Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Marian nu a știut ce vrea să facă în viață, dar a aflat învățând programare în paralel cu facultatea

learning code - Foto Lev Dolgachov / Alamy / Alamy / Profimedia)

Foto: Lev Dolgachov / Alamy / Alamy / Profimedia

Marian a învățat programare de la zero în 9 luni de zile. Are 21 de ani și este din satul Popești, județul Bihor. Este un tânăr obișnuit, ce nu a avut posibilități deosebite și oportunități picate din cer. Ca de altfel majoritatea tinerilor din România.  

Studiază Facultatea de Geografie la Oradea și este absolvent al programului Generația Tech 2019 – 2020, unde a învățat programare de la zero în comunitatea Digital Nation în doar 9 luni, în paralel cu studenția și altele...de-ale tinerilor. 

„M-am înscris pentru că voiam ceva nou. Studiez geografia la facultate și nu știam deloc programare. După primele câteva cursuri am văzut că îmi place și am decis să continui.” 

În timp ce învață de zor PHP exclusiv online, alături de colegi pe care nu îi știa și mentori aflați la sute de kilometri depărtare, și-a dat seama cum ar putea să arate viitorul lui:

„Mă gândeam să profesez în domeniul sistemelor informatice geografice (crearea de hărți și planuri folosind cod). Acest curs (Re: Learn To Code) a venit în completare. La facultate facem doar hărți, dar fără cod, doar utilizare de tool-uri.” 

Marian este un introvertit ambițios și autodidact. Când a terminat liceul, pe diploma de Bac i-au scris numele greșit, în mod repetat...așa că a ajuns la Facultatea de Geografie printr-un concurs de împrejurări. Când în sfârșit a fost scrisă corect și diploma lui, pe ultima sută de metri, s-a dus la Universitatea din Oradea să vadă ce facultăți încă mai primesc înscrieri. Întâmplarea a făcut să se întâlnească în curtea instituției cu decanul care a văzut ceva la el și l-a convins că Geografia este o opțiune foarte bună. 

De atunci au trecut 3 ani și între timp a prins drag de acest domeniu și a decis să continue și cu un master pe aceeași filieră: „Faptul că acum știu să codez mă ajută că voi învăța hardware și software la master la sisteme informatice geografice și îmi va fi mai ușor. Coding e prevăzut de studiat la master, dar eu voi avea un avantaj clar.”

Anul acesta și-a dat licența în paralel cu testele de certificare din „Learn to Code”. A pornit cu aceleași temeri ca orice tânăr care nu a studiat informatică și nu a fost nici prea pasionat de matematică în liceu. „La început mă temeam că nu o să pot face față. Nu știam deloc programare. Am făcut liceu pe filiera umană. Am făcut doar suita Office, am făcut liceul la sat. Dacă nu mă descurc cum o să fie?”

Un tip modest, el zice că are „norocul” că este un bun autodidact și astfel a reușit să se organizeze să facă și facultatea și cursul de programare în paralel. Cine nu-l cunoaște ar zice că e un tânăr inteligent care gândește în perspectivă și care a reușit să își dea seama ce contează pentru el și viitorul lui. 

“În timpul liber făceam programare. Am întrebat colegii, am căutat, am fost curios, am ascultat sfaturile mentorilor. Timpul meu liber după cursuri de la 5-7 până seara îl dedicam programării. Eram atent la Rushuri și întrebam mentorii.” 

Ce descrie Marian se numește „autonomie în învățare”. Este o caracteristică din ce în ce mai rar întâlnită, pentru că învățământul clasic nu a fost construit să o încurajeze. Constă în:

1. Concentrare și atenție pentru a învăța ce ți-ai propus

2. Conștientizarea metodelor de învățare care funcționează pentru tine și folosirea lor cât mai mult (ex: poate înveți mai bine ascultând sau prin “trial and error” etc.)

3. Dorința și capacitatea de a te organiza: materialele, spațiul, timpul

4. Suficientă claritate legat de ce dorești să obții încât, indiferent de cât de timid sau introvertit ești, atunci când te blochezi ceri ajutor și întrebi

 5. Răbdarea de a face pași mici, repetat, cu consecvență, fără așteptarea de a obține rezultate spectaculoase peste noapte

Marian a decis că va continuă să învețe IT: „Nu o să mă opresc. Învățarea nu se termină niciodată. Chiar dacă nu o să profesez în domeniul IT.”

Își dorește să profeseze în sisteme informatice geografice și i-ar plăcea să lucreze la Esri - cea mai mare companie spațială care face hărți. Au sediu și în București. „Aș vrea să lucrez remote. Dacă ar fi să mă mut, nu m-aș muta, aș prefera să lucrez ca developer. Mi-ar plăcea să fac front end.” 

Despre colegii de generație el zice că „cei care spun că nu au timp, se mint. Poți să ai timp, dacă știi să îl gestionezi. Am motivația să învăț și îmi fac timp pentru asta. Nu dormeam noaptea ca să programez și e gata și licența.”

Practic, a dorit să își mărească plaja de opțiuni profesionale urmând acest curs. Oare câți dintre tinerii de azi gândesc atât de ancorat în realitate la 21 de ani? A făcut acest curs conștient și a gândit pe termen mai lung. A terminat programul Learn to Code alături de alți ambițioși. Mulți au renunțat pe drum, invocând tot felul de motive. Ce îl face deosebit pe Marian de cei care nu au terminat? Eu zic că răbdarea cu sine și cu ceilalți. Deși matematica nu a fost punctul său forte niciodată, nu și-a zis că nu poate, a zis “încerc” și a descoperit o lume nouă.

Oare câți dintre noi își mai dau o șansă azi? Să zici “încerc” atunci când vezi ceva complet nefamiliar, dar care ți-ar putea ajuta în viitor, cum e IT-ul? În loc să dai “scroll” de zor, să dai clic și să îți dai o șansă! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mai are de invatat, am un prieten care s-a apucat de programare de 8 ani, si tot nu stie chiar toate capabilitatile unui full stack 100%, ci doar vreo 85-90%. In domeniul asta (unde eu activez din 2001) e ca la doctori, tot timpul trebuie sa inveti ceva nou, altfel esti irelevant in piata.
    • Like 2
    • @ Radu Andrei Malica
      cu siguranta invatarea continua. mi se pare fain ca a avut curajul sa se apuce :)
      • Like 0
  • Valentin check icon
    Sunt liceeni care fac cursuri extraşcoare şi adună experienţă şi diplome. Din păcate sunt traşi în jos de mizerie de sistem de învăţământ. Ce să-i faci, ca să te angajezi e nevoie de hârtii.
    • Like 0
    • @ Valentin
      Sunt si liceeni care chiar in cadrul liceului invata ceea ce au nevoie (programare de exemplu) si asta le da un avant puternic in cariera. Evident ca e nevoie de hartii, doar nu te angajezi pe ochi frumosi, e normal sa fi demonstrat intr-un fel de ce esti in stare.
      • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult
sound-bars icon