Noua religie a clasei de mijloc: o mulțime de guru ne învață cum să fim bogați, fericiți și sănătoși. Cărțile mele „motivaționale”

Foto: Guliver Getty Images

Cărțile de dezvoltare personală au devenit noua religie a clasei de mijloc.

O mulțime de guru ne învață cum să fim bogați, fericiți, și sănătoși. O bună parte dintre aceștia au făcut bani exclusiv din vânzarea de sfaturi prețioase, prezente atât în cărți, cât și la seminarii de „self-help”.

Unele chiar merită. Fie că au la bază cercetări comportamentale, în domeniul neuroștiințelor sau doar povești reale, cumva ne pot schimba.

Unii dintre autori, după ce au scris câte o carte care s-a vândut copios, au făcut un business din asta, publicând pe bandă rulantă cărți cu același subiect.

Unul dintre ei este Zig Ziglar (1962 - 2012), un prolific autor de cărți motivaționale. Unul dintre citatele lui mi-a rămas proaspăt în minte, deși au trecut mulți ani de când l-am citit: „Poți obține tot ceea ce îți dorești în viață dacă vei ajuta pe ceilalți oameni să obțină ceea ce vor.”

Dar mult mai profund mi se pare dictonul latinesc „est modus in rebus” (e o măsură în toate), prin urmare, recomand moderație, atât la „consumul” de Ziglar, care a scris peste 30 de cărți, cât și pentru întreg cultul acesta al dezvoltării personale.

Dacă o carte motivațională nu mă „motivează”, de bună seamă trebuie să o las în pace. Timpul meu e mai prețios decât o carte proastă. La fel procedez și cu filmele, deși mulți ani mi-a fost rușine să ies din sală. După ce am făcut-o prima dată, am căpătat o încredere plăcută în alegerile mele, am conștientizat mai bine importanța timpului meu.

Unii dintre acești guru au venit și continuă să vină în România. Următorul pe listă este Robert Kiyosaki, a cărui carte, „Tată Bogat, Tată Sărac”, merită citită sau ascultată. Este o carte de educație financiară, bună și pentru unul ca mine, care am terminat totuși o facultate de studii economice.

Zilele trecute, la unul dintre cursurile de management de proiect pe care le țin, făcând o paranteză la capitolul de investiții, am rămas surprins că una dintre studente, arhitect într-o companie de top, mi-a spus că mașina ei este o investiție, unul din argumente fiind că nivelul de confort este o investiție în starea de bine. Fiind la capitolul legat de ciclul de viață al unui proiect, i-am întrebat pe participanți care este durata pe care și-au proiectat-o atunci când au cumpărat mașina. După câți ani doresc să o schimbe. Nimeni nu mi-a răspuns, nici măcar nu și-au pus această problemă. Le-am recomandat Robert Kyiosaki, pentru mulți dintre ei ar putea fi o bună „motivație” să gândească un pas mai departe.

Americanii au o industrie cu vechime în cărți de self-help. Încă din 1926, George S. Clason a publicat „The Richest Man in Babylon”. O carte de referință în educația financiară, care, la fel ca „Rich Dad Poor Dad”, poate fi citită copiilor.

Eu unul sunt în continuare impresionat de „The Power of Habit” al lui Charles Duhigg.

Aici nu e vorba de un guru, ci de cercetări neurologice. Creierul uman, la fel ca oricare alt mușchi, nu dorește să muncească, prin urmare își creează obiceiuri, pe care le repetă ca automatisme. Unele sunt bune, altele rele. 40% din activitățile cotidiene sunt obiceiuri. Cartea ajută la modificarea celor nedorite, iar eu pot spune că am reușit să aplic imediat cele învățate, pe un experiment cu băiețelul meu care nu dorea să facă la oliță. După numai 3 zile am uitat amândoi complet de scutece. Al doilea obicei pe care l-am schimbat, de data asta la mine, este că am reușit să îmi cresc distanțele de alergat, pregătindu-mă anual pentru câte un maraton.

Concluzia este că unele cărți de dezvoltare personală chiar merită. Le găsiți în română, în engleză, dar și audio pe unele canale de internet. Și cum posturile noastre de radio sunt foarte asemănătoare în playlist, vă recomand să încercați să le ascultați în trafic. Nu va fi un timp pierdut!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp