone și delfini in Statele Unite - sunt doar câteva exemple. Inventatori din întreaga lume își pot înscrie proiectele in competiția Biomimicry Global Design Challenge.

Arthur Huang este un tânăr arhitect și inginer structural care folosește deșeuri pentru a crea design inovativ. De la generatoare solare și eoliene din deșeuri electronice, la spitale Covid modulare din deșeuri de unică folosință (doze de aluminiu și PET-uri, printre altele), la restaurante construite din deșeuri combinate cu resturile organice ale producției de bere, la magazine decorate cu materiale reciclate din încălțăminte Nike uzată, Arthur Huang face artă din gunoaie, iar creativitatea laboratorului său de gunoi (Trash Lab) este inepuizabilă.

Un bancher de pe Wall Street reformat, John Fuller este autorul economiei regenerative, un model economic circular inspirat de procese naturale sustenabile, care promovează trecerea de la un sistem bazat pe supraproducție la un sistem bazat pe servicii (reparații, modernizare, upgradare) ale unor produse concepute din start să fie reutilizate (aparate electronice si electrocasnice, de exemplu), minimizând astfel deșeurile și risipa.

Sună ca un scenariu de film science fiction? Poate că da, însă pentru cei patru protagoniști ai documentarului viitorul nu este așa departe. Mai multe detalii despre obiectivele proiectului găsiți pe pagina de web a documentarului Going Circular.

Articol publicat inițial pe minimamoralia.blog.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp