Le punem o documentație în brațe și i-am digitalizat. Digitalizarea în România nu funcționează pentru că e făcută din birou

Foto: Profimedia Images

Strategii, ghiduri, gale, conferințe, poze și discursuri despre cât de bună e digitalizarea. Când te duci însă în teritoriu și vorbești cu oamenii din instituțiile publice, vezi ce discrepanță majoră este între ce se vorbește la București sau în alte orașe mari și realitatea din teren.

Companiile scot materiale pe această temă, dar nu se duc la fața locului, la firul ierbii, să vorbească chiar cu cei care ar trebui să adopte această digitalizare. Sunt primari de comună care nu numai că nu au calculator și nici nu vor să audă de el, dar au și maximum 4-5 angajați cu totul. Vin consultanții peste ei când apar fonduri pentru autorități publice, de nu mai știu cum să fugă din birou ca să îi evite, că nu înțeleg o iotă din ce spun aceștia.

IMM-urile, mare parte dintre ele, se află la limita de plutire, amenințate mereu cu creșterea salariului minim și a taxelor și de alte măsuri luate peste noapte. Nu au capacitatea să se gândească la ce va fi peste un an, la digitalizare, la ce o înseamnă această digitalizare și ce facem cu ea. Sunt prinși în munca de zi cu zi de producție, de găsit client, de ținut angajați, de plătit taxe. Nu vine nimeni să le explice de ce, care e perspectiva, care e riscul, care sunt avantajele, pe limba lor și adaptat scopului lor.

Și vine Bucurestiului și le trântește în brațe ghiduri de digitalizare și transformare digitala, că exact asta le lipsea, un material pe care să îl citească. Pe acesta nu îl aveau și stăteau seara liniștiți gândindu-se: ce bine ar fi dacă aș lectura ceva pe domeniul ăsta! Nu stiu daca v-ați uitat pe vreo statistică în acest, dar România are cea mai mica rata de Life Long Learning – adică învățare pe parcursul vieții din Europa. Dar e bine: am lansat, am făcut, s-a bifat.

Am vorbit acum ceva timp cu o companie pentru a le oferi servicii de transformare digitală. O companie mare, chiar foarte mare. Le-a plăcut ce le-am zis despre auditul pentru digitalizare și mi-au povestit ce făcuseră până atunci: fiind o companie mare, au luat o firma mare, cunoscută, pe digitalizare – și-au scos oamenii uneltele, documentele cu prescurtări și abrevieri, au analizat, au făcut, au găsit, asta vă trebuie. Managementul a cerut mai multe detalii despre cum au ajuns la concluziile respective, însă nu au putut oferi un răspuns satisfăcător, așa că totul s-a oprit. 

Eu, cu gândire de ONG-ista am întrebat: dar au făcut vizită în teren? Au văzut procesele? Au vorbit cu oamenii care muncesc, cu cei din ture, cu cei care fac munca mai grea? Am întrebat pentru că nu îmi puteam imagina corporatistul din firma de IT într-o fabrică vorbind cu omul de la strung, și mă gândeam că sunt eu cu idei preconcepute. Dar nu, nu a fost nimeni acolo, nu a văzut nimeni nimic. Analiza s-a făcut pe ce spunea managementul companiei, care poate ajunge din când în când în fabrică să vadă exact ce se întâmplă, pentru că se bazează, evident, pe ierarhia din companie.

Întrebarea mea este: cum faci un audit de automatizare fără să te duci să vezi? Ce îți spun ceilalți evident va fi subiectiv și pe structura gândirii lor. Sunt rari acei oameni din echipă – și trebuie crescuți în firmă că atare – care să spună, șeful, am eu o idee de îmbunatățire. În general, lumea este în zona de confort și e perfect multumită de statu quo. Povestea de mai sus mi-a adus aminte de o întâlnire cu o companie care a venit la noi să ne prezinte ce face în același domeniu în care lucrăm.

Le-am zis de la început că știm despre tehnologia respectivă, că o folosim și noi. Dar omul care prezenta avea slide-urile lui și nu putea să sară peste ele. Nu a putut să se adapteze contextului în care făcea prezentarea, pur și simplu. Iar eu am considerat acest lucru lipsă de respect, așa că m-am ridicat, mi-am luat laptopul și mi-am văzut de treburile mele până a ajuns la partea în care zicea ceva care să fie cât de cât de interes pentru mine. 

În acest moment e în desfășurare un mamut de proiect de 20 de milioane de euro – o licitație lansată de Agenția Națională a Funcționarilor Publici – pentru cursuri de digitalizare a funcționarilor publici – care se pot desfășură și online. Și ar trebui să ne imaginam și să ne așteptăm că câștigătorul licitației și partenerii – companii care au aceasta cifră de afaceri – vor putea să vorbească pe limba autorităților publice cu care cel mai probabil nu s-au mai întâlnit până acum.

Am curajul să spun, asumat, că peste 4-5 ani, vom fi pe același loc în DESI – poate, poate vom crește 1-2 locuri că mai avem și noi grija ce raportăm – și cu banii cheltuiți. Dar vom fi făcut numeroase conferințe, ghiduri și gale, cele mai multe fără contact cu realitatea din țară și nevoile reale ale oamenilor. Și în format electronic, desigur, că așa citesc materialele toți cetățenii României.