Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mă îngrijorează oamenii care cred că au întotdeauna dreptate

Imagine sugestivă cu dezbatere. Foto: Profimedia Images

Foto: Profimedia Images

Ce mă întristează și îngrijorează oamenii aceia care îți mărturisesc simpatia, te caută, își doresc o colaborare cu tine, îți mărturisesc că ești special și că, vezi Doamne, puțini mai sunt așa. Apoi, brusc, se arde becul, se răzgândesc descoperind că ai și convingeri diferite de ale lor, nu doar lucruri în comun. 

Oamenii aceia care în loc să aducă argumente logice, aleg să îți taie avântul cu replici subtile de atac la persoană, distanțate de subiectul dialogului vostru profitând de faptul că nu vei putea să te cobori la un nivel mediocru și să ai o reacție în oglindă. 

Tot oamenii ăștia sunt cei care cred că au descoperit America, care au impresia că ceea ce fac ei nu mai face nimeni. Oamenii aceia care își compară propriile afaceri cu ale instituțiilor statului, de parcă ambele ar avea același set de instrumente și responsabități în portofoliu. Oamenii aceia care își dau cu părerea despre persoane și situații serioase din cuibușorul lor stabil, de unde ți-e mai mare dragul să critici.

Tot ei sunt cei care spun că un profesor care nu acceptă feedback de la un elev este arogant și plin de el. Nu, nu este. E o diferență între dorința de a fi evaluat de oameni competenți și dorința de a afla experiența de învățare pe care o au elevii tăi.

Tot ei sunt oamenii care îți vor băga pe gât faptul că în educație e ca în afaceri, vorbim de prestări servicii și beneficiari, de parcă educația e un obiect pe care-l ambalezi frumos cu fundă și îl trimiți prin poștă, ajunge la cumpărător și el îți dă recenzie, ca pe Google. Mda. Nu, nu e despre asta, e despre o interacțiune echilibrată învățăcel - învățător, una de reciprocitate și corectitudine, una în care să existe niște limite clare și reguli care să protejeze dreptul la integritate fiecăruia.

E despre a forma o legătură cu un om care deține un întreg univers de cunoaștere pe care dorește să îl împartă cu tine, fără a-i fi contestată la nesfârșit competența și autoritatea.

Educația e despre legături umane, înțelegerea rolului pe care îl ai și motivație, o motivație care să plece din ambele sensuri.

Așadar, tot astfel de oameni vor umbla și în fir de iarbă deasă să îți arate că ei au dreptate, fără a accepta că logica lucrurilor nu poate fi deformată după bunul plac, exact ca în livrarea comenzilor, când profiți de calitatea pe care o ai și ștergi pe jos cu furnizorii tăi doar pentru faptul că ai impresia (doar impresia) că vei face lucrurile mai bune decât le fac ei, în timp ce tu doar te ascunzi după imagini false și vinzi iluzii celor care nu vor cu adevărat să evolueze.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Francisc check icon
    Articolul e fain, nimic de zis. Mărturisesc că am în „portofoliu” o sinceritate păguboasă. Nu mă crede nimeni când spun ce cred...

    • Like 0
  • Mihai check icon
    Imi place articolul , este scris bine si fără malițiozitate. Subscriu la aproape toate ideile mentionate, mai putin la una din afirmatiile despre educatie. De acord cu regulile, de acord cu integritatea, de acord cu necesitatea ca profesorii sa fie evaluati de oameni competenti. Ca parinte insă, eu imi las copilul pe mâinile a vreo 60-70 de profesori (clasa 1 - anul 4/ 5 de facultate) iar lucrurile pe care ei i le inculcă copilului meu sunt si treaba mea ca parinte. Nu pot sa astept 17.ani (clasa 1-anul 5 de facultate) "să văd " cât de bine/corecti/stiutori de carte/buni pedagogi sunt fiecare din acesti 60-70 de oameni care vor face ca copilul meu sa iubeasca sau sa urasca niste segmente ale cunoasterii pe aceasta planeta, iar după 17 ani sa zic "oooops, proful X a fost bun, proful Y a fost nasol" etc, decat daca Sfantul Petru din cer imi garanteaza ca va da "rewind" la viata copilului meu si pot sa o iau de la capat si sa elimin proful Y care este nasol. Doar atunci am datele de a confirma sau infirma care prof este bun si care nu. Cum Sfantul Petru is a little bit busy these days cu alte lucruri, am sa-ti spun draga Petrut Rizea că NU, nu mă voi increde orbeste in nici un profesor, ca DA, voi pune la indoială capacitatea de a fi dascal a oricărui prof cu care se intersecteaza copilul meu. Principiul este unul singur : unicitatea procesului de predare, respectiv de absorbtie a materiei predate si dificultatea de a corecta aposteriori . "You never get a second chance to make a first impression" spune un adagio. Sunt obligat sa fac asta in timp real, nu sa astept sa vad dacă după 17 ani copilul meu " e ok". Orice parinte , dupa mintea mea, are nu doar dreptul ci si obligatia de a scruta fiecare profesor. Procesul de scrutare este implicit unul de "punere la indoiala in mod sănatos" a profesorilor si a sistemului. Profesorii care sunt macar 90% in regulă, nu au de ce să se teama de acest lucru, atata timp bineinteles cat parintii fac acest lucru cu bun simt, cu bune intentii, cu respect si cu acordarea prezumtiei de nevinovatie a profesorilor. Probleme au fost intotdeauna si vor fi intotdeauna, atat cu.profesorii cat si cu parintii. Noi toti am auzit tot soiul de povesti care nu au darul de a crea un climat de incredere. Mai mult decat atat, câtă matematică știe proful de matematică PENTRU EL , nu este treaba mea, insa cât reuseste să transmită copilului meu, asta este treaba mea. Vorbim de pedagogie bineinteles, despre abilitati de comunicare, despre cat de lung sau scurt este fitilul unora, si, "cu voia dvs" ca să citez un titan incă in viața , ei bine, vorbim despre HAR. Ce zici, sunt 10% din toti profesorii din Romania care au har pedagogic ? Cred ca sunt generos cu 10%. Am 57 de ani, am facut Politehnica in Romania si un MBA in UK. Am facut curs de pedagogie in Romania, caci am avut un crez ca voi vrea intr-o zi sa predau. Nici acum la 57 de ani nu simt ca am suficienta experientă in domeniul meu (mecatronică), aplecarea necesară daca vrei, ca sa pot sa predau unor tineri pe care biologia ii indeamna sa vrea sa afle TOTUL daca se poate in 3 secunde. Am vazut destui profesori si am auzit despre destui profesori cât să-mi fac propria statistică, care imi spune ca 20% sunt ok, 80% in diverse grade nu sunt ok. Inteleg limitarile sistemului, sunt primul care ia apararea profesorilor cum ca 40-45 minute de predat o cantitate (prea) mare de informatie nu face bine nimanui, am sustinut tot timpul cresterea salariilor profesorilor similar cu al doctorilor si am sa ies in strada alaturi de ei atunci cand vor decide sa se revolte pe acei dinozauri din minister, făcători de curicule, care sacrifica calitatea invățării prin promovarea cantității de informatie . Dar nu am să incetez niciodată să pun profesorii la indoiala, in acel mod "sanatos" de care mentionam mai devreme, modul Socratic de invatare. Am observat că este o atitudine necesara in toate domeniile, nu doar in invățământ. Punerea la indoiala este sănătoasă, visceralitatea nu este. Trebuie sa avem grija sa nu le confundam. In concluzie, eu ca parinte nu imi propun sa evaluez un profesor cu instrumentele profesiei sale, ci cu subiectivismul meu de parinte bine intentionat. Da , suntem cu totii subiectivi, si parinti si profesori, avem limitarile noastre, insa existenta subiectivismului nu este suficientă ca sa inghitim lucruri pe nemestecate. Te salut !
    • Like 2
    • @ Mihai
      Rucs Rucs check icon
      De acord, numai ca nu la feedbackul părinților se referă articolul. Cred ca autorul nu a scris explicit ca e vb de chestionarul dat elevilor, deoarece discutia e încă fierbinte azi și a presupus ca cititorii vor ghici despre ce e vorba. Nu știu. În sfârșit. Deci, dacă părinții ar evalua profesorul, chiar și după un feedback oferit de cei mici, totul ar fi în regula. Discuția din presă de zilele astea nu e însă despre feedbackul părintelui, ci al elevului. Acel elev care poate da nota 1 dirigintelui care nu ii motivează absențele sau profesorului care l-a lăsat corigent. Mai ales la liceele slabe (80 la suta, în afară de colegii naționale și licee teoretice mai răsărite) asta e temerea principală, că vor fi evaluați prost profesorii care își fac treaba și excelent cei care permit haosul în clasa și dau degeaba note de trecere. Despre asta e discuția.
      • Like 1
    • @ Rucs
      Mihai check icon
      Ok, am inteles acum despre ce este vorba , multumesc. Da, e cam nasol pentru profesori caci li se ia din "puterea absolută" asupra elevilor iar elevii capătă o "pârghie" pe care o vor folosi bineinteles in favoarea subiectivismului propriu, adică profii "simpatici" vor fi notati bine iar cei "asimpatici" si-o vor lua......da, it sucks......insă ramane de vazut ce se va intampla cu acele evaluari ale profilor, ce valoare vor avea.....mă gândesc ca daca un prof va avea un scoring slab de la toate clasele la care predă, in mod cert este ceva care trebuie investigat si vazut de ce......pana la urma va fi un concurs de popularitate, ma gândesc.....
      • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon