Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Mărțișoare urâte

Copii crafts

Foto: Elena Hramova / Alamy/ Profimedia

La grădiniță se anunța o zi minunată. Din făină, apă și puțină culoare, copiii făceau pe măsuțele lor mărțișoare. Dar ce mărțișoare?! Inimi! Deși au trecut zeci de ani de atunci, îmi aduc și astăzi perfect aminte bucuria vie cu care am lucrat și mirarea că având la dispoziție atât de puțin poți crea cu mâinile tale ceva atât de prețios. Un pumn de praf care s-ar fi risipit dintr-o suflare, câțiva stropi care ar fi fost înghițiți de covor, fragili ca timpul și prezenți ca ritmul din piept, căpătau formă în degetele copiilor. Trebuie că eram magicieni! La final, mi-am pus fericită inima pe o tavă, alături de toate celelalte.

Când s-a întors la mine, după câteva ore, inima mea avea o gaură într-un colț, iar educatoarea a tunat: „Ralucooo, unde ți-e șnuru’?” Am văzut că toate celelalte erau înnobilate de șnururi groase, pufoase, cu ciucuri catifelați, aduse din timp de acasă, în timp ce gaura din inima mea se căsca înfricoșătoare. „Ce-i punem lui maică-ta la mărțișor? Sufletu’? Sufletu’ i-l punem?”, m-a întrebat acuzatoare educatoarea, exact în aceste cuvinte. Îmi venea să urlu. Mi-aș fi dat și sufletul din mine să acopăr cu ceva gaura aia, dar uite că sufletul era nimic. Huma cea magică se transformase în noroi, iar eu mă scufundasem în el până la gât și n-aveam niciun fir de ață să mă tragă în sus. Oare ce fusese în capul meu?

Educatoarea a prins nervoasă un șnur subțire, ciufulit la capete, care nu stătea defel legat și mi-a înapoiat bucata întărită de cocă. M-am simți ca o cerșetoare, iar când am ajuns acasă, i-am întins mecanic inima mamei, ca pe un obiect de care vreau să mă descotorosesc repede. Pupicul pe care mi l-a dat nici nu s-a lipit de piele. Parcă aveam obrajii dați cu făină.

Au trecut mulți ani de atunci, și multe dintre întâlnirile și dialogurile pe care copiii le au cu adulții în școli și grădinițe sunt încă la fel de descurajante pentru cei mici pe cât ni le amintim unii dintre noi. Sistemul de educație este eficient în a le transmite copiilor că nu fac destul, dar nu și că pot mai mult. Și dincolo de note și de calificative, de competențe prezente sau absente, sentimentul care le rămâne de multe ori este de insuficient. Vorbiți cu mai mulți copii din școala primară și vedeți ce cuvinte aleg când se descriu pe ei înșiși: veți rămâne șocați de cât de mulți încep să creadă de la vârste fragede nu doar că fac ceva greșit, ci că sunt greșiți. 

O generație nu poate lăsa niciodată moștenire celei care vine averea pe care nu o are. E greu să transmiți mai departe încredere și bunăvoință, dacă tu nu ai primit încredere și bunăvoință. Suntem copiii unei societăți sărace în această privință și poate și de aici, sentimentul atât de prezent de nemulțumire. De asta poate le par încă și astăzi unora mărțișoarele făcute de copii „urâte” și desenele făcute din inimă colorate „cu picioarele”.

Cât de departe ajunge un copil depinde de multe ori de cât de departe îl lasă adulții din jurul lui să viseze. De cât de bine știu să îl ajute să își potențeze abilitățile și să îl încurajeze să persevereze atunci când dă de greu. Și depinde de cât de mult îi apreciază și acele reurse mai puțin vizibile. În viață, poți face mereu fără teamă un pact. Pune suflet în tot ce contează. Va rămâne intact.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am citit articolul, printre randuri, parca retraiam emotile din gradinita, cand incercam sa creez ceva, sau din primi ani din scoala 'generala'. Bine spuneti ca foarte mult din ceea, ce faci ca si copit este legat de organizarea lucrurilor, si de organizatie, asta depinde de unde esti.

    Adevarul ca cele mai colorate amintiri, ca si copil sunt legate de orele petrecute, impreuna cu alti copii in tot felul de scoli alternative, private, unde emotia era adevarata, si la fel organizarea, si aici as putea sa definesc ce inseamna o buna organizare, si ce insemana acest concept ultra folosit de MANAGEMENT>.

    SI chiar de Management Cultural, cele mai interesant si mai exotic instrument dintr-o comunitate, in mod egat, foarte necesar, dar foarte greu de inteles, ca un adolescent, pe care culmea numai copii, l-ar intelege, si pentru care ei i-ar face un martisor, pentru DRUM, adica pentru momentul in care acest produs cultural este folosit pentru a merge inainte, oricare ar fi aceasta CALATORIE, in interior, sau peste "granita".
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult