Foto: Guliver Getty Images
Poreclele sunt apelative alese de cunoscuții noștri, pe care le acceptăm sau cu care ne luptăm inutil, toată viața. Unele ne reflectă aspectul sau personalitatea mult mai bine decât reușesc să o facă banalele noastre nume proprii. Cu cât poreclele sunt mai ironice, cu atât sunt mai savurate de către cei din jur, și mai interesante pentru cunoștințele noi. Unele par firești, altele sunt intuitive, unele sunt logice, altele ciudate. Pentru mine, prețiozitatea unei porecle este dată de gradul de abstractizare a trăsăturii pe care o relevă.
Majoritatea poreclelor comune apar în copilărie, preponderent în găștile de băieți, iar ele sunt rezultatul interacțiunilor sociale dintre copii. Interesant este că multe dintre ele apar natural, în aceeași formă, în grupuri sociale sau geografice diferite. Pentru a evidenția acest lucru, am încercat să fac o enumerare a celor mai întâlnite porecle din jurul meu, ba chiar să le grupez în câteva categorii mai evidente.
Poreclele fizice descriptive
Probabil, una dintre cele mai întâlnite porecle este Piticu. Aproape în fiecare gașcă de băieți există Piticu, porecla fiind atribuită, desigur, celui mai scund dintre băieți. Opusul său este în general Pălugă, cel priceput la baschet. Speranța celui poreclit Piticu este ca diferențele de înălțime să se estompeze la maturitate, iar astfel, porecla să se dilueze. O șansă mai mică pare să aibă Grasu, ăsta fiind genul de poreclă care pare să te urmărească toată viața. Pentru un ochelarist, probabilitatea de fi poreclit Chioru este, în mod firesc, direct proporțională cu mărimea dioptriilor.
Descriind caracteristicile fizice evidente ale unui individ, se mai disting ca foarte populare poreclele Blondu, Crețu sau Chelie. Aluzii subtile și măgulitoare la caracteristici fizice proeminente sunt poreclele Ciocan sau Măciucă.
Poreclele etnice sau naționale
Apartenența la etnia roma este una dintre trăsăturile cele mai evidențiate prin porecle. Țiganu este un personaj foarte răspândit, cred că toată lumea știe pe cineva poreclit așa. Probabil, mii de oameni răspund acestui apelativ sau unor variante alternative, cum ar fi Cioară, Negru sau Bronzatu. Din această gamă, preferata mea este Noaptea, porecla unui chelner tuciuriu din cartier.
Dintre exonime, poate cea mai comună poreclă este Neamțu. Am observat că și Bulgaru este de asemenea foarte întâlnită, în fiecare cartier existând câte unul. La adresa etnicilor maghiari se folosește foarte des varianta, intenționat denigratoare, Bozgor. După provincia istorică de origine, porecla Moldoveanu se remarcă detașat, cel puțin în București, uneori fiind extinsă pentru a defini orice provincial sosit în capitală.
Poreclele animale
Animalele au reprezentat mereu o sursă de inspirație pentru creativitatea oamenilor, iar asemănarea unora dintre noi cu animalele continuă să ne amuze. Astfel, băiatul supraponderal a fost poreclit Porcu, celui cu părul creț i s-a zis Oaie, iar celui mai înalt Calu. Există și porecla Pasăre, definind ori un fizic plăpând, ori o îndemânare sportivă. Totuși, alte animale din ogradă și-au făcut mai greu loc în fondul rural de porecle. Din pădure, s-ar părea că favoritul este Bursucu.
Porecle diverse
De la Soarbe-zeamă încoace, oamenii au pus și au acceptat porecle ca să se poată identifica în comunitate, mai ales în zonele rurale, unde numele erau destul de comune și repetitive. În anii 90, am ajuns, împreună cu niște prieteni în Crasna pe Vișeu, în județul Maramureș. Am fost surprinși să aflăm că mai mult de jumătate din fetele din sat purtau același nume, Ardelean Maria. Totuși, nevoia naturală de identificare, a fiecăreia dintre fete, le-a făcut să-și asume porecle unice: Mia, Marița, Maricica, Mărioara, Maria din Deal sau Maria Popii.
Construcții bisilabice, în general repetitive, diminutivări ale numelor proprii și tot felul de alte construcții fonice imaginate de oameni, au dus la o paleta largă de porecle neinteresante ca sens: Bubu, Zuzu, Bibi, Lulu, Kiki, Mimi. Fiind lipsite de conținut ironic, le putem considera neinteresante.
O poreclă frecventă, incomodă pentru un adult în toată firea, este Bebe. Apelativele Puștiu, Lache sau Mutu sunt porecle ale juniorilor, pe când Bibanu, Barosanu sau Șefu, relevă o vastă experiență de viață și succesul aferent. Sunt și porecle a căror sonoritate ne pune automat în gardă, cum ar fi Nebunu sau Pârnaie.
Porecle moderne și porecle mondene
Aproape toți artiștii și sportivii au porecle, de la Copilu-Minune, Smiley sau Selly, până la Mister, Chirurgul sau Fiara. Poreclele vedetelor apar ca necesare, mai ales atunci când jurnaliștii care scriu despre ei au nevoie de un înlocuitor al numelui lor, pentru evitarea repetiției, în fiecare paragraf. Cinematografia a generalizat folosirea poreclelor, chiar și în România unde personajele anilor ’80 erau Pistruiatul și Roșcovanul. Cultura populară abundă în glume despre porecle. Protagonistul surpriză al unui banc foarte popular, pe care nu-l pot reproduce aici, se numește Alifie.
Și oamenii politici au porecle, unele ilustrative pentru caracterul lor. Printre elitele dâmbovițene conducătoare s-au regăsit Ceașcă, Dumnezeu, Zeus, Țapul, Varanul, Prințul, Prințișorul și alții. Ei au urmat lui Țepeș, Lăcustă Vodă sau Papură Vodă.
Numele meu nu a inspirat prea multe porecle. Îmi amintesc cu precizie una dintre ele, care, din fericire, nu poate fi expusă aici. Prin sonoritatea lui, numele meu, Lică, pare oricum o poreclă. În literatura din liceu am descoperit însă, nu unul, ci doi tizi de-ai mei, ambii cu porecle celebre: Trubadurul și Sămădăul. Personal, am fost cu atât mai curios să-i descopăr pe cei doi, dar am găsit doar niște personaje banale, asupra cărora, din păcate, am zăbovit cu toții prea mult. (Mai târziu, am înțeles că nici Slavici, nici Papadat-Bengescu, nu sunt decât niște scriitori de mâna a doua, niciodată traduși, și complet irelevanți în patrimoniul literturii universale).
Am lăsat la sfârșit enumerarea câtorva porecle mai rare, pe care le-am întâlnit personal. Fiecare dintre noi are acces la o astfel de colecție de porecle rare, printre cunoscuții săi. Așadar, eu am copilărit în cartier cu Muie, cu Baiazid și cu Ciocolată și am fost în liceu cu Ficus, cu Mascotă și cu Limuzină (zis și Baliză). Iar zilele trecute, stăteam cu Accident și cu Libelulă, pe plaja lui Maimuță, și m-am gândit să scriu articolul ăsta.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Movilă. o fost bună poreclă!
-Este să-ți fie poreclă! dar, când porecla-i legată de numele pe care-l ai înscris în actele de identitate, nu-i dar.
-Pentru un nimene Purice,cum-îs-s eu, porecla Păduche, aplicată în perioada copilăriei, echivalează cu a +1-a oca peste cele 99; zâmbesc!
Cele bune!
tot purice
Cu un ochi veți râde, cu un ochi veți plânge.
Românii:
“a mai murit un țigan borât. Un criminal. Lasă că e bine.”
Poliția, autoritățile la nivel înalt:
“băi cretinilor ce faceți acolo că atrageți toată atenția și tulburați apele! Chiar nu vă puteți stăpâni ca să meargă lucrurile în liniște așa cum mergeau până acum?! Vreți să stricăm colaborarea?! Voi nu vedeți că ne-ați spus presa în cap?!”
Liderii clanului Duduienilor:
“Dă-l mă în morții lui. A murit a murit, nu-l mai întoarce nimeni de la groapă. Acuma doar n-o să ne măcelărim între noi țiganii pentru că a murit ăsta.
O să dăm și noi în presă că o să ne răzbunăm și o să le luăm gâtul la ăia ca să ne păstrăm imaginea și mândria în fața țigănimii.
Și trimitem un mesager la ăia și le spunem că nu se va întâmpla nimic și că mergem în continuare în bună pace.”
Liderii clanului ucigaș:
“Trimiteți bă pe unul la neamurile lu ăla de a murit și dați-le cât vor ca să stingem odată panarama asta că stă toată lumea cu ochii pe noi și nu ne putem face treburile.”
Lumea politică:
“acum e momentul să mai tragem niște cașcaval electoral. Ieșim și condamnăm cu toată tăria Mafia țigănească și toate neregulile din țara asta.”
Presa:
“Maaamăăă, unde n-avem noi norocul ăsta să-l omoare cu răzbunare și pe unul din tabăra cealaltă! Să te ții audiență!
Să te ții vânzare de pastă de dinți, telefonie mobilă și detergenți!
Că de la răpirea fetelor ălora din Caracal decât am spart semințe pe trotuar.”
Taximetriștii:
“Ce vorbiți doamnă, sunt mână în mână! Cu polițiștii, cu politicienii, cu jandarmeria, cu tot! O să vedeți și dumneavoastră, se mai face panaramă un pic pe la televizor și apoi se stinge totul.”
Coafezele:
“Ai auzit dragă cât a primit Florin Salam să cânte la înmormântarea lui Pian?”
Intelectualitatea:
“Dimensiunea propensiv exhaustivă a denaturării spiritului colectiv, crează un curent gregar care augmentează ideile subterane ale unei tendințe de frivolizare a societății.
De unde venim, către ce ne îndreptăm, câte cărți am vândut astăzi la Humanitas și la Cărturești?”
Polițiștii:
“bă să-mi bag picioarele, păi la banii ăștia știam că trebuie să fac act de prezență la birou, să răsfoiesc niște dosare, să dau niște telefoane și cam atât. Dacă vor să mă iau la cuțite cu cioroii ăia împuțiți, să pună mâna să plătească tată!”
Românii, în general:
Numai să îndrăznească să închidă Carrefour, Auchan, Lidl, MegaImage, Therme și litoralul că ieșim în stradă și facem încă o revoluție!
Noi avem coloană vertebrală nu așaaaa!!!
Iar acum, trecând în alt registru. Am împrăștiat comentariul acesta la diferite articole pentru că sunt articole campioane care adună multe citiri și articole orfane, cenușăreasa, care nu prea adună.
Got the point?