Foto: Yulii Zozulia / UkrInform / Avalon / Profimedia
Soluția căutată de foarte multă vreme a fost definită printr-un acord pentru crearea unui coridor umanitar în vederea extragerii mărfurilor ucrainene, care a fost semnat pe data de 22 iulie 2022. Denumirea Inițiativă pentru coridor sigur indică însă alte aspecte.
Navele captive încărcate cu marfă trebuie să iasă din porturile ucrainene. Cu marfa depreciată sau nu, ele trebuie să plece. Multe dintre acestea nu sunt ale entităților ucrainene, iar proprietarii provin din părți terțe. Marfa depreciată din ele va fi direcționată către țările sărace.
Echipe de control al calității sunt deja la bordul acestor nave și prelevează mostre spre a fi analizate. Însă, știm cu toții că o marfă aflată în hambarul de oțel al unei nave suferă deprecieri calitative după o perioadă așa de lungă de stocare.
Fară a avea posibilitatea de a efectua operațiuni de prezervare a produsului, fară un potențial de transfer al mărfurilor, acestea au suferit din cauza condensului pe perioada iernii și apoi pe perioada verii au suportat temperaturi deosebit de ridicate, generate de oțelul din care sunt construite navele.
Un alt aspect ce creează probleme foarte mari în aceste zile este lipsa echipajului de operare. În afară de câțiva paznici, nu mai există personal. Este normal, nu poți menține nave cu echipaj din 24 februarie până astăzi, sunt costuri și riscuri pe care armatorii nu și le-au asumat.
Despre cele trei porturi alocate pentru expediere însă, e cu totul alt scenariu. Odesa, Yuzhne și Chornomorsk pot expedia cumulat aproximativ. 22-25 milioane tone pe an. Însă, aceste cifre sunt estimări generate sub anumite condiții, precum: stare de pace, infrastructură portuară neavariată, zonă portuară deminată, posibilitatea livrării de mărfuri dinspre interior spre port, infrastructură interioară neavariată.
Acest cumul de factori ne indică de fapt că ceea ce primează este doar mișcarea navelor captive în rada porturilor enumerate și cam atât. Este ca o gură de oxigen și nimic mai mult. Putem chiar specula asupra faptului că, dacă se decongestionează zona portuară din Odesa, Rusiei i se facilitează asaltul. Dispariția navelor străine din peisaj ar fi benefică pentru ruși, în tentativa de cucerire a Odesei.
Trebuie să precizăm foarte clar că această Inițiativă este exprimată în două segmente – unul este semnat de Ucraina-ONU și Turcia mijlocitor, iar cealaltă de Rusia-ONU și Turcia mijlocitor.
Ce câștigă Ucraina
În afară de potențiala plecare a navelor captive, mai nimic. Pregătirea de export poate dura și trei luni, deminarea, refacerea instalațiilor portuare, revenirea personalului operant în port, sosirea mărfurilor din țară sunt operațiuni care necesită timp. Iar Rusia nu se oprește.
La câteva ore după semnarea Inițiativei, au bombardat cu rachete Odesa, precum și portul. Semnalul este deci clar: doar navele. Ce este în afara navelor, va fi clar supus regulilor rusești de război, potențate de declarația lui Serghei Lavrov, ministrul rus al Afacerilor Externe, care a spus clar și răspicat: acest acord temporar nu înseamnă că noi ne oprim din această „operațiune specială”.
Apreciez și un proces foarte lent de estimare a costurilor de asigurare a navelor care vor ieși din cele trei porturi. Numeroși asigurători sunt interesați să ofere acoperire pentru transporturile de cereale din Ucraina, după ce s-a ajuns la un acord, susține Lloyd’s.
Navele care ar putea pleca cu încărcături de cereale din Ucraina ar trebui să o facă la câteva săptămâni distanță. Însă, trebuie să se stabilească detaliile, inclusiv contractele comerciale, în legătură cu acordul privind cerealele ucrainene, iar asigurătorii vor evalua fiecare încărcătură în parte, conform oficialului Lloyd's. Aici observ în mod clar că cele 120 de zile alocate acestui coridor se vor scurge foarte repede, fară mișcări de amploare în ceea ce privește exportul.
Din partea ucraineană înțelegem că un prim convoi va pleca în această săptămână, cu o escortă formată din nave aparținând Rusiei, Turciei și al încă unui partener, despre care nu se știe deocamdată nimic.
Ce câștigă Rusia
În primul rând, va obține ridicarea sancțiunilor asupra navelor rusești și va putea expedia cereale unde va dori. Exportul cerealelor nu a fost sancționat niciun moment, ci doar navele și sistemul de plăți SWIFT, de unde Rusia a fost decuplată. În plus, vor exploata, deși nu este oficial, zonele ocupate, în sensul că vor lua efectiv cerealele ucrainene și le vor exporta prin Mariupol și Berdyansk, absolut fără nicio reținere.
Vor putea expedia și încasa oriunde în lume și să nu uităm că transporturile clandestine au fost de multă vreme apanajul Rusiei, aceasta comportându-se ca un veritabil traficant.
În plus, presupunem că Rusia a obținut și ridicarea sancțiunilor pentru vânzarea și exportul îngrășămintelor, ceea ce reprezintă un mare câștig. Astăzi, îngrășămintele rusești care se află în stocuri în alte țări sunt blocate. Și portul Constanța are un lot consistent blocat în ce privește comercializarea.
Trebuie să înțelegem presiunea la care a fost supusă Rusia în ultima vreme prin volumul de recoltă pe care-l generează. Fără șanse de expediere din cauza sancțiunilor navale și a costurilor de asigurare extrem de ridicate (Panamax-urile nu intrau în Marea Azov spre Novorossysk, Tuapse, Taman și Caucasus, armatorii nu își asumau acest risc), rușii stau efectiv pe munți de grâu.
Oricâte plăci turnante au format via India, Pakistan și Kazahstan, aveau o problemă insurmontabilă, și anume prețul mărfurilor asociat cu costul logistic. Marfa lor era oferită cu discount pentru a putea fi preluată, iar logistica decupa o porție mare din preț, din cauza riscurilor asociate traseelor prin spatele cortinei de sancțiuni.
Faptul că nu sunt competitivi rezidă în mod clar din acțiunea luată pentru a reface modul de calcul al taxei de export. Rubla fiind mult mai puternică față de perioada de înainte de conflict, din cauza lipsei tranzacționabilității ei cu mărfuri din exterior, fermierii ruși primesc mult mai puțin pe tona de grâu decât înainte de invazia din Ucraina. Înainte de invazie, 1 USD valora 75 RUB, iar astăzi 1 USD valorează 58 RUB, deci, la un calcul al prețului în USD pe 1 tonă de grâu, un fermier rus primește mult mai puțini bani exprimat în ruble, căci ce altceva ar putea folosi în Rusia?
“Federația Rusă a avut nevoie de mai puțin de 24 de ore pentru a pune sub semnul întrebării acordurile și angajamentele pe care le-a luat în fața ONU și a Turciei într-un document semnat ieri la Istanbul cu un atac cu rachete asupra zonei portuare din Odesa. Racheta rusă este "respectul" lui Vladimir Putin în fața secretarului general al ONU, António Guterres, și a președintelui turc, Recep Erdogan, care au făcut eforturi mari pentru a obține acordul și cărora Ucraina le este recunoscătoare.” Extras din comunicatul transmis de Guvernul Ucrainei, după ce Rusia a bombardat din nou Odesa, dorind să reamintească cine deține controlul.
Ce rol joacă Organizația Națiunilor Unite
O.N.U. joacă un rol pe care nu și-l poate asuma. Joacă un rol de mijlocitor al unei înțelegeri semnate separat de părți, fără să acorde nicio garanție. În mod natural, nu are ce garanții să ofere, nu există o zonă de excludere ce este supravegheată de această organizație. Însă, acest rol al O.N.U. are ramificații mult mai îndepărtate.
Dorința O.N.U. este nu de a arbitra, căci nu are cum să o facă, ci de a suplini din motive sociale țările sărace din Africa. Este efectiv o încercare de a preveni dezordinea socială la acel nivel, căci dezordinea și anarhia în acea zonă fierbinte poate escalada într-un fenomen migraționist incontrolabil.
Paragraful I din acordul semnat cu Ucraina chiar aspect îl stipulează, și anume că O.N.U. nu este responsabilă și nu i se poate inputa nimic.
„ I. Nicio dispoziție din prezenta inițiativă nu va fi considerată ca o renunțare, expresă sau implicită, la privilegiile și imunitățile Organizației Națiunilor Unite, iar părțile se vor asigura că inițiativa nu implică nicio răspundere pentru Organizația Națiunilor Unite.”
Nimic nu este ceea ce pare a fi
Rusia este în turneu de promovare, marketingul intern își face cu prisosință datoria, enunțurile caselor de analiză, așa-zis independente, ridică volumul de recoltă rusească la nivelul de 92.6 mil. tone în termeni de producție a anului 2022. Totodată, ei estimează un volum de export capacitat la peste 50 de mil. tone.
Lavrov, ministrul de externe rus, face această promovare prin țările arabe, urmând apoi un traseu predefinit, exact în acele zone care au nevoie extrem de mare de grâu și enumerăm aici Egipt, Uganda, Etiopia și Congo.
Explicația este că, în afara Egiptului, pe care SUA l-au antamat cu un împrumut de 500 mil. USD destinat achiziției de grâu, acestea sunt țările pentru care O.N.U. făcea lobby acum câteva luni către India, ca ele să fie aprovizionate suplimentar cu grâu.
India nu numai că nu este un exportator major de grâu, ci chiar a suferit în acest sezon de un deficit de producție, cauzat de un val de căldură de peste 62 de grade Celsius, care a condus la o scădere a producției de grâu de la 112 mil. tone, la 99 mil. tone. India este al doilea producător de grâu din lume, având o populație foarte numeroasă. Ei exportau maximum 7.5 mil. tone către țările sărace din jur.
Brusc, India a început un marketing agresiv, spunând lumii întregi că va suplini lipsa cauzată de războiul care a blocat bazinul Mării Negre. Și mi-am pus, firește, semne de întrebare: cum și de ce? De când India este mare exportator? Mass-media a preluat discursurile bombastice indiene și le-a răspândit, alimentate și de faptul că O.N.U., da, aceeași organizație, a rugat India să suplinească, ce coincidență, Uganda, Etiopia și Congo.
Ce ascundea de fapt acest marketing agresiv indian? Nimic altceva decât o placă turnantă. Cu alte cuvinte, India suplinea țările vizate, în timp ce Rusia realimenta stocurile interne indiene. Totul cu un preț, un discount major la prețul grâului și un preț exprimat în rupii.
De altfel, India este folosită tot ca o placă turnantă în distribuția petrolului de către Rusia. Tankerele indiene aduc petrol brut din Rusia, pe care îl rafinează în rafinăriile proprii și apoi îl distribuie mixat cu marfă de alte origini, spre a disipa originea principală.
Revenind la grâu, Rusia și-a creat canale separate de distribuție, ocolind sancțiunile impuse navelor rusești, via Kazahstan, unde și-a înregistrat companii și flote logistice, coborând apoi cu mărfurile terestru în Asia și suplinind nevoile țărilor sărace.
Exportă grâu în Pakistan, circa 3 mil. tone, folosind și această țară ca pe un sistem de distribuție. Pakistanul asigură țările sărace din jur cu grâu, Bangladesh-ul, satelitul său, este cel mai bun exemplu.
Rusia vinde 5 mil. tone în Iran, via Marea Caspică ca sistem de plăți, fiind folosit barterul în piese de schimb generate de ansamblul Renault care produce pe teritoriul Iranian. Piesele și componentele rezonează fix cu uzina Lada, mai nou numită, exact fostele active Renault din Rusia.
Egipt primește grâu din Rusia, formulând un sistem barter ce întoarce către aceasta din urmă legume și fructe din această țară.
Însă nu este suficient, aria de distribuție trebuie să fie mai largă și prețul trebuie să fie mai mare. În această lume, ponderea comerțului cu grâu exprimată în volume este setată la un nivel de 200-205 mil. tone dintr-o producție globală de 779-780 mil. tone.
Rusia alături de Kazahstan și de minimum 5-7 mil. tone furate din Ucraina, generează un volum aferent comerțului global de cel puțin 65-68 mil tone, ceea ce ne duce aproape de nivelul de 30%. Dacă adaugăm și volumul din Ucraina aferent exportului, 25 mil. în 2021 și o estimare de 10 mil. în 2022, avem o pondere de 40% aferentă anului 2022 și cifrele ne indică deja ce putere are Rusia în comerțul global cu grâu.
Prin șantaj, coerciție și înțelegeri subterane, Rusia își manifestă puterea, ocupând zone sărace ce vor răspunde oricăror comenzi venite de la Kremlin.
În loc de concluzie
Lumea trebuie hrănită, lumea trebuie să supraviețuiască, indiferent din ce sursă. Este o declarație pe care mi-o asum și susțin. Să vorbești despre principii cu stomacul plin este facil și asta este retorica U.E. și SUA.
Prin ochii unui locuitor al unei țări sărace africane sau asiatice acest lucru nu este valabil. Foamea este instinctul primar ce guvernează acțiunile populației în aceste țări, sfâșiate de războaie etnice sau sugrumate de dictaturi.
Faptul că Rusia exploatează astăzi aceste puncte slabe globale nu trebuie să ne mire, mâncarea dictează supraviețuirea și Rusia a înțeles acest lucru. Mâncarea creează dependența și Rusia exact asta face: este parte a unui plan ce a pornit de mulți ani, am putea spune din 2019-2020, atunci când Rusia a introdus prima dată taxa de export la grâu.
Motivația lor la acel moment a fost că își securizează piață internă, însă Vestul a mușcat momeala, bucurându-se că piața a urcat ca preț, iar ei își vând mai bine mărfurile. O deziluzie totală. Vestul a fost mânat exact ca o oaie către staul, fără să bănuiască cine deține controlul.
Cu o pondere de 30-35% din comerțul global de grâu, iar dacă asociem și Ucraina în anii buni depășim 45%, Rusia efectiv marchează teritoriul și îl exploatează exact cum dorește.
Pentru că Vestul nu a înțeles că lumea nu se rezumă la U.E. și SUA. Lumea este compusă și din Africa și Asia. Vestul s-a bucurat că poate vinde grâul scump, omițând faptul că a născut și a crescut un monstru, ce s-a întors către el și nu mai poate fi controlat... pentru moment.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Păi asta nu e o noutate decât în România, stat-marionetă al Americii imperialiste!
Sahra Wagenknecht de la DIE LINKE, Partidul Stângii din Germania, spune asta de "săptăluni" de zile, arătând că politica sancțiunilor împotriva Rusiei impuse de păpușarii imperialiști de la washington este tâmpită, fiind inutilă deoarece nu afectează Rusia câtuși de puțin, afectând însă la greu economia statelor membre ale UE și în special a Germaniei!
Tocmai de aceea, Frau Wagenknecht cere cu insistență, clar și răspicat în media audiovizuală și în Bundestag, respectiv negru pe alb în presa scrisă, renunțarea de către Germania la sancțiuni și punerea în funcțiune a gazoductului Nord Stream Zwei, pentru ca poporul german să nu moară de foame și la iarnă și de frig sub povara scumpirilor datorită sancțiunilor!
În sprijinul renunțării Germaniei la sancțiunile tâmpite și nedrepte împotriva Rusiei, Sahra Wagent menționează exemplul pozitiv al Ungariei, care, deși este stat membru al UE, a refuzat și refuză sancțiunile tâmpite împotriva Rusiei și cumpără în continuare petrol și gaze din Rusia și încă la prețuri ieftine, preferențiale.
De asemenea, ea menționează și exemplul pozitiv al Turciei, care, deși nu este stat membru al UE, este stat membru al nato și, cu toate acestea, cumpără la greu petrol și gaze ieftine din Rusia!
Și, chiar dacă facțiunea Wagenknecht a pierdut alegerile de partid, politica Stângii germane în acest sens rămâne aceeași: noul copreședinte al DIE LINKE, europarlamentarul Martin Schirdewan, cere fix același lucru: Verzicht auf Sanktionen - renunțarea Germaniei la sancțiuni! O politică sănătoasă, lucidă, corectă și justă, dar mai ales utilă întregii Europe!
Cât despre sancțiuni și ce "are voie" Rusia să furnizeze, hai să vedem ce o să se întâmple în momentul în care Rusia, deși "are voie", va aplica, la rândul ei, sancțiuni Americii imperialiste în sensul că va refuza să mai livreze uraniu către sua! Nu, nu e glumă, am citit despre asta ieri în Pravda în limba engleză! Cică asta ar genera ditamai criza energetică în sua, de va vedea America imperialistă numai stele și dungi!
Intr-un sat numit Terra traiau doi consateni ce se dusmaneau. Unul mostenise de la bunici o mare padure (de sonde) si alte cele, celalalt era camatarul satului. Camatarul punea gheara pe tot si toate, toti erau datori la el si puse pistolari in cam tot satul. Acum vru sa puna pistolari taman in curtea vecinului aluia cu padurea pe care-l dusmanea. Asta, suparat tare, trimise el pistolari d-ai lui in curtea vecinului, nu de alta. dar nu vroia sa se trezeasca cu pistolarii dusmanului taman la gardul sau, pentru ca el statu in ograda lui cuminte si dadea lemne la toti din sat care vroiau sa cumpere. Chiar zise mai inainte sa se inteleaga cu camatarul sa nu intre peste vecin, dar camatarul nu si nu, ca el cica n-ar vrea sa trimita pistolari, ca n-au la ce sa se-nteleaga. Padurarul simti ca e mintit si cu inima stransa, trimise pistolari, taman in curtea vecinului unde se nascuse strabunicii lui. Acum vecinul o dadu si el la intors ca nu ar vrea pistolarii camatarului in curte dar c-ar vrea sa fie trecut pe caiet (UE) ceea ce padurarul fu de acord, ca nu-i treaba lui daca se imprumuta la camatar. Si uite asa ne treziram cu taraboi in curtea vecinului, de-i fugi muierea prin vecini, adica si pe la noi, ca urmatoarea casa pe ulita-i a noastra, a valahilor, cu curtea plina de pistolari, cu copii plecati in vecini sa lucre, cu parintii certati si datori de nu mai misca nimic in curte fara voia camatarului, iar aluia nu-i pasa decat de pistolarii lui si mai trimite o branza (fonduri UE) sa-i creasca p-aia mici ca tare-s buni de slugi prin curtea vecinilor. Iar cand nu mai pot ii trimit indarat in curta valahului sa-si planga batranetile si punga goluta. Hai c-am obosit, ma aia pe mine grija de curtea altuia, ma duc sa-mi pregatesc mamaliga, numai sa-mi deie ala lemne ca tare s-or scumpit de cand cu taraboiul.
Au trecut 6 luni de razboi si deja UE cedeaza , dupa inca 6 luni UE va ridica sanctiunile catre Rusia pentru ca iarna e grea productia germana scade intram in criza .
In primavara se intrevede pacea dar nu asa cum speram toti ci asa cum vrea Putin pentru ca confortul european e mai important decat distrugerea unei tari.