Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Mai întâi îți faci temele, apoi te joci!”. Mesajele iraționale pe care le transmitem copiilor fără să ne dăm seama de impactul lor. Cum putem schimba scenariul

Copil teme

Foto: Guliver Getty Images

Astăzi vreau să vă vorbesc despre puterea mesajelor pe care le transmitem copiilor, multe dintre ele sunt mesaje pozitive, iar altele negative. Aceste mesaje creează un cadru de interpretare pozitivă/negativă în mintea noastră. Psihologii numesc acest lucru încadrare pozitivă/negativă (engl. framing). Conceptul a fost dezvoltat de Daniel Kahneman, psiholog care în decursul carierei sale a fost laureat cu Premiul Nobel. Se întâmplă ca părinții să creadă că în spatele mesajului negativ se află lecții de viață. Poate fi adevărat, însă de cele mai multe ori în spatele mesajului negativ se află experiența părintelui nostru pe care noi o preluăm și o dăm mai departe ca pe un cartof fierbinte. Pentru a fi clară voi expune aici 3 situații care pe mine mă fac să scrâșnesc din dinți de fiecare dată când le aud la cabinet, la apropiați sau pe stradă. 

Situația nr 1. Mesajul transmis de părinte: „Dacă nu ești cuminte mergem la doctor și îți face injecție!” sau „Dacă nu mănânci, o să ajungi la spital să-ți facă perfuzii” și alte derivate de doctorul e „bau, bau”. Această afirmație are implicații extrem de puternice pe parcursul întregii vieți de adult, iar dacă privim în ansamblu, vedem o Românie care ajunge la spital doar atunci când e pe patul de moarte. Interpretarea copilului/adultului care a crescut cu acest model este: „Doctorul este o persoană negativă, urâtă, deci are rolul de a mă pedepsi. Data viitoarea când voi merge la doctor pentru analize nu va fi pentru că am nevoie de ajutor, ci pentru că trebuie să fiu pedepsit.”

Soluție: În primul rând, trebuie schimbată interpretarea: „Doctorul este aici să mă ajute! Când sunt bolnav(ă) și am nevoie de ajutor, doctorul este persoana potrivită care mă poate ajuta”. În momentul în care cel mic va vedea că ești preocupat de sănătatea ta și ai încredere în medici, atunci fii sigur că vei crește un adult care are încredere în lume și se îngrijește de starea lui de bine.

Situația nr 2. Mesajul transmis de părinte: „Dacă continui să plângi, plecăm în secunda asta acasă!” Interpretarea mesajului de către copil: Copiii înțeleg foarte bine limbajul nostru non-verbal. Poate el nu ar fi avut o problemă cu a merge acasă, dar i-am arătat că „acasă” poate fi și un loc rece unde distracția se termină. Să nu ne mirăm când mergi la el data viitoare și îi spui: „Mami, e târziu, a venit timpul să plecăm acasă.”-Iar apoi un val de proteste te lovesc. Pe scurt, cel mic a învățat că a pleca „acasă” este ceva rău, înseamnă terminarea distracției, poate fi chiar o consecință a ceva ce nu a făcut bine. 

Soluție: Cum schimbăm asta? Schimbând propria noastră raportare față de „acasă”! Acasă este locul în care cel mic primește îngrijire, afecțiune, hrană, liniște, joc, tot ce-i mai frumos pentru un copil (așa ar trebui...). Dacă tu ca părinte știi asta, atunci prezintă-i asta, fii entuziasmat! După câteva ore în parc a venit timpul de plecat acasă, îi poți spune entuziasmat zâmbind: „Puiule, a venit timpul să mergem la minunata noastră casă, locul în care ne distrăm cel mai tare împreună. Ce spui? Pornim spre super casa noastră?” Poate părea exagerat, dar cam așa ar trebuie să fie în primele dăți în care încercați încadrarea pozitivă (framingul pozitiv). După ce asocierea cu lucrul pozitiv s-a făcut puteți scădea dramatismul deoarece asocierea că „acasă” nu este o consecință s-a făcut deja în mintea dvs. Iar apoi în mintea lui.

Situația nr 3. Mesajul transmis de părinte: „Mai întâi îți faci temele, abia apoi te joci!” Interpretarea mesajului de către copil: Temele sunt acel lucru care îmi stau în calea plăcerii! Trebuie să scap cât mai repede de ele, ca să fac ce vreau eu. Soluție: Îi putem transmite copilului că temele sunt importante pentru ca el să experimenteze ceea ce a învățat. Ne putem ajuta copiii să vadă cu alți ochi temele, să fie o nouă ocazie de a învață, de a experimenta. Un proiect de la școală poate fi o modalitate prin care să se exprime, să aibă o voce care să arate ceva pentru care a muncit și în care crede. Să fim prezenți cu ei să le arătăm că se poate și altfel de cum am învățat noi. Totodată, trebuie să știe că temele sunt ale lui, nu ale părintelui. Așadar nu-l vom condiționa. Condiționându-l întăriți ideea că temele sunt o corvoadă și nimic mai mult. Lăsați-l pe el să-și aleagă timpul în care își face temele. Menționez că asta se aplică copiilor care și-au format deja un obicei în a-și face temele. Pentru copiii mai mici ( clasele I / II) este nevoie și de direcționare, dar fără condiționare! 

În încheiere vreau să vă invit să vă dați voie să vedeți care e experiența copilului vostru interior, să o acceptați, iar apoi să încercați să experimentați diferit. Dați-vă voie să vă jucați cu răspunsurile automate pe care le aveți din propria copilărie. Fiți curioși! Întrebați-vă în ce măsură acest gând este al vostru sau este preluat? Ce aduce pentru voi acest mesaj pe care l-a și primit? Dar pentru copiii voștri? Creați noi experiențe pentru voi. Priviți cu încredere spre voi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Foarte bine punctat articolul si cu atit mai necesar daca ma uit la unele comentari dedesuptul lui. Am vazut in cele 23 de ani in care traiesc in Romania multi parinti care fac educatie doar cu pedeapsa si stimulare negativa. Vad si rezultalele lor. Din pacate toata socieatate in Romania asa functioneaza. Cu amenintari, provocari, tupeu si pedeapsa. De la guvernul in jos. Stiu despre ce vorbesc, Am 5 copii si nevasta psiholog. Aplicam cit putem bunele practici si sa vad rezultate pozitive. Dovada ca functioneaza.
    • Like 0
  • E greu de mers la doctor, dar copilului îi este rău și vom merge la o persoană care îl poate ajuta să se simtă mai bine. Ce se poate întâmpla dacă nu mergem? Doctorul este obligat să ajute copiii chiar cănd trebuie făcută injecția. Se poate întămpla ceva foarte rău dacă nu vizităm doctorul, nu vrem să ne părăsească copilul nostru, să devină îngeraș, doar îl iubim până la stele și înapoi. Dacă nu acceptăm vizita la doctor acesta va suferi fiindcă nu ne poate ajuta, vor suferi copiii doctorului pentru că acesta va fi supărat. Vom fi foarte fericiți cand problema se va rezolva. Chiar dacă asta poate însemna o săptămână de dureri dentare la trei ani, deschis gura în brațele mamei având alături destui membri ai familiei, După câteva minute s-a drenat canalul, durerea a dispărut. A știut că pe moment va fi o durere puternică, apoi va trece repede. "Albinuța și bondarul" au colaborat. Au trecut ceva ani, dar tanărul merge regulat la dentist pentru controlul de rutină. Cea mai grea e relația cu medicul, de obicei copilul e epuizat de durere, speriat, e greu ...
    Mesajul nostru ține de cât de obosiți suntem. Nu putem râde , dar e mai ușor să zâmbim decât să ne încruntăm. Cu vorbele noastre putem colora realitatea, putem trimite un fum al " amăgirii " peste realitatea neplăcută a copilului. Afecțiunea e mai importantă decât recompensele materiale. Spun și eu , dar nu dețin formula magică :) .
    • Like 0
  • Cu asemenea articole (mesaje) creați – sau întăriți – așteptări nerealiste unor părinți deja excedați de sarcinile părintești zilnice. Am văzut destui părinți derutați și descumpăniți că „lor nu le iese” ca la cursul de parenting sau ca în astfel de articole-misil-antibalistic, care au aerul că reușesc punct ochit, punct lovit... Cu tot respectul, păreți să știți prea puțin despre ce vorbiți.
    • Like 4
  • Gabriel check icon
    Eu am o problema cu solutiile oferite... Si imi lasati senzatia ca nu aplicati sfaturile date, altfel ati descoperi ca nu functioneaza sau dati in alte probleme sau asocieri gresite.
    De exemplu, "să mergem la minunata noastră casă, locul în care ne distrăm cel mai tare împreună". Pai de obicei, astfel de discutii apar atunci cand vrei acasa pentru ca intradevar distractia s-a terminat. Vrei acasa pentru a pregati copilul pentru a doua zi (mancat, spalat, spalat pe dinti, etc). Sa zicem ca il prostesti odata si merge, dar acasa vede ca nu e nici o distractie, ci doar o lunga lista lucruri de facut, lucruri pe care de cele mai multe ori copilul e prea obosit si nu mai este de acord sa le faca...

    La fel si cu medicul! Cum sa il ajute medicul cand ii face diverse chestii pe care nu le-a incercat niciodata sau foarte rar, de genul ii baga pe gat o spatula sau il asculta cu stetoscopul (rece) sa nu mai zic despre stomatolog... Si nu e asa un om rau emdicul ca in statistici, medicii sunt una dintre cele mai respectate meserii la romani (pe bune, cautati astfel de statistici). Oamenii ajung tarziu la medic pentru ca nu isi permit (nu isi permit spaga si tratamentele din sistemul de stat). Cei ce isi permit sa mearga la privat ajung la medic destul de timpuriu, sau chiar au abonamente la servicii medicale, preventiv,

    Poate aveti un punct de vedere cu articolul, dar argumentatia nu sta in picioare...
    • Like 5
  • ai mei nu au folosit nici-una din cele punctate dar, ...pe vremea mea, se folosea mai frecvent treaba cu militianu' decat cu doctorul si, generatia mea a ramas cu o repulsie fata de aparatul represiv (in toate formele lui)
    la cea cu lectiile, inteleg - in gluma, ca ar fi mai politic corect :"intai te duci sa te joci si dupa, eventual, iti face mama lectiile" !?
    • Like 3
  • Mi se pare ca ati tratat 3 cazuri in care copilul deja intrece limita, iar parintele este pus in situatia sa foloseasca un pic forta. Toate cele 3 cazuri sunt un fel de comanda de forta pentru a schimba comportamentul copilului. (1 - copilul nu e cuminte 2-probabil exagereaza cu plansul - pt ca toti stim ca si copii te testeaza sa vada pana unde pot intinde coarda 3-probabil copilul igonra temele si se concentreaza pe joaca si atat.) Ati prezentat in articol doar impactul negativ asupra docotrului , casei, teme... solutiile sunt amuzante: spunei ca sunt importante temele :)) pai daca reuseai sa ii transimiti asta nu se ajungea la Faci temele inainte de a te juca. Imi da impresia ca este inca un articol - caramida la lumea asta fara autoritate, in care fiecare face absolut ce vrea fara a interveni cineva.
    • Like 5


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult