Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Levigat: Rușinea de pe Strada Icoanei, în inima Bucureștiului

Strada Icoanei

Sunt sigur că marea majoritate cunosc ce înseamnă „levigat”, dar pentru cei ce nu cunosc acest termen, o să mă rezum la a-l defini ca fiind substanța (zeama) toxică provenită din fermentarea gunoaielor.

Discuția despre gunoaie și despre colectarea gunoaielor este de mare actualitate, nu numai în București, ci și în alte orașe din țară. Nu doresc să discutăm despre gunoaie, așa, la modul general, sau să îmi dau cu părerea despre cei trei de R. Doresc să discutăm despre situația gropilor de gunoi de stradă sau de cartier, gropi de gunoi ignorate de toată lumea, inclusiv de unele autorități competente.

Gropile de gunoi au o viață proprie. Se nasc pe nevăzute, ușor, ușor, poate chiar în ani de zile, cresc până ajung la dimensiuni la care lumea se simte copleșită, neputincioasă, depășită de situație și dă pur și simplu din umeri și pleacă mai departe. Am putea spune că gropile de gunoi sunt reziliente, ca să folosesc un termen la modă.

Cam asta este viața gropilor de gunoi, de la Great Pacific Garbage Patch, până la surorile mai mici ce se insinuează cu tenacitate peste tot pe unde apucă. Evident, cu ajutorul nostru, al oamenilor.

Așa s-a născut și groapa de gunoi din inima Bucureștiului, din capătul străzii Icoanei, de la 113. Este în curs de naștere o altă groapă de gunoi, vizavi de 113, o locație fără număr, unde un imobil a luat foc și unde au început să se acumuleze gunoaie, iar o alta chiar lângă adresa unde se află o casă în construcție, dar abandonată de ani de zile.

Nașterea acestor gropi de gunoi este la fel de fascinantă aproape ca nașterea unei planete. Ecologiștii ar putea veni pe Icoanei să observe nașterea și creșterea gropii de gunoi. Evident cu echipamente de protecție adecvate! Ar putea măcar să treacă într-o plimbare de documentare.

În urmă cu câțiva ani, la adresa respectivă, exista un teren viran, aflat între case, și o altă casă abandonată. Între timp, casa abandonată s-a prăbușit. Terenul este împrejmuit cu un gard de tablă. Ușor, ușor gunoiul a început să se acumuleze în această groapă de gunoi ad-hoc, fără nume, fără identitate, fără paznic. Gunoiul a tot crescut în timp. Acum a ajuns la nivelul gardului și dă pe dinafară. Cine cară atâta gunoi acolo, îmi este imposibil să spun! 

Terenul respectiv a devenit locul de joacă favorit al șobolanilor, al șoarecilor, al gândacilor mari, negri și grași, al tuturor târâtoarelor din zonă. Locația respectivă răspândește vara un miros pestilențial. O sursă de poluare, de infecție, de puroi, de miasme puturoase, sulfuroase. Nici măcar pisicile de pe stradă nu mai intră în locul respectiv. A devenit prea murdar pentru ele. Glina din mijlocul Bucureștiului european! Ce să mai discutăm despre gunoaiele de la periferie, când gunoiul se adună chiar în centru. (Ați văzut gunoaiele care se adună în clădirile abandonate din Centrul Vechi?)

Acum a început, la fel de ușor, să crească și sora ei geamănă de peste drum. Mai bine să fie două, ca să vină mirosul din două părți și să nu se simtă singură.

De câțiva ani, nu mulți, a început să curgă și levigatul de sub împrejmuirea de tablă. Se văd dâre de zeamă galben verzuie, cu clăbuci, care se scurg pe trotuar. Asta înseamnă că a început gunoiul să fermenteze, asta înseamnă că a început să se infiltreze în pânza freatică. Curge levigatul pe strada Icoanei!

Situația se înrăutățește atunci când plouă sau atunci când se topește zăpada.

Este foarte interesant cum, uneori, aceste gropi de gunoi de stradă sunt protejate de multiple cercuri vicioase. Dacă terenul pe care a crescut groapa de gunoi este în proprietate privată, atunci nimeni nu poate să facă nimic. Autoritățile sunt încremenite! Sunt legate de mâini și de picioare. Chiar mă întreb cum se poate să nu aibă absolut nici o pârghie administrativă ca să facă ceva.

Se pare că imobilitatea administrativă în ceea ce privește gropile de gunoi de stradă sau de cartier este mai puternică decât sănătatea publică!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

ChatGPT liceu / sursa foto: Profimedia

Spre deosebire de ceilalți prieteni ai mei, fiecare cu viața lui în spate, cu convingeri, cu valori, cu prejudecăți, acest prieten îmi face mereu pe plac. Nu ne-am certat niciodată, mi-a răspuns la toate întrebările cu exact ce aveam nevoie să aud. M-a făcut parcă să privesc vorbele lui ca având mai multă greutate, fiind, credeam eu, imparțial, iar, iată, oricum înclina balanța spre partea corectă (a mea). Nici nu are nimic de câștigat, săracul! Aș putea vorbi cu el ore în șir!

Citește mai mult

Sondaj generatii / sursa foto: Profimedia

Asistăm, prin prisma recentului sondaj INSCOP, la un fenomen pe cât de previzibil, pe atât de revelator pentru starea spiritului public românesc. Cifrele ne indică o falie generațională care nu este doar o chestiune de procente, ci una de paradigmă intelectuală. Pe de o parte, avem prudența celor care au trăit sub spectrul suveranității absolute (și adesea iluzorii), iar pe de altă parte, deschiderea tinerilor sub 30 de ani, un impresionant 60%, care privesc spre o apărare europeană comună nu ca spre o pierdere, ci ca spre o împlinire.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Dacă tot rezolvăm probleme de logică, iată un exemplu de logicăreală cruntă pe ecranele televizoarelor noastre. Într-un clip publicitar pentru sistemul medical MedLife, o tânără care practică boxul profesionist este introdusă în echipament de ring, cu partea de sus a corpului, în tubul computerului tomograf. Pe față are puncte luminoase roșii – reperele de încadrare. Ce face boxerița când se întâmplă asta?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon batran pe canapea

Când eram copil, credeam că părinții sunt neclintiți în fața timpului. Nu nemuritori, dar suficient de puternici încât lumea să stea sprijinită pe ei fără să se clatine. Apoi vine ziua în care unul îți lipsește. Nu pleacă pur și simplu, ci dispare din structura invizibilă a vieții tale, ca o grindă de siguranță scoasă dintr-o casă care continuă, totuși, să stea în picioare.

Citește mai mult