Lăsați-vă copiii să dea de greu!

Foto: Profimedia Images

Astăzi m-am gândit și mi-am imaginat viața unei pisici care nu știe să prindă șoareci. Dar nu pentru că s-a născut fară instinct, ci pentru că în jurul ei mediul natural a suferit modificări, omul și-a pus amprenta și a dorit să-i îmbunătățească traiul.

Multe pisici stau în case, au promenada dedicată la geamuri, cu aparate eco special proiectate pentru a detecta orice și mâncare la discreție, dar totuși... Mi-am amintit de pisicile de pe străzile din Ayia Napa din Cipru care sigur mai dau nas în nas cu câte un șoricel sau doi. Urmând această logica, am realizat că și pisicile noastre de la sat pot da nas în nas cu un fel principal pe care s-au născut să-l ucidă.

M-am întrebat și mă întreb pentru ce am fost noi născuți și mai presus de toate de ce i-am născut pe copiii noștri, copiii anului 2022 și nu numai. 

Din câte îmi amintesc eu, echilibrul a fost un laitmotiv al copilăriei mele, iar apoi școala a pledat pentru același echilibru cu care eram obișnuită în sânul familiei. Am fost lăsată să dau de greu, sau cum se spune popular să dau cu capul de pragul de sus pentru a-l vedea pe cel de jos. 

Cu toate că părinții mei m-au iubit și s-au ocupat și preocupat de educația mea și de parcursul meu școlar, m-au lăsat să trăiesc singură într-un oraș departe de orașul în care locuiam și și mai departe de cel natal. M-au lăsat să-mi trăiesc propriul destin în grija unei gazde care s-a tot schimbat la o perioadă, printre străini care mi-au devenit cunoscuți și mai apoi prieteni. M-am format în mediul academic al Liceului Pedagogic Constantin Brătescu din Constanța și în mediul social al aceluiași oraș. Au fost pericole, desigur, am întâmpinat greutăți, unii oameni au vrut să profite de mine, să mă înșele, însă au fost și alții care m-au iubit, protejat și susținut. Bineînțeles că părinții mei erau lângă mine ori de câte ori aveam nevoie, însă au avut curajul, adică lipsa de frică, de a mă lăsa să-mi trăiesc propria viață, să mă descopăr, să mă formez, să mă cunosc, să-mi port de grijă, să-mi fac prieteni, să elimin oameni din viața mea, să mă feresc, să prevăd, să-mi fac propriile strategii, să-mi vindec rănile, să mă distrez. Știu că au strâns din dinți, dar au reușit. 

Ce au reușit de fapt? Au reușit să-mi transmită curajul lor, adică lipsa de frica și apetitul pentru echilibru, iar în acest moment frica nu mă paralizează, iar echilibrul mă caracterizează. Ele îmi permit să-mi văd elevii greșind, suferind cu măsură, încercând de 100 de ori, reușind, învățând, stând în echilibru. Mă pot autoevalua și îmi pot organiza viață astfel încât să-mi mențin echilibrul care îmi asigură un trai frumos.

Au fost pericole, desigur, am întâmpinat greutăți, unii oameni au vrut să profite de mine, să mă înșele, însă au fost și alții care m-au iubit, protejat și susținut. Bineînțeles că părinții mei erau lângă mine ori de câte ori aveam nevoie, însă au avut curajul, adică lipsa de frică, de a mă lăsa să-mi trăiesc propria viață, să mă descopăr, să mă formez, să mă cunosc, să-mi port de grijă, să-mi fac prieteni, să elimin oameni din viața mea, să mă feresc, să prevăd, să-mi fac propriile strategii, să-mi vindec rănile, să mă distrez. Știu că au strâns din dinți, dar au reușit.

Mergând mai departe cu aceasta paralelă, pot spune că la începutul unui nou an școlar trăim un moment excelent pentru a le transmite copiilor noștri dorința de echilibru și pofta de a-și trăi propria viață de școlar în cadrul grupului social din care fac parte. Îi putem premia cu încredere, curaj și dorință. Dorință de a învața, de a-și admira colegii și profesorii, de a experimenta și greși, de a repara, de a fi disciplinați. Exact ca pisicile care ies la vânat, au nevoie să aștepte, să prevadă, să atace, să se bucure sau, dacă nu au reușit, au greșit, să o ia de la capăt, învățând din propriile greșeli.

Să avem un an nou școlar plin de experiențe, oameni dedicați, răbdare și dragoste! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp