Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Miturile în care trăim și drumurile pe care călătorim

Sarmizegetusa Regia

Foto: Wikipedia

Anul 2020 este unul atipic privind petrecerea concediilor de către români. Este o vară care ne-a adunat pe toți într-un turism național, delimitat de „frumusețile țării care merită a fi vizitate” în acest an excepțional al pandemiei.

Îndemnul prim-ministrului Ludovic Orban de a vizita și de a cunoaște frumusețile țării este pe deplin justificat, ca și îndemnul de a purta mască și de a ne spăla pe mâini, dar această invitație nu poate, cu toate acestea, să ne înlăture anumite tristeți estivale pricinuite de starea proastă a drumurilor, de lipsa autostrăzilor, de oferte turistice de cele mai multe ori precare. Înainte de a face acest îndemn, ar fi trebuit să bage în seamă sforăitorul și sfătosul prim-ministru drumurile de „căpătâi”, mai ales acolo unde există obiective turistice și cultural-istorice majore sau de excepție. 

Unul dintre acestea este Sarmisegetuza Regia de la Grădiștea Muncelului, la care se ajunge pe drumul de la Orăștie spre locurile mitologiei noastre istorice. Șoseaua este într-o stare care lasă de dorit, prost întreținută, cu gropi, cu un asfalt care pare să nu mai fi fost reparat de pe vremea lui Gheorghiu-Dej. Este vorba despre un loc cu puternice ancoraje în mitologia noastră istorică și națională, este un loc al „miturilor în care trăim”, vorba unei celebre lucrări, ”Myths to Live By” a lui Joseph Campbell. Miturile ne însoțesc și a căror construcție face parte din educația noastră primară și din reprezentările simbolice și reale ale trecutului. În cazul de față, ele sunt întreținute și mai ales întrupate de monumentele Sarmisegetuzei Regia, una dintre cele mai spectaculoase urme ale Antichității europene.

Drumurile de acces ne trezesc tristețile și nervii estivali, enervări care de asemenea ne însoțesc în turismul etnic și național, ce în mod normal ar trebui să ne relaxeze, astfel încât, până ajungi la obiectivele mitologice, ai epuizat un întreg repertoriu de înjurături la adresa administrației naționale și locale, din pricini de drumuri. 

Turiștii vin în număr mare la Sarmisegetuza Regia, mai ales cei de dincolo de Carpați, curioși și deopotrivă mândri să viziteze un loc al nașterii noastre istorice și colective. Poate că premierul când a invitat nația să viziteze frumusețile țării, ar fi trebuit să se informeze de la vârtosul ministru ardelean al trasnporturilor, Lucian Bode, despre drumurile de acces spre aceste monumente istorice. Cu certitudine, starea infrastructurii rutiere este o crasă neglijență și o impotență greu de întâlnit a tuturor pitpalacilor de miniștri și prim-miniștri ai țării de după 1989. Patrioții, autohtoniștii și suveraniștii pesediști poartă responsabilitatea majoră a acestei stări de fapt. De la sloganul „nu ne vindem țara” la „noi nu am venit aici să fim trași la răspundere”, vorba jalnicei prim-ministru Viorica Vasilica Dăncilă, totul este expresia unei insolențe autohtoniste de a etala fără rest o falsă mândrie națională și un patriotism de mucava care nu se legitimează prin realizări și prin exerciții concrete ale iubirii de pământul natal și de istoria țării.

Asemenea lor, Traian Băsescu, cel care se află în treabă în orice împrejurare (inclusiv drept nou candidat ratat la primăria capitalei), fioros și deopotrivă plângăcios și patriotic ritos nevoie-mare, ca președinte și ca ministru etern al transporturilor, își jumulește penele de securist pentru a-și arăta adevărata imagine de trădător politic, de spărgător de alianțe politice (CDR, Alianța DA, Alianța PNL-USR) care calcă în picioare orice aliat politic fără să bage în seamă propriile atribuții și datorii de șef politic. De la „nu avem nevoie de autostrăzi” până la impertinența de a-i critica pe cei care i-au fost succesori la Ministerul Transporturilor, acesta se prelinge și astăzi în spațiul public ca un personaj dizgrațios și, pe deasupra, năpârlit ca securist.

Nervii și tristețile estivale fac parte din recuzita turismului național, în care lipsa acută de autostrăzi, drumurile proaste spre locurile mitologiei noastre colective ne fac să ne mai adăugăm o dezamăgire față de cea provocată de blestemata pandemie. Oare până când?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Va rog sa nu mai generalizati! Stiu ca avem multe drumuri proaste, dar am parcurs acum o saptamana drumul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa la Sarmizegetusa Regia (~50 km) si mi s-a parut chiar bun drumul, in orice caz practicabil chiar pt o masina cu garda joasa. Poate venind dinspre Bucuresti drumul e mai rau?
    • Like 0
  • Bataie de joc de multi zeci de ani, un obiectiv turistic interesant lasat undeva in afara, fara drum de acces decent, fara nimic.... dar "duceti-va sa il vedeti!" cate vorbe goale de mai spun in tara asta!!!
    • Like 0
  • Nume check icon
    Oare pana cand?...pana la sfarsitul lumii pentru ca nu cred ca vom fi in stare se ne ridicam din nivelul actual de hotie, prostie, coruptie si incompetenta. Nu ai cum cand jumatate din generatia care vine nu stie decat sa se hraneasca singuri, dar nu si sa citeasca si sa scrie singuri.
    Degeaba incerci sa civilizezi daca acest lucruri nu sunt importante. Cum sa te duci pe Moldoveanu cu boxa dupa tine ascultand manele? Pai despre ce vorbim? Si ei sunt majoritari si din pacate si vor fi si mai multi.
    • Like 2
  • Da, aveti perfecta dreptate cu acest articol. De curand am fost la Sarmizegetusa Regia si drumul este o provocare chiar si cu un SUV.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult