Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Marele bolnav

Protest 10 august - (Foto: Dan Mihai Bălănescu)

(Foto: Dan Mihai Bălănescu)

Toate evenimentele care s-au succedat bulvesant de la începutul lunii august, când mitingul diasporei se apropia tot mai evident, apoi scenele de coșmar din seara și noaptea acelei vineri negre, urmate de avalanșa de imagini și filmulete care au arătat brutalitatea intervenției jandarmilor, delirul speculativ al teoriilor conspiraționiste - toate împreună, adunate ca într-un colaj de imagini suprarealiste – arată, în cel mai evident mod, chipul hidos al coaliției guvernamentale.

Deși PSD-ul vrea să lase impresia că este de neînvins, instalat la toate butoanele de comandă ale țării, prin acțiunile sale trădează simptomele unui partid intrat irevocabil în agonie. Lipsa dialogului cu societatea civilă, izolarea pe scena politică internațională, reacția vehementă si de neîncredere venită din partea Comisiei Europene și a Consiliului UE sunt indicatorii clari ai unui faliment politic iminent. 

PSD-ul în frunte cu Liviu Dragnea are de gestionat un imens eșec de imagine. Brutalitățile jandarmilor au făcut nu doar înconjurul țării, ci al lumii întregi, iar această realitate dură nu mai poate fi cosmetizată și va atârna greu, ca o piatră de moară, de gâtul partidului.

În mod categoric protestul din 10 august nu a fost un eșec al societătii civile în pofida oricăror umilințe îndurate de cei peste 100.000 de protestatari. Folosirea forței brute, turația excesivă si supraîncălzirea motoarelor unor instituții obediente, ale poliției și jandarmeriei, prejudiciile de imagine greu recuperabile, construirea unor fantasme și teorii conspiraționiste arată destul de limpede că sfârsitul lui Dragnea este aproape. Logica acestei concluzii este simplă: când pierzi toate argumentele raționale apte să construiască un dialog, folosești pumnul și puterea brațelor, arătând, de fapt, că ai ajuns singur, izolat și nefrecventabil, încercuit doar de oameni din aceeași plămadă toxică.

Țara pare că funcționează dintr-o inerțială rostogolire a unor decizii conjuncturale cu rază scurtă de acțiune. De construit nu se mai construieste nimic, schimburile de replici între guvernanți si opoziție par desprise din scenariul unor filme absurde. Guvernul neavând capacitatea de înțelegere a problemelor reale cu care se confruntă societatea identifică un vinovat în persoana lui Klaus Iohannis. În acest fel președintele devine, fără să facă mare lucru, singurul opozant al coaliției care cumulează puncte din rateurile succesive ale lui Dragnea.

Este, așadar, o chestiune de timp până când Liviu Dragnea, epuizându-și întreaga muniție a acestui razboi purtat la baionetaă, va capitula înfrânt de acele instituții pe care nu va reuși să le subordoneze intereselor proprii.

Îmi este tot mai limpede că nu doar părinții noștri sunt o generație de sacrificiu, ci și noi, cei care la revoluția din '89 eram încă elevi, ne vom sacrifica, așteptând să vedem țara ajunsă, în sfârsit, la răspântia ei luminoasă.

Avem toți împreună de găsit răspunsul unor întrebări vitale însănătoșirii noastre:

Cum vom reuși să ne desprindem pentru totdeauna de blestemul adamic al eternului început și de imaginile căderilor noastre sub bâtele minerilor și apoi ale jandarmilor?

Cum vom ajunge să ne respectăm bătrânii? Cum vom învăța să ne raportăm la elitele noastre, dar mai ales ce vom face pentru generațiile viitoare, pentru copiii noștri pe care i-am purtat în brațe sau în cărucioare atunci când, neavând cu cine să-i lăsăm, i-am luat cu noi la proteste. Mamele copiilor de azi vor păstra cine știe pentru câti ani de acum înainte gustul amar al umilinței de a fi îmbrâncite de jandarmi și usturimea din ochi care se va transfera pe suflet poate pentru totdeauna.

Cum vom ști să ne trăim cu demnitate sacrificiul pentru ca atunci când ai noștri copii vor fi mari, umblând prin lume, să vorbească frumos despre locul în care s-au născut?

Vom ști oare să ne purtăm propriile înfrângeri cu demnitatea celui care își transferă victoria generațiilor viitoare?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Eu consider ca fiecare generatie are de facut sacrificiile ei. Si e nobil sa faci sacrificii pentru semenii tai de acum si pentru cei din viitor..
    Punem o piatra la binele comunitar si altii vor pune la randul lor.

    Un pas important ar fi ca proprietatea privata sa fie o realitate in Romania,, asta ar insemna sa fim desprinsi de comunsim. (cineva spunea acum 5 ani ca 50% din terenul Romaniei nu are situatia clara).
    Al pas sa aiba romanii care au fost siliti de conducerea deficitara sa plece din Romania o mai mare pondere in alegerile parlamentare.
    Sa fie o reala separare a puterilor in stat, sa nu mai fie partidul in toate.
    Dar pas cu pas.
    • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult