Foto: Guliver Getty Images
Nu-mi place să dramatizez, nici să compar România cu alte țări, dar nu mă pot abține să nu mă întreb de ce alții pot și noi nu. Unde greșim? De ce nu învățăm din propriile greșeli pentru a nu le repeta și de ce nu suntem capabili să învățăm de la alții care știu să facă lucrurile foarte bine? De ce este mai important ego-ul și satisfacerea acestuia decât a face lucrurile bine, cu responsabilitate și cu dedicare?
Sunt atâția oameni în jurul nostru care au dovedit că se poate și încep să devină din ce în ce mai mulți care sătui să vadă că educație – nu, sănătate – nu, infrastructură – nu, legislație – favorabilă doar unora, politică – nu, valori – nu, și-au suflecat mânecile și s-au apucat de treabă. Se construiesc școli, spitale, se face educație alternativă, se lansează noi cluburi sportive, crește numărul antreprenorilor, se creează comunități, se îngrijesc bolnavi, se aduc medicamente din alte țări, se trimit oameni la operație în alte țări, se fac evenimente unde se adună fonduri, se fac campanii de conștientizare, se plantează copaci, se adună gunoaie, se scriu articole, se colectează donații și sponsorizări, se comunică sub toate formele și pe toate canalele, se protestează și multe altele doar prin intermediul și cu ajutorul oamenilor de bine, asociațiilor nonguvernamentale și companiilor mai mici sau mai mari dornice să se implice în tot ce presupune a face bine și a schimba starea de fapt.
Să nu uităm că românii știu și pot face mult bine. Că românii sunt capabili. Că românii reușesc să dovedească și să depășească toate barierele pe unde se duc. Că avem români care lucrează pentru companii de renume din întreaga lume, aducând valoare și mândrindu-se că sunt români. În mod evident nu toți. Și din păcate nu suficienți pentru a crea valul acela care să șteargă în cale tot ce înseamnă corupție, minciună, nemuncă, nesimțire, lipsă de profesionalism, ignoranță și aroganță.
Înclin de multe ori să-i dau dreptate lui Ion Creangă: „Românului i-a greu până se apucă de treabă, că de lăsat îndată se lasă”. Când simți și vezi pe propria piele cum se face deseori treaba de mântuială în multe locuri din România, îți vine să te apuci singur. Începi să-ți zugrăvești singur casa, să-ți educi singur copiii, să construiești singur o grădiniță, o școală, un azil de bătrâni, un spital, o autostradă – fie ea și de un metru, o sală de sport. Pentru că, la naiba, vrei să trăiești într-o țară normală, civilizată, curată, organizată, unde taxele pe care le plătești sunt folosite pentru bunăstarea tuturor, nu doar a unora, unde educația, respectul, munca, sănătatea contribuie la dezvoltarea brandului de țară, unde minciuna, hoția și corupția sunt prevenite și sancționate prin legi sănătoase, transparente și nediscriminatorii.
Călătoresc des în Asia și una dintre destinațiile favorite este Singapore. Nu are cum să nu-ți placă. Te cucerește din aeroport până la ultimul pas pe care-l faci acolo. De la curățenie la zâmbetul și atitudinea oamenilor, de la orientarea către oameni și către client până la grija și responsabilitatea cu care-și fac treaba, de la tehnologie avansată până la frumusețea ficărui colț pe care-ți dorești să-l cunoști, de la atenția la detalii până la nivelul avansat de disciplină și organizare.
Sunt patru ani de zile de când am început să călătoresc în Asia și în continuare sunt uimită de cât de repede se schimbă lucrurile, de cât de rapid reacționează oamenii, de cât interes au pentru comunitate, pentru lucrul bine făcut, pentru cei din jur. Singapore este, pe lângă o țară absolut minunată, fascinantă din toate punctele de vedere, și țara amenzilor, dar niciun om care trăiește acolo nu simte această presiune, că ar fi mereu controlat sau că ar avea mereu o sabie deasupra capului. Pentru singaporezi este natural ca lucrurile să se întâmple corect, onest, transparent. Pentru ei este normal să muncească pentru ceea ce au, să plătească taxe și impozite pe care le regăsesc în tot ce înseamnă infrastructură, educație, bunăstarea comunității. Pentru singaporezi este absolut normal ca atunci când încalci legea să fii pedepsit. Totul este impecabil, atât pe stradă, cât și în locurile publice. Au în ADN și în cultură să nu jignească, să nu rănească sentimentele celorlalți, să se ajute unii pe ceilalți. Când merg acolo am impresia, și nu știu cum să explic asta în cuvinte, că civilizația este la ea acasă, dar că timpul stă pe loc, pentru că mereu am impresia că nimeni nu se grăbește.
Mi-am luat multe lecții de viață de la oamenii cu care interacționez în cadrul cursurilor pe care le livrez și care provin din țări, culturi, industrii și companii diferite. Una dintre lecțiile învățate a fost că nu poți schimba oamenii care nu vor să se schimbe, ci că ceea ce poți să faci este să-ți schimbi tu modalitatea de abordare și perspectiva asupra acestora fără a renunța niciodată la valorile și lucrurile în care crezi cu adevărat. Pentru că pasul cel mai important către evoluție este să conștientizezi că nu știi totul, că trebuie să fii flexibil și să-ți deschizi mintea către tot ce vine către tine și care oricum nu poate fi împiedicat să vină. Pentru că lucrurile se schimbă cu o viteză extraordinară în jurul nostru și viitorul este aici, acum. Nu cred că ne mai putem permite să așteptăm să ni se dea, ci trebuie să ieșim noi proactiv în întâmpinarea schimbării, indiferent dacă ne place sau nu. Nu ne mai putem permite să acceptăm ce ni se oferă, să scrâșnim din dinți, să facem compromisuri, să ne plângem în continuu că nu ne convine, ci trebuie să căutăm și să găsim soluții oricâte eforturi ar presupune asta.
Când citesc că „un studiu realizat în toate statele membre, Use Mobility, ale cărui rezultate au fost publicate la Parlamentul European, anul trecut, relevă că 47 la sută dintre tinerii români cu vârste între 16-35 ani intenţionează să emigreze, în următorii cinci ani” (de aici) mă întreb de ce nu facem absolut nimic pentru a ne ține tinerii, și nu doar tinerii, în țară.
Mai citesc și minciunile unui ministru, a doua oară ministru, despre școlile profesionale, stau și mă întreb dacă nu totul este făcut cu bună știință pentru a ne îndobitoci astfel încât să fim manipulați mai ușor.
„Pe fondul desfiinţării şcolilor de arte şi meserii (SAM), populaţia şcolară din învăţământul profesional s-a redus cu 40% faţă de anul şcolar anterior. Cel puțin 10% abandon școlar provocat de această măsură.” (sursa)
Am doi copii și nu-mi doresc să plece din România. Dar îmi este imposibil să nu iau în calcul această variantă în condițiile în care, direct implicată în procesul educațional la nivel național și internațional, citind și ascultând mesajele altor țări civilizate cu privire la educație, la viitor, la cât de importantă este învățarea continuă, la competențele viitorului, la joburile care vor dispărea și la cele care vor apărea, pentru care România nu e deloc pregătită, la investițiile care se fac în companii pentru dezvoltarea liderilor de mâine, văd că în România asistăm aproape neputincioși la un proces de dezumanizare, devalorizare și regres educațional din ce în ce mai extins cu impact social vizibil imediat și cu consecințe dezastruoase asupra relațiilor umane.
Soluții au existat și vor exista întotdeauna, cârcotași și oameni care se plâng ba de una, ba de alta, au fost și vor fi întotdeauna, capra vecinului încă trăiește, sănătoasă, și cred că a venit momentul să conștientizăm că plânsul de milă și privitul în ograda celuilalt nu ne vor ajuta, ci efortul individual și cel comun de a schimba, puțin câte puțin, ceea ce nu ne convine în propria ogradă. Eu am certitudinea că se poate și în România, pentru că avem zilnic dovezi în acest sens din zone în care oamenii nu s-au mai complăcut, ci au luat atitudine și au început să facă. Tu cu ce începi?
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Este normal sa compari cu ceva mai bun , problema patriotilor de ocazie e ca ei se complac cu situatia si compara cu ceva mai rau , da , se poate si mai rau dar asta nu inseamna ca trebuie sa fi mandru de o tara corupta ca Romania doar pentru ca exista altele si mai corupte si sarace .
Atunci cand de peste 3 generatii stai la casa dar esti needucat si arunci gunoiul in strada si treaba asta nu iti miroase nici generatia de dupa tine nu se va schimba daca asa ti-ai crescut copiii.
Cine a facut o vizita in sate din Austria Germania sau chiar si Franta au vazut ca aia in curte au stivuite lemnele la milimetru , e curat , gradini ingrijite , flori ba chiar si animale dar nu au rahatul imprastiat in toata curtea si treaba asta nu tine nici de primarie nici de guvern , tine de aia 7 ani de acasa si de cultura muncii si a respectului fata de tine si casa unde locuiesti.
Nici un guvern nu iti va face curat la tine in curte sau in fata casei si asta se poate extrapola la felul in care arata o comunitate , un oras sau de ce nu chiar o tara.
Daca nu ne plac amenzile exista o solutie foarte simpla , munca si respectul fata de comunitatea in care traiesti , patriotismul de parada nu tine loc de curatenie si nici de educatie.
E ca-n bancul cu viermii - tată și fiu - care scot capul din rahatul în care trăiau. Fiul întreabă: tată, ce e ăla galben ce strălucește? Tatăl răspunde: e soarele. Tată, ce e chestia aia albastră de deasupra noastră? Tatăl răspunde: e cerul, fiule. Tată, ce e chestia asta verde care ne înconjoară? Tatăl răspunde: e iarba, fiule. Fiul întreabă: tată, dacă e atât de frumos afară, de ce trăim noi în rahatul ăsta? Iar tatăl răspunde: pentru că asta e patria, fiule.
Așa și noi, putem ieși din rahatul ăsta dacă ne dăm seama că există și altceva pe lume, ceva ce poate fi făcut și la noi. Dar cu voință și cu oameni deschiși la minte. Nu cu atitudinea mioritică, că așa a fost de când e lumea și așa e normal.
Principiul corect (și nu e împotriva democrației) este 1 vot = 1 om x coeficientul contribuției lui la bugetul de stat prin taxele și impozitele pe care le plătește. Plătesc taxe și impozite de aproape 37 de ani în România și votul meu este egal cu al unui bețivan care nu a muncit nicio zi și trăiește din ajutorul social plătit tot de mine. Vi se pare corect? Bețivanului ăla nu îi pasă nici cât negru sub unghie de țara asta, important e să primească lunar indemnizația să reseteze contul de pe caiet la bufet. Mie îmi pasă de fiecare sat din țara noastră, pentru că fiecare are istoria lui, poveștile și locurile frumoase și tainice ale copilăriei cuiva, cîntecele și portul bătrânesc care se pierd pe zi ce trece,
Simplu, nu?
Numai ca dna Corina Neagu nu ia in consideratie mai multe motive ale discrepantelor.
1 - Singapore nu este acuzat de holocaust. In schimb este acuzata Romania si sunt acuzati romanii care sunt terorizati de degetul acuzator : <b> Ati ucis, ati ucis, ati ucis ! </b>. Cand esti astfel anihilat psihic si moral, pentru ce sa te mai straduiesti pentru tara ? Probabil ca Romania va inflori cand etnicii romani nu vor mai exista in aceasta tara si in locul lor vor sosi alte etnii cum ar fi chinezii sau Roma people.
2 - Romania cum sa se mentina sau sa creasca daca cei ce au accedat la putere in 1989 cu ajutorul dlui Gorbaciov, au pus pe butuci industria, agricultura, transportul feroviar, naval, etc. Regimul din Singapore nu si-a falimentat propria industrie sau propria agricultura pe motiv ca-i energofaga sau din alte motive bizare.
3 - Singapore a fost sau este sub umbrela britanica sau americana pe cand noi tot sub umbrela Moscovei am ramas. Moscova nu ne are la ficatzi. D-aia nici nu ne restituie aurul trimis lor in ww1 de frica germanilor. Nu conteaza ca suntem in UE si NATO. Cei ce ne conduc pot intoarce armele cat ai clipi. Avem experienta in acest sens. Poporul nici nu mai este intrebat. Baga legea martiala, ordona incorporarea si atacarea "dusmanului". Ce sa zica plebea ? Vine ordin de la maresal sa tragem in "dusmanul" capitalist sau dusmanul bolsevic. Daca soldatul roman nu trage, il asteapta curtea martiala si rusinea pentru familia lui. Asa a procedat criminalul de razboi Ion Antonescu si acum sunt acuzati romanii de holocaust si genocid si pusi la zid pentru asta.
Unii mai sunt deranjati ca nu exista scoli profesionale sau de meserii. Daca s-au ras de pe fata pamantului sute, daca nu mii de fabrici si uzine, la ce sa faca cu meseriile ? Tara s-a umplut de boutique-uri si alte uniyati comerciale similare. Ce mare calificare iti trebuie ca sa vinzi cartofi sau patlagele, de exemplu. (PS. Sa nu se inteleaga ca dispretuiesc munca acestora.)
Legat de gradul de civilizatie al unei tari, aceasta in mare se impune prin metode coercitive, si mai putin cu vorba buna. Daca vrei mai multa civilizatie si siguranta, trebuie inevitabil sa ingradesti anumite libertati. Marea realizare a celor din Singapore este ca au reusit un compromis bun intre metodele autocratice, coercitive - ce aduc civilizatie si siguranta - si diferite libertati cetatenesti, totul pe fondul unui grad mic de coruptie.
PS. Nu sunt fanul autocratiilor, pentru ca de cele mai multe ori ajung sa fie afectate serios de coruptie.
Tare mi-e teamă că unii dintre ei ar trebui să se sinucidă de vreo 2-3 ori....