Foto Guliver/Getty Images
Dacă ar fi să recitim unele texte ale lui Michel Foucault, am afla că relațiile dintr-o societate sunt de fiecare dată, dar în proporții diferite, relații de producție, de comunicare și de putere. Uzina sau firma sunt predominant unități de producție, școala este spațiu de comunicare, cazarma, comisariatul sau închisoarea sunt instituții de putere. În cazul școlii, avem un amestec specific, în care educarea copiilor se petrece sub forma transmiterii de cunoștințe, dar această transmitere este deopotrivă subsumată unei relații de producere (copilul trebuie să devină adult, adică o personalitate completă și educată, după chipul și asemănarea societății) și unei relații de putere.
Profesorul exercită în diferite moduri – prin poziția sa de agent comunicator – o putere permanentă asupra elevilor. De la dispunerea claselor (profesorul în picioare și copiii așezați, profesorul în fața tuturor, aliniați), trecând prin discursul profesorului, tăcerea copiilor și acordarea discreționară a cuvântului, până la capitalul de putere pe care îl reprezintă cunoașterea doctă și ermetică, toate concură la conservarea și dezvoltarea acestei relații de dominație a profesorului asupra elevului.
De ce avem de decenii în șir un model social-școlar neschimbat în condițiile unei dinamici extraordinare a societății și a modurilor de acces la informație și cunoaștere? Pentru că dacă profesorul își pierde acest ascendent de putere prin cunoașterea de tip școlar asupra elevului, el devine insignifiant din punct de vedere social.
Cum a evoluat această relație de putere în ultimele decenii? Profesorul și-a pierdut autoritatea spațială (dispunerea „haotică” a clasei) și prestigiul social („Domnul Trandafir” și „dascălul” au murit...), și-a pierdut și avantajul vestimentar (singurul îmbrăcat bine și altfel odinioară în fața copiilor în uniformă), precum și cel pecuniar (salarii de mizerie). Din autoritatea de odinioară, autoritate a unui model de urmat, s-a scurs azi aproape totul, spre tristețea acestui corp social, cândva un mare aliat al puterii oficiale. Din această autoritate nu a rămas azi decât infima putere blocată în capacitatea de a-i reprima pe elevi, prin constrângerea unei cunoașteri închise cu grijă în programe școlare absurde, accesibilă doar unor inițiați (profesorii) și transmisă cu forța și cu zgârcenie unor copii lipsiți de orice dorință de a cunoaște. Într-un sens foarte precis și negativ, în școala din România vreme de decenii cunoașterea școlară a fost transformată în instrument de dominație și reprimare.
În fața asaltului mediatic, spectacular, comunicațional, moral al societății de consum, profesorii s-au refugiat în reduta acestei cunoașteri osificate, deținută și predată într-un joc de putere, de dominație și de domesticire a copiilor. Dacă renunță la această redută a comentariului literar, a algoritmului și a listei de munți ori de verbe neregulate, dacă se predau în favoarea unei cunoașteri adaptate nevoilor zilei, își pierd ultimul privilegiu social, ultima formă de exercitare a puterii, vor cădea până la baza piramidei sociale, în disprețul și resentimentul general. Profesorii au construit nu doar o redută, ci și o ierarhie proprie a puterii, de la clasă până la minister, pe care nu sunt pregătiți să o cedeze. Ca dovadă subiectele formulate an de an la capacitate sau bacalaureat, dar și exasperarea lor, dusă până la trișare, de a lua concursurile de titularizare.
În același timp, această ierarhie a puterii nu se mai întemeiază pe o distribuire sau o stăpânire graduală a cunoașterii, ca și cum profesorii de la un nivel inferior ar deține o cunoaștere redusă, în vreme ce în ministere sau universități puterea ar fi deținută de savanți. Odată cu sosirea primilor semianalfabeți la conducerea ministerului Educației, ultima iluzie a unui proporționalități între cunoaștere și putere s-a risipit. Profesorii (ei înșiși în mare parte deficitar pregătiți în universități deficitare) vor fi înțeles că dacă vor să mai fie ascultați, trebuie să se supună ei înșiși puterii politice și să forțeze supunerea elevilor la programa ministerială, pe care toată lumea o știe ca fiind absurdă, dar pe care nimeni nu vrea cu adevărat să o schimbe. Pentru că ea este cheia puterii.
Până când relația profesor-elev nu va înceta să fie o relație de putere pentru a deveni o relație de comunicare (învățare și producere de sine), până atunci nu vom ieși, în România, din modelul școlar al societății disciplinare așa cum l-am cunoscut în secolul XIX sau în cea mai mare parte a secolului XX.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Din cate tin minte domnul Mircea Dumitru a fost si ministru al educatiei la un moment dat. Nu am reusit sa vad data la care a fost articolul pe care il citati, dumnealui se plange de programa inainte sau dupa ce a ocupat pozitia de ministru?
Cert e că nu s-a făcut. Dacă mai doriţi opinii de acest gen vă pot livra o basculantă.
"Nu ştiu să vă răspund, însă faptul rămâne: programele sunt în continuare încărcate şi decalate " - pai daca nu stiti sa raspundeti, daca nu stiti sa demonstrati ceea ce sustineti, atunci nu e vorba de un fapt, e vorba cel mult de o impresie personala.
A, si era sa uit: cand dvs. ii criticati pe cei care alcatuiesc programele scolare ca nu predau la nivelul pentru care fac acele programe, atacati principiul sau emitentul?
"Young man says "you are what you eat" eat well
Old man says "you are what you wear" wear well"
Au as completa astfel:
"You are what you learn, learn well"
Desigur, daca ai de la cine.
Ar fi o culme a ridicolului sa acuzam copiii, "noua generatie", de superficialitate, de lipsa de cultura, de... orice.
Copiii sunt la fel pretutindeti, oricand.
Ei devin ceea ce familia, societatea, SCOALA si, desigur, ereditatea fiecaruia, fac din ei.
Scoli care scot pe banda rulanta profesori inculti si ignoranti - nu poate fi o veste buna.
Acesti profesori, multi din pacate, sunt precum cartierele noi, "moderne" din periferiile oraselor: prost construite din start, vor avea nevoie de decenii de demolari si reconstruiri pentru a deveni adevarate spatii urbane.
Dar oare de ce se enervează profesorii de la noi? Cumva pentru că programa e decalată cu doi ani faţă de toate sistemele de învăţământ din Europa, adică ce se învaţă la noi în clasa a V-a se învaţă în Olanda sau Marea Britanie în clasa a VII-a? Oare pentru că materia este atât de stufoasă încât e parcursă în grabă? Oare pentru că materia depăşeşte cu mult pragurile de maturizare, astfel încât elevii nu o înţeleg?
Vrem profesori ca afară cu materie ca în autohtonă. Să ne fie de bine!
"Vrem profesori ca afară cu materie ca în România. " - nu stiu exact la cine va referiti aici. Eu unul vreau profesori capabili, bine pregatiti (nu neaparat dupa un sablon extern, sunt profesori foarte buni si azi in Romania) si programa care s-a folosit pana acum, pentru ca n-am vazut pana acum vreo dovada ca ar fi ceva in neregula cu ea.
https://www.notabn.ro/programe-incarcate-si-scoli-fara-dotari-radiografia-sistemului-de-educatie-realizata-de-fsli/
https://tribunainvatamantului.ro/2018/11/22/sondaj-fsli-radiografia-sistemului-de-educatie-programe-incarcate-si-scoli-fara-dotari-necesare-desfasurarii-unui-invatamant-modern/
https://www.portalinvatamant.ro/articole/noutati-97/sindicalistii-din-invatamant-despre-rezultatele-testelor-pisa-siquoteducatia-trebuie-reformata-urgentsiquot-9007.html
https://www.wall-street.ro/articol/Careers/247592/mircea-dumitru-rectorul-universitatii-bucuresti-programa-scolara-este-extrem-de-incarcata-manualele-abunda-in-informatii-foarte.html
Şi lista este lungă. Sunt opinii ale unor profesori, rectori, federaţii centrate pe educaţie etc. Sunt articole, nu simple comentarii anonime.
Sondaj online puteam sa fac si eu pe twitter. Probabil ca in jur de 1000 de oameni adunam si eu si din cate ii cunosc pe cei din reteaua mea rezultatele ar fi fost pe dos. De fapt chiar dvs. ati prezentat mai demult un alt sondaj cu rezultate semnificativ diferite.
Sa aduc eu dovezi palpabile? Profesorii mei din generala si liceu, de exemplu. N-am sa le dau numele aici pentru ca nu am permisiunea lor sa fac asta. Au predat foarte bine, programa nu li se parea si nu ni se parea prea incarcata.
A, era să uit: aţi demonstrat ce era de demonstrat atunci.
Profesorii dvs. au predat foarte bine, însă faptul că dvs. nu puteţi face un comentariu plastic - dacă vreţi încercăm - nu se datorează profesorilor, ci faptului că materia era cu mult peste pragul dvs. de maturizare.
"Iar când aţi făcut dvs. şcoală programa era şi mai încărcată, Între timp s-a mai îndulcit." - programa a ramas in mare aceeasi. Standardele examenelor au mai scazut, dar asta e altceva.
"însă faptul că dvs. nu puteţi face un comentariu plastic " - o alta afirmatie lipsita de dovezi. Apropo, unde mai exact in programa de educatie plastica scrie ceva de comentariu plastic? Sau ca acel comentariu ar trebui facut la standardele de care vorbiti dvs.?
"materia era cu mult peste pragul dvs. de maturizare." - de unde rezulta asta?
Exact
Imaginea de ansamblu se poate vedea în statistici de exemplu. Nu in cazurile particulare. Nici ale lui Valentin, însă nici ale tale.
Și acum, repeta după mine "O TREIME DIN ABSOLVENȚII DE LICEU PICA BAC-UL".
Ar vrea copii din Olanda sau din Finlanda sa aibă asemena programa, testata de vreo 100 ani, însă retarzii care se ocupa la ei de educație umbla cu tot felul de prostii, pe baza de studii psihologice, pedagogie și alte superstiții. N-au ei olimpici ca ai noștri și nici ministi ca Genunche...
Programa asta pe care o aperi pe ce studii se bazează? Poate fi perfecta, nu zic nu, însă dacă scoala nu-i in stare s-o transmită, degeaba. Sau ajungem la concluzia ca tot copii sunt de vina...
Cam care ar fi indiciile că-i una buna? Vorbesc măcar de indicii,, nu de demonstrații.
Programa actuala a functionat zeci de ani, pe baza ei s-au format de-a lungul timpului oameni foarte capabili si oameni mai putin capabili, in conditiile in care investitiile in invatamant sunt cum sunt. Faptul ca pe programa asta au iesit din scoala oameni culti sau care chiar au facut si fac performanta mie mi se pare un indiciu suficient de bun. Pe mine unul ma ingrijoreaza cand aud (si de la tine de exemplu) cum din sistemele alea super bune din tarile dezvoltate care investesc masiv in invatamant in comparatie cu noi ies printre cei OK si unii batuti in cap cu diploma, sau care ajung in pragul facultatii fara sa stie sa rezolve probleme banale cu fractii, sau care habar n-au cu ce se mananca materia de baza pentru facultatea pe care vor s-o urmeze.
Nu stiu exact pe ce studii se bazeaza programa actuala, asta ar fi mai in masura sa raspunda cineva care chiar se ocupa de programele scolare. Ce stiu insa e ca a fost testata mult timp, in niste conditii nu tocmai bune si a dus totusi si la rezultate bune pe langa alea naspa. Corect mi s-ar parea sa se faca o comparatie cu "arme" egale intre programa asta si altele, nu sa inlocuim tot si sa pornim de la 0 doar asa, din principiu. Ori, daca exista o motivare corecta pentru o schimbare sau alta, sa se faca astea punctual. Daca s-a demonstrat ca nu e OK sa se faca numaratoare pana la 30 la clasa 0, nici o problema, schimbam aspectul asta. Dar asa, uite la modul asta vreau sa vad schimbari, daca sunt necesare: schimbam aspectul X pentru ca s-a demonstrat stiintific ca X nu e OK. Nu alandala 70 de chestii din pix ca asa i s-a pardon sculat lu' dom' ministru, ca prin de-astea am mai trecut si eu si stiu cat e de stupid.
Sistemul romanesc a functionat (cat de cat) cand am iesit din razboi, cand jumatate din populatie era complet analfabeta si orice sistem era mai bun decat nimic. Probabil ca acum 70 ani eram toti cam la acelasi nivel. (finlandezii erau probabil intr-o situatie si mai maro ca a noastra ca astia inainte de razboi avusesera si unul civil). Insa unii au inceput sa faca schimbari (oare de plictiseala, sau prosti ce sunt ?) in timp ce noi tot la o copie din ce in ce mai proasta de Renault12 am ramas. Cu facelift de doua ori pe an, de cate ori schimbam un ministru corupt cu unul analfabet si invers.
Cativa oameni valabili am produs si in secolul 18, insa asta nu inseamna ca trebuia sa ramanem incremeniti in perioada aia. Altii produc oameni de valoare mai multi ca noi, trebuie sa ne punem intrebari.
Bineinteles, banii au rolul lor. Sunt in mod clar necesari, insa nici pe departe si suficienti. Nu-mi spune ca din lipsa de bani nu stiu juma' din parlamentarii nostri cu doctorate sa vorbeasca corect romaneste.
Altele le-am invatat complet de capul meu, fara ca scoala sa contribuie cu ceva (gen programare). Iar la altele recunosc ca am gauri majore, care poate ca le-as fi invatat daca NU le faceam in scoala - gen poezie, de care in scoala m-am scarbit, sau istorie, care la fel in scoala mi se parea noaptea mintii insa am redescoperit-o la batranete....
Cand cei care invata ceva sunt mult mai putini decat cei care un invata nimic pentru mine asta e un indiciu ca o fac in ciuda sistemului, si nu datorita lui.
Da, sunt in Romania si facultati particulare care vand practic diplome unor idioti cu bani. Problemele pe care le semnalam eu mai sus nu erau consecinta unor facultati proaste cu standarde slabe.
"oare de plictiseala, sau prosti ce sunt ?" - nu stiu de ce. Putea sa fie si dintr-un fel de inertie: trebuie sa schimbam ceva ca e current year si vai, ia uite de cand n-am mai modernizat. Poate cineva cu niste idei mai mult sau mai putin corect argumentate a stiut sa si le vanda. Poate motivele au fost intemeiate. Cred ca e gresit sa luam de buna a priori ideea ca orice schimbare care s-a facut in afara e neaparat una buna.
Cand profesori universitari se apuca sa scrie petitii in care se plang de studenti la inginerie care nu stiu sa lucreze cu fractii cred ca nu mai vorbim doar de cateva cazuri particulare. Daca vorbim de mii de romani care au succes in afara iarasi nu stiu daca mai vorbim de cateva cazuri particulare. Nu reprezinta o majoritate, cel putin in al doilea caz, dar nici nu mi se pare corect sa spunem ca nu conteaza si sa ignoram aspectul.
"Nu-mi spune ca din lipsa de bani nu stiu juma' din parlamentarii nostri cu doctorate sa vorbeasca corect romaneste." - ai sa razi, dar e foarte probabil sa fie si asta un factor important. Cand te p*si pe profesori ani de zile si le conditionezi salariul si asa mizer de numarul de elevi care trec clasa, surpriza-surpriza printre crapaturi incep sa se strecoare idioti cu diploma care nu vorbesc corect romaneste. Asta ca sa nu mai vorbim de faptul ca intre parlamentarii de azi sunt fosti nomenclaturisti care mai demult au ocupat pozitii inalte nu pentru ca erau bine pregatiti ci pentru ca pupau dosul cui trebuie. Mentalitate care inca n-a murit, din pacate. Asa ca da, banii vorbesc. Nu sunt singura problema, asa e, dar tot nu vad de ce programa scolara ar fi macar una din ele sau cat de cat sus pe lista de prioritati.
100 % de acord cu problema de mentalitate. Insa poti sa le dai profilor cati bani si cate onoruri vrei, doar asta nu rezolva nimic. Daca succesul il masori tot metrica de azi (gen promovabilitatea sau numarul de olimpici), nu rezolvi absolut nimic. Metrica trebuie definita prin progresul obtinut. Daca iei un analfabet si il inveti sa scrii e un succes, si trebuie rasplatit, mai mult decat daca dintr-un geniu obtii un premiant. Nu poti da vina pe bani si pentru furt, mentalitate de sluga, forma fara fond samd. Si btw, pupatul in c.r se invata din scoala, e parte din "sistem", chiar daca nu e scris explicit in nicio programa.
" Insa poti sa le dai profilor cati bani si cate onoruri vrei, doar asta nu rezolva nimic." - rezolva. Odata ce le dai bani le si ceri si impui corectitudine. E rezonabil pana la urma.
"Nu poti da vina pe bani si pentru furt, mentalitate de sluga, forma fara fond samd." - intervin banii si acolo, partial. Saracia duce la o forma de disperare care duce la furt. N-avem destul, n-avem aproape nimic, asa ca trebuie sa "ne descurcam". Mai sunt desigur si reminiscentele comuniste: totul trebuie sa se decida la centru, de acolo trebuie sa "ne dea" si ca sa ne dea trebuie sa ne ducem cu sar'mana si niste cafea. Si acolo intra banii: ne slugarim pe langa partidul de la putere pentru ca ei decid, nu-i asa, bugetul anual pentru educatie, printre altele. Plus cine stie ce reforme, ca doar s-a mai schimbat ministrul a nu stiu cata oara si desigur, trebuie sa mai faca o reforma-doua. Plus posturile (si salariile) de directori.
"Si btw, pupatul in c.r se invata din scoala, e parte din "sistem", chiar daca nu e scris explicit in nicio programa." - inseamna ca e o problema separata, nu? De ce sa ne legam de programa, atunci? Hai sa ne ocupam de pupatul in c*r, sa rezolvam problema aia, nu sa le amestecam aiurea.
Și așa toate rămân cum sunt.
Și dacă nu e pentru bac, romanitatea tot trebuie discutată. Nu chiar cu teste fulger, e adevărat.
Care e aici diferența între profesori și părinții care nu au avut nimic de spus? Adulți fricoși și lipsiți de repere morale.
Competenta eclipseaza si salariile mici, si hanele, si celelalte asa zise forme de exercitare a puterii.
COMPETENTA IMPUNE RESPECT si aici e de fapt problema principala a scolii romanesti.
Cand adulții, fie ca sunt profesori, fie ca sunt părinți, sau politicieni, sau orice altceva vor da un alt exemplu copiilor, aceștia il vor urma.
Chiar si in familie relația parinte-copil este una de autoritate-supunere. Cei care doresc schimbarea sunt părinții și copiii care nu mai merg pe modelul tradițional. Sunt de acord cu ei. Dar statisticile spun că în România bătaia este încă ruptă din rai.
Deși imaginea de ansamblu spune altceva, nici în școlile noastre situația nu mai e chiar asa cum o prezinta articolul de față. Se schimba, dar se schimba încet, în ritm cu evoluția generală a societății. Avem nevoie sa evoluam mai rapid. Atunci sa pregatim profesori care sa nu fie dupa chipul si asemanarea societatii. Doar ca nu stiu cine o să-i pregătească.
Nu inteleg ce sens are expresia " exasperarea profesorilor de a lua concursurile de titularizare". E ceva rău în a vrea sa fii sigur că anul viitor ai de lucru în aceeași scoala? Am observat ca nici părinții nu sunt fericiti cu schimbarea anuală a profesorilor.
Disciplina este ceva rău? În scoala sau oriunde altundeva. Cum vom invata, de exemplu, sa nu mai aruncam ambalajul pe strada? Daca asteptam pana se trezeste conștiința tuturor, mai avem 100 de ani de așteptat.