Foto: Marcel Ciolacu Facebook
Este cunoscută practica unor lanțuri de supermarketuri de a organiza săptămâni cu specific național: săptămână grecească cu iaurturi și uzo, săptămână italienească cu paste și vin roșu, săptămână germană cu cârnați și bere. Săptămâna trecută a fost săptămâna românească la Kiev. Capii politicii romanești s-au înfățișat la Kiev pentru a marca întâlnirea cu conducerea a Ucrainei. Și nu într-o zi, ci în două consecutive. Și nu împreună – nu era să le ocupe gazdelor o zi de război, au mers pe rând, ca rușii să aibă și ei răbdare două zile, dacă tot nu au avut de Paște.
Marți au fost fost primul ministru și președintele uneia dintre camere. Miercuri a fost președintele celeilalte camere, joi ar fi fost rândul președintelui, dar la viteza la care reacționează acesta, pesemne va fi joia viitoare. S-au perindat cam pe același traseu, orașele eliberate de ocupația rusească, întâlniri cu președintele Dumei, al statului, al guvernului.
Nu există un moment mai bun pentru capitalul politic decât pe timp de război. Și nu există loc mai bun decât el acasă, în Ucraina. Dincolo de semnalul care trebuie dat de susținere a Ucrainei, politicienii noștri au mirosit rapid că selfie-urile în veste antiglonț alături de Zelenski pot fi aducătoare de imagine profitabilă. Drept care s-au încărcat cât au putut cu asemenea imagine.
Interesant de observat că, la capătul vizitei, premierul Ciucă a socotit că trebuie „să luăm parte la procesul de reconstrucție din țara vecină” și a enumerat „măsurile pe care România va acorda sprijinul Ucrainei” – prelungirea ecartamentului larg de cale ferată ce vine din Moldova și Ucraina, crearea taberelor de refugiați, reglementarea accesului gratuit la serviciile medicale, intermediere în transferul ajutoarelor internaționale către Ucraina, liberalizarea temporară a transportului rutier de marfă efectuat de către operatorii ucrainieni în Romania. Adică ce putem și noi.
În treacăt fie spus, la finalul comunicatului oficial se arată firav că „au salutat și susținut disponibilitatea de a crea un nou profil partenerial, superior, pe toate dimensiunile, pentru relația bilaterală româno-ucraineană și au asigurat cu privire la respectarea drepturilor identitare ale etnicilor români”, fără să fie foarte clar cine a salutat, în ce condiții și despre ce fel de drepturi identitare vorbim.
În schimb, domnul Ciolacu, în propriul comunicat de presă afirmă ferm că „Zelenski a fost de acord ca românii din Ucraina să beneficieze de aceleași drepturi pe care le au minoritățile din România” - or, asta e altceva, există un autor al acestor promisiuni (președintele Zelenski), există un conținut al acestor promisiuni (aceleași drepturi…) și mai întâi de toate exista promisiuni.
Nu discut despre oportunitatea negocierii unor asemenea drepturi în condițiile excepționale de acum, dar pun un semn de întrebare dacă într-adevăr s-a discutat așa ceva la acea masă sau e doar o poveste marca Ciolacu. Îmi vine foarte greu să cred că președintele delegației, domnul Ciucă, nu a fost atent, sau nu a reținut o asemenea promisiune, socot extrem de importantă, din partea președintelui Ucrainei. Și dacă s-ar fi discutat să nu dea el, președintele PNL, o asemenea veste bună românilor. De aici și de acolo.
Pare ca l-a lăsat pe Ciolacu, același care a a mai spus că Romania e pregătită să trimită arme Ucrainei și că „a fost această discuție” – chestiune pe care din nou președintele delegației, neatent sau uituc, a omis să o insereze în propriile comunicate.
Dincolo de aceste omisiuni/adăugiri este de observat și propriul comunicat al președintelui Ucrainei în care nu prea se vorbește cam despre nimic din ce spune domnul Ciolacu. Dar asta ține desigur de propria campanie și de propriul electorat.
Să fie așadar o chestiune de campanie de PR, de astă dată condimentată cu tunuri, ținută lejeră și selfie-uri cu cel mai titrat om politic al momentului. Nu ar fi o premieră - în urmă cu ceva timp, un alt președinte al PSD-ului plătea bani frumoși pentru a se vedea cu Donald Trump, omul politic al momentului la acea dată. Vremurile revin chiar dacă cu un alt președinte al PSD și un alt om politic al momentului.
Cu adevărat nu știm exact ce s-a discutat și pentru că cel de-al treilea a lipsit ca să ne dea propria versiune despre ce s-a discutat acolo. Florin Cîțu a venit mai târziu cu o zi și nici nu s-a prea întâlnit cu Zelenski. Potrivit propriilor postări, a fost prezent la Congresul autorităților locale și regionale unde a fost prezent și președintele Ucrainei. Faptul că au făcut o poză strângându-se de mână nu valorează totuși cu o întâlnire politică. Asta nu l-a impiedicat să facă declarații despre discuțiile purtate cu acesta. Însă cea mai tare dintre declarațiile lui (deși la el toate sunt fabuloase) este că „acum trebuie să ne concentrăm pe reconstrucția Ucrainei“.
Mă bucură orice ajutor dat Ucrainei din partea orișicui. Cu toate acestea, am o ezitare profundă în legătură cu succesul reconstrucției țării vecine atunci când ea contează pe ajutorul lui Cîțu.
Cred că toate aceste comisii, comitete și comiții care se întâlnesc ba cu președintele țării, ba cu primarul capitalei, ba cu președintele Parlamentului, ba cu temiricine îi mai primește duc în derizoriu cauza, extrem de importantă, a apărării Ucrainei. Oamenii aia au o treabă importantă – ei se luptă pe bune cu rușii. Stau în tranșee și își varsă la propriu sângele prin moloz. Iar ai noștri merg să-și facă selfie-uri cu șefii lor.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ciolacu e un PSDist unsuros care impreuna cu Dincu joaca la doua capete , nu se stie , poate castiga rusii si le bat aia obrazul.
Catu ca sa se bage si el in seama probabil s-a dus sa le spuna alora sa aibe grija cu PSD ca de ajutor militar nu poate fi vorba .