„Mai întâi îți faci temele, apoi te joci!”. Mesajele iraționale pe care le transmitem copiilor fără să ne dăm seama de impactul lor. Cum putem schimba scenariul

Foto: Guliver Getty Images

Astăzi vreau să vă vorbesc despre puterea mesajelor pe care le transmitem copiilor, multe dintre ele sunt mesaje pozitive, iar altele negative. Aceste mesaje creează un cadru de interpretare pozitivă/negativă în mintea noastră. Psihologii numesc acest lucru încadrare pozitivă/negativă (engl. framing). Conceptul a fost dezvoltat de Daniel Kahneman, psiholog care în decursul carierei sale a fost laureat cu Premiul Nobel. Se întâmplă ca părinții să creadă că în spatele mesajului negativ se află lecții de viață. Poate fi adevărat, însă de cele mai multe ori în spatele mesajului negativ se află experiența părintelui nostru pe care noi o preluăm și o dăm mai departe ca pe un cartof fierbinte. Pentru a fi clară voi expune aici 3 situații care pe mine mă fac să scrâșnesc din dinți de fiecare dată când le aud la cabinet, la apropiați sau pe stradă. 

Situația nr 1. Mesajul transmis de părinte: „Dacă nu ești cuminte mergem la doctor și îți face injecție!” sau „Dacă nu mănânci, o să ajungi la spital să-ți facă perfuzii” și alte derivate de doctorul e „bau, bau”. Această afirmație are implicații extrem de puternice pe parcursul întregii vieți de adult, iar dacă privim în ansamblu, vedem o Românie care ajunge la spital doar atunci când e pe patul de moarte. Interpretarea copilului/adultului care a crescut cu acest model este: „Doctorul este o persoană negativă, urâtă, deci are rolul de a mă pedepsi. Data viitoarea când voi merge la doctor pentru analize nu va fi pentru că am nevoie de ajutor, ci pentru că trebuie să fiu pedepsit.”

Soluție: În primul rând, trebuie schimbată interpretarea: „Doctorul este aici să mă ajute! Când sunt bolnav(ă) și am nevoie de ajutor, doctorul este persoana potrivită care mă poate ajuta”. În momentul în care cel mic va vedea că ești preocupat de sănătatea ta și ai încredere în medici, atunci fii sigur că vei crește un adult care are încredere în lume și se îngrijește de starea lui de bine.

Situația nr 2. Mesajul transmis de părinte: „Dacă continui să plângi, plecăm în secunda asta acasă!” Interpretarea mesajului de către copil: Copiii înțeleg foarte bine limbajul nostru non-verbal. Poate el nu ar fi avut o problemă cu a merge acasă, dar i-am arătat că „acasă” poate fi și un loc rece unde distracția se termină. Să nu ne mirăm când mergi la el data viitoare și îi spui: „Mami, e târziu, a venit timpul să plecăm acasă.”-Iar apoi un val de proteste te lovesc. Pe scurt, cel mic a învățat că a pleca „acasă” este ceva rău, înseamnă terminarea distracției, poate fi chiar o consecință a ceva ce nu a făcut bine. 

Soluție: Cum schimbăm asta? Schimbând propria noastră raportare față de „acasă”! Acasă este locul în care cel mic primește îngrijire, afecțiune, hrană, liniște, joc, tot ce-i mai frumos pentru un copil (așa ar trebui...). Dacă tu ca părinte știi asta, atunci prezintă-i asta, fii entuziasmat! După câteva ore în parc a venit timpul de plecat acasă, îi poți spune entuziasmat zâmbind: „Puiule, a venit timpul să mergem la minunata noastră casă, locul în care ne distrăm cel mai tare împreună. Ce spui? Pornim spre super casa noastră?” Poate părea exagerat, dar cam așa ar trebuie să fie în primele dăți în care încercați încadrarea pozitivă (framingul pozitiv). După ce asocierea cu lucrul pozitiv s-a făcut puteți scădea dramatismul deoarece asocierea că „acasă” nu este o consecință s-a făcut deja în mintea dvs. Iar apoi în mintea lui.

Situația nr 3. Mesajul transmis de părinte: „Mai întâi îți faci temele, abia apoi te joci!” Interpretarea mesajului de către copil: Temele sunt acel lucru care îmi stau în calea plăcerii! Trebuie să scap cât mai repede de ele, ca să fac ce vreau eu. Soluție: Îi putem transmite copilului că temele sunt importante pentru ca el să experimenteze ceea ce a învățat. Ne putem ajuta copiii să vadă cu alți ochi temele, să fie o nouă ocazie de a învață, de a experimenta. Un proiect de la școală poate fi o modalitate prin care să se exprime, să aibă o voce care să arate ceva pentru care a muncit și în care crede. Să fim prezenți cu ei să le arătăm că se poate și altfel de cum am învățat noi. Totodată, trebuie să știe că temele sunt ale lui, nu ale părintelui. Așadar nu-l vom condiționa. Condiționându-l întăriți ideea că temele sunt o corvoadă și nimic mai mult. Lăsați-l pe el să-și aleagă timpul în care își face temele. Menționez că asta se aplică copiilor care și-au format deja un obicei în a-și face temele. Pentru copiii mai mici ( clasele I / II) este nevoie și de direcționare, dar fără condiționare! 

În încheiere vreau să vă invit să vă dați voie să vedeți care e experiența copilului vostru interior, să o acceptați, iar apoi să încercați să experimentați diferit. Dați-vă voie să vă jucați cu răspunsurile automate pe care le aveți din propria copilărie. Fiți curioși! Întrebați-vă în ce măsură acest gând este al vostru sau este preluat? Ce aduce pentru voi acest mesaj pe care l-a și primit? Dar pentru copiii voștri? Creați noi experiențe pentru voi. Priviți cu încredere spre voi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp