Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„O fac pentru binele tău.” Iubirea care controlează: Ce nu am fost învățați despre abuzul emoțional

cuplu.

foto: Yuri Arcurs / Alamy / Profimedia

„O fac pentru binele tău.”

„Țin la tine, de asta îți spun cum să te porți.”

„Te iubesc, dar nu-mi place cum gândești.”

Sunt fraze care pot părea tandre. Dar, în spatele lor, se pot ascunde forme subtile de control și abuz emoțional — greu de identificat și ușor de interiorizat. Mai ales dacă am crescut într-un mediu în care limitele au fost confuze, iar iubirea s-a amestecat frecvent cu umilința, cuvintele grele sau lipsa de validare.

Cum începe totul? Cu ceea ce copiii văd, nu cu ceea ce li se spune. Educația nu înseamnă doar ce le spunem copiilor, ci mai ales ce le arătăm. Ce trăiesc în fiecare zi. Dacă o fetiță își vede mama tratată cu respect, va înțelege instinctiv ce înseamnă demnitatea într-o relație. Dacă un băiat își aude tatăl evitând glumele sexiste, va înțelege unde e limita între umor și dispreț. Dar ce se întâmplă când mesajele se bat cap în cap? Când o mamă spune „violenta nu e permisă”, dar acceptă umilințe, insulte sau chiar agresiuni? Copiii învață atunci că ceea ce se spune e opțional. Că iubirea poate însemna și durere.

Reținem 20% din ce auzim, 30% din ce vedem și 80% din ce trăim. Din păcate, rușinea, frica sau glumele care rănesc lasă o amprentă mai profundă decât orice sfat bine-intenționat.

De ce ajungem, ca adulți, să căutăm iubirea acolo unde primim control, manipulare sau agresivitate? Totul pornește din felul în care ne-am simțit (sau nu) iubiți în copilărie.

Cei care au crescut cu un atașament securizant — părinți atenți, disponibili emoțional — vor ști instinctiv cum arată o relație sănătoasă. Dar cei care au învățat că iubirea vine cu frică, rușine sau respingere, vor simți familiaritate acolo unde alții simt pericol. Abuzul emoțional, în formele sale cele mai insidioase, se strecoară tocmai în acele nevoi adânci: de a fi iubit, văzut, valorizat. Și când cineva „oferă” aceste lucruri, chiar și în doze mici și condiționate, victima va rămâne. Pentru că e mai dureros să nu simți nimic decât să simți „măcar puțin”.

Rușinea – gardianul abuzului. Poate cel mai periculos aliat al abuzului este rușinea. Acea voce interioară care spune: „Tu ai greșit. Dacă ai fi fost mai bun/ă, nu s-ar fi întâmplat asta.”

Rușinea izolează. Te face să taci. Să nu ceri ajutor. Și fără conexiune, fără încrederea că cineva te-ar putea auzi și ajuta, victima rămâne blocată în cercul vicios al tăcerii și al fricii. A cere ajutor presupune o doză de iubire de sine. Dar dacă ani la rând ai învățat că nu meriți, că „ești defect”, cum ai putea să ceri salvare?

Vindecarea începe atunci când cineva te vede cu adevărat și nu fuge de durerea ta. Când cineva te ajută să pui în cuvinte ce ți s-a întâmplat. Să înțelegi că nu a fost vina ta. Să plângi ce ai pierdut. Și, mai ales, să înveți să te tratezi cu blândețe. Nu cu învinovățire. Cu compasiune, nu cu rușine.

Ce putem face, ca părinți? Putem să oferim copiilor noștri cel mai valoros dar: siguranța emoțională. Să îi ascultăm cu adevărat. Să le spunem că durerea lor contează. Să nu le „reparăm” emoțiile, ci să le validăm. Să nu le spunem ce ar trebui să simtă, ci să îi învățăm să își recunoască sentimentele proprii. Când un copil simte că e iubit necondiționat, că are voie să spună „nu”, că poate avea o opinie diferită, el va deveni un adult care nu are nevoie să caute aprobare în relații toxice. Care nu confundă controlul cu iubirea.

Poate că nu putem repara tot ce am trăit. Dar putem începe cu o întrebare sinceră: Ce aleg să transmit mai departe? Poate alegem să spunem „ajunge” acolo unde altora li s-a spus „taci”. Poate alegem să privim cu blândețe către copilul din noi care n-a fost văzut.

Poate alegem să ne învățăm copiii că iubirea nu rănește și că respectul nu e negociabil.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • perplex check icon
    >> Reținem 20% din ce auzim, 30% din ce vedem și 80% din ce trăim.
    Nu credeam ca voi mai citi in 2025 despre piramida lui Edgar Dale aka "Conul Invatarii". Procentele alea nu le-a pus el, ci altcineva care a interpretat piramida lui si a folosit-o in contextul comunicarii. Conul lui Dale arata altfel si nu are nicio baza stiintifica. Chiar el spune sa nu fie luat foarte in serios. Acesta este un exemplu de pseudostiinta. BTW, pseudostiinta originala zice 90% "din ceea ce facem", dupa unii. Dupa altii 90% "din ceea ce facem si spunem".

    >> Cu ceea ce copiii văd, nu cu ceea ce li se spune.
    Incepeti cu Paul Watzlawick (axiomele comunicarii & Co.) si continuati cu Friedemann Schulz von Thun ca sa intelegeti acest mesaj "incongruent".
    • Like 0


Îți recomandăm

Sorin Grindeanu 2025

Apetitul Partidului Social Democrat pentru orice tip de reformă (inclusiv administrativ-teritorială) este egal cu zero. Dacă România nu reușește să facă nicio reformă reală, structurală de decenii, e pentru că PSD le-a blocat pe toate prin liderii săi, prin clienții plantați în toate structurile, la toate nivelurile (foto: Inquam Photos / Octav Ganea).

Citește mai mult

Vegeterra

Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

Citește mai mult

Volodimir Zelenski 2025

Omul ăsta e deștept, dar nu într-un mod rece sau calculat. Are inteligența aia care vine din instinct, din simțul momentului. Când a început invazia rusă, toată lumea se aștepta să dispară din peisaj, să fugă undeva „la sigur”. În loc de asta, a rămas acolo, în Kiev, sub bombardamente, spunând simplu: „Sunt aici.” Câteva cuvinte, dar care au ținut o țară întreagă în picioare. A fost genul acela de gest care nu se învață din manuale .Ori îl ai, ori nu.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Cabana perfectă:

Cine nu s-a visat măcar o dată într-o cabană de munte cu vedere la pădure, cu miros de lemn proaspăt și liniștea aceea curată, ruptă de agitația orașului? Chiar dacă nu trăim permanent la altitudine, putem aduce atmosfera aceea în propriul nostru spațiu- fie că e o casă de vacanță, fie un apartament urban care vrei să respire mai mult aer de natură. Stilul de cabană modernă e o combinație rafinată între confort rustic și funcționalitate contemporană, o invitație de a trăi mai simplu, dar cu gust.

Citește mai mult
sound-bars icon