Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

La facultate în țară sau în străinătate? Cum să găsești răspunsul la această întrebare

Imagine sugestivă cu o studentă în ziua absolvirii. Foto: Sue Barr / ImageSource / Profimedia

 Foto: Sue Barr / ImageSource / Profimedia

Suntem în plină perioadă de admitere la universitățile din Occident. Viitorii absolvenți de liceu primesc scrisorile de admitere sau respingere și urmează să-și decidă următorii pași în viața academică sau profesională.

În acest context, apare întrebarea dacă merită să mergi la facultate în țară sau în străinătate. Iar răspunsul meu este că... depinde.

De ce anume?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să înțelegem care sunt funcțiile universităților moderne din perspectiva unui absolvent de facultate (licență). Tot ce citiți mai jos se aplică doar pentru programele de licență, nu pentru masterat sau doctorat.

Universitățile moderne servesc trei funcții importante pentru studenții lor: 

  1. dobândirea de competențe și cunoaștere; 
  2. networking și socializare; 
  3. conferirea de prestigiu.

(1) Prima funcție a unei universități moderne este să ofere un anumit nivel de competențe și cunoaștere studenților. De aia mergem la cursuri, de aia avem lecturi obligatorii și opționale, de aia avem proiecte de tip capstone sau teze de finalizare a studiilor. 

În ceea ce privește dobândirea de cunoaștere și competențe, adevărul este că diferențele dintre universitățile românești și cele occidentale, inclusiv majoritatea celor americane, sunt destul de reduse. Nu e mare diferență între un curs introductiv de la Oxford față de unul de la Universitatea din București. În funcție de profesor, cursul de la Oxford s-ar putea să fie mai la curent cu ultimele evoluții din literatură, dar asta are un aspect marginal. Cursurile din programele de licență au rolul de a oferi o fundație intelectuală, nu de a te pune la curent cu ultimele descoperiri, iar cunoașterea fundamentală este acoperită suficient de bine și de programele de licență din România.

Diferențele mai pregnante dintre programele de licență din România și cele din Occident țin de programele și serviciile academice auxiliare. Programe de tutoring, biblioteci puse la punct, cursuri de coding sau programe de scris academic oferă deseori valoare adăugată mai mare decât cursurile. Lipsa resurselor și lipsa de viziune nu permit universităților din România să ofere aceste programe și servicii auxiliare.

(2) A doua funcție a universităților moderne este aceea de networking și socializare. Universitatea facilitează accesul la rețele sociale, fie de alumni sau alți stakeholders, care produc oportunități profesionale și personale. Iar apartenența la aceste rețele din interiorul și din afara universității are efect asupra valorilor și viziunilor despre lume pe care ajungi să le adopți (sau nu).

Funcția de networking a universității contează. E una să fii student la Sciences Po Paris și cu totul altceva să fii student la Universitatea din Pașcani. Ca student la Sciences Po, ești introdus în cele mai de elită rețele sociale ale Franței, pe când la Pașcani s-ar putea să ai cel mult norocul de a cunoaște niște elite locale.

Însă utilitatea acestei funcții de networking depinde în bună măsură de ce obiective profesionale ai. Dacă vrei să devii avocat în București după absolvire, e mai înțelept să studiezi dreptul la Universitatea din București, unde vei fi expus la rețelele din domeniu din România, decât să studiezi dreptul la Maastricht (la licență). 

(3) A treia funcție a universităților moderne este conferirea de prestigiu absolvenților. Un absolvent cu o diplomă de la LSE va avea mai mult prestigiu profesional decât un absolvent de la Universitatea din Vaslui. Iar acest prestigiu poate fi convertit în oportunități profesionale mai bune.

O diplomă de la o universitatea recunoscută din străinătate vine cu un „bonus” competitiv pe piața muncii, cel puțin în primii ani după absolvirea studiilor. Acest bonus este destul de evident și pe piața muncii din România, cel puțin pentru cei cu studii de la universități recunoscute din străinătate.

Însă nu toate universitățile din străinătate au același nivel de prestigiu, ceea ce implică un calcul cost-beneficiu. Dacă ai de ales între Oxford și Babeș-Bolyai, alegerea e clară. Însă dacă alegerea este între Universitatea Wageningen și Universitatea din București, nu mai e atât de clar că alegerea universității din Olanda e cea mai înțeleaptă.

Atunci când alegem între o universitate din țară sau din străinătate, este important să ne gândim la aceste trei funcții și să analizăm rațional avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni. Îmi oferă universitatea din străinătate competențe mai bune decât ce pot obține în România? Sunt oportunitățile de networking de la universitatea din străinătate mai utile decât alternativele din România? Este prestigiul universității din străinătate mai valoros decât alternativa din România?

Deseori, răspunsul la aceste întrebări va fi afirmativ, caz în care are sens să mergem la facultate în străinătate. Alteori, situația nu e atât de clară și asta cere o perioadă de reflectare mai de lungă durată.

Evident, plecarea din țară implică și alte motive, inclusiv simpla dorință de experimentare a traiului în străinătate, expunerea la o cultură diferită, ceea ce este în sine valoros și suficient pentru o astfel de mutare.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Unul din avantajele studiului in strainatate este si faptul ca maturizarea are loc intr-o tara in care omul este in centrul atentiei, in care nu "merge si asa", in care nu exista "lasa ca ne intelegm noi" sau "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc", sau "noi muncim, nu gindim", in care profesorul universitar nu este dumnezeu si il poti contrazice fara consecinte.
    • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult